Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home 2018

Archive: 2018

Anul Nou 1923 – Rãsare Oastea Domnului

În preajma anului 1923 îmi fãceam un bilanț al activitãții mele de zece ani de preoție la țarã și un an de redactor la foaia Lumina Satelor.

Și mã gândeam cu durere la zãdãrnicia celor 11 ani de strigare în pustiu, fãrã urme și fãrã roade.

Era noaptea târziu. Pe sub fereastra casei mele tocmai trecea urlând un cârd de bețivi. Asta mi-a sporit și mai mult durerea. Am cãzut în genunchi plângând și m-am rugat Domnului plângând, sã-mi ajute, în anul ce vine, sã lucrez cu mai multã izbândã.

În aceastã noapte, Duhul Domnului mi-a inspirat gândul unei hotãrâri care s-a publicat în nr. de Anul Nou 1923, al foii Lumina Satelor. În aceastã hotãrâre îi chemam pe cititorii mei sã intre în anul cel nou, cu hotãrâre de luptã contra bețiilor, sudalmelor și altor pãcate. Prin iscãlirea unei Declarații, îi chemam sã se hotãrascã contra pãcatelor. Îi chemam într-un fel de voluntariat de luptã aprigã contra pãcatelor. Din acest început a ieșit pe urmã mișcarea Oastei Domnului. (mai mult…)

INTRAŢI ÎN ANUL CEL NOU CU HOTĂRÂRE CONTRA PĂCATELOR!…

Am ajuns iarăşi în pragul Anului Nou, când oamenii îşi do­resc „an nou fericit”. Dar din această urare parcă lipseşte Evanghe­lia, pentru că oamenii îşi poftesc mai ales bunuri trecătoare: spor la ave­re, la bani, la vite, la sănătate etc. Iisus Mântuitorul însă a zis: „Feri­ciţi sunt cei curaţi la inimă”… Adică Mântuitorul a spus că fericirea stă acolo în lăuntrul omului, în inimă; şi iarăşi altă dată a spus că toate relele ies din inima oamenilor (Mc 7, 22). Aşa e şi azi. Fără o inimă curată şi curăţită de păcate, fericire adevărată nu este şi nu poate fi. (mai mult…)

Azi, când anul vechi…

Azi, când anul vechi, Iisuse, de la noi se duce iară
şi când Anul Nou aşteaptă
mâine-n prag să ne răsară,
ca de-atâtea ori, şi-acuma, în genunchi, cu umilire,
noi Ţi-aducem printre lacrimi
rugăciuni de mulţumire.

…Mulţumire, că şi-n anul ce se duce, Tu, Iisuse,
ne-ai adus îmbelşugare bucuriilor nespuse
şi ne-ai ocrotit viaţa cu puterea Mâinii Tale,
să putem urca spinoasa, dar slăvita Crucii cale. (mai mult…)

Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul la Anul Nou

” Viitorul nostru este în mâinile Lui Dumnezeu. Dumnezeu ne ține în dreapta Sa, deasupra prăpastiei neființării și Se atinge de noi cu puterea Sa. Deci, fie să ne păzim întru curăție, după cum El este curat, fie să ne curățăm prin pocăință, dacă am îngăduit deja ceva necurat. Devenind trecut, nimic din ce am făcut nu piere, ci rămâne în ființa noastră și împreună cu noi,  iar la ziua Judecății se va înfățișa chiar în noi spre îndreptățire sau osândire. Deci să ne îngrijim a nu îngădui în interiorul nostru nimic din ce-i necurat.

Viitorul nostru este tot în mâinile lui Dumnezeu. Așadar, neabătut umblând întru poruncile Lui să ne încredințăm pe de-a întregul călăuzirii Lui părintești, iar pentru a preîntâmpina cercetările Lui cele pedepsitoare, să apucăm în fața Lui, prin mărturisirea păcatelor și prin pocăință nefățarnică pentru ele. Așadar, din toate părțile o singură lecție: lecția curăției și a pocăinței! …”

 

Îmi deschid suficient inima?

Suficient de mult? Suficient de puţin? Unde e limita? Ce mă face să mă deschid? Ce mă face să mă închid?

Totul depinde de mine, de felul în care reuşesc să comunic. Dacă însă mă opriesc la un anumit bilanţ, pe care la un moment dat l-am făcut, bilanţ al lucrurilor pe care le-am învăţat de-a lungul anilor prin intermediul diverselor situaţii în care am fost pus sau a experienţelor triste, sau mai puţin triste, pe care le-am trăit, îmi va fi greu să-mi deschis inima, pentru că nevoia de sinceritate devine o primă limită. Sinceritatea ne face să ne deschidem, iar nesinceritatea, ne facem să ne închidem. Când este sinceritate numai din partea uneia dintre persoanele care comunică, inima acelei persoane va simţi la un moment dat…de aici în colo totul depinde de ea…

În decursul timpului am învăţat să lupt şi să nu mă mai trag uşa inimii uşor spre închis. Am învăţat că nu este o soluţie bună să pun în balanţă ceea ce ofer şi ceea ce primesc, pentru a nu fi tentat să bănuiesc de nesinceritate…Am învăţat să nu mai cer celui de lîngă mine să se schimbe, pentru că oricât va încerca, dacă eu nu mă schimb, nu voi vedea niciodată schimbarea lui….Am învăţat multe, dar cel mai important lucru pe care l-am învăţat este să dău la o parte masca şi să mă arăt semenilor aşa cum sunt, cu slăbiciunile şi vulnerabilităţile mele, pentru că face parte din nevoie de sinceritate. De multe ori singurul vinovat am fot eu… dacă ar fi ştiut semenul meu că sunt sensibil la anumite vorbe, la anumite gesturi, dacă aş fi reuşit să-i comunic la timp toate acestea, poate evitam o închidere de uşă…
Şi am mai învăţat ceva. Cele mai multe vise le ai cu ochii deschisi….

Claudiu

De Anul Nou 1936

Traian DorzAzi e Anul Nou – și gândul
înapoi mã poartã iarã
peste lupta grea a Oastei
începutã-n primãvarã.
– Câte ne-au adus cu sine
anul dus în veșnicie
câte sfâșieri și lupte, –
totuși, câtã bucurie. (mai mult…)

S-AU DUS, PIERIND, MILENII

S-au dus, pierind, milenii – şi altele-or să vină,
Tu ai rămas Acelaşi… şi-aşa vei fi oricând,
cântară-Ţi veci de aur din harfe de lumină,
– ci alţi veci au să vină, cântarea-Ţi reluând.

Te-au preamărit profeţii vizionari prin ere,
Te-au admirat artiştii, creând desăvârşiri,
Te-au adorat eroii, trecând spre Înviere,
– ci Tu rămâi Neapusul eternelor iubiri.

Cândva, prin Veşnicie, s-a ridicat din Vină
un fir de praf pe-o clipă, voind să-Ţi stea vrăjmaş,
dar Neputinţa-l duse Uitării – şi, senină,
Nemărginirea-Ţi curge pe-al ei etern făgaş. (mai mult…)

Calendarul Adunărilor Anuale ale Oastei Domnului – anul 2019

 

  • 2 Ianuarie – Comănești – Adunare anuală
  • 27 Ianuarie – Săsciori, Alba – Adunare de comemorare a fr. Ioan Marini
  • 9-10 Februarie – Sibiu – Adunare de comemorare a trecerii la Domnul a Pr. Iosif Trifa
  • 2 Martie – Certege – Adunare de comemorare a nașterii Pr. Iosif Trifa
  • 3 Martie – Arad – Anuare de comemorare a fr. Moise Velescu
  • 10 Martie – Comănești – Adunare de comemorare a fr. Costică Iacobuță
  • 4 Mai – Galați – Adunare de Tineret pe țară – Galați
  • 15-16 Iunie – Sibiu – Praznicul Oastei Domnului de „Pogorârea Duhului Sfânt
  • 29-30 Iunie – Mizieș – Adunare de comemorare a trecerii la Domnul a fr. Traian Dorz
  •  3-4 August – Durău – Adunare anuală de Schimbarea la față a Domnului
  •  1 Septembrie – Reșița – Adunare anuală
  •  7-8 Septembrie – Certege – Adunare în cinstea Moțiunii din 12 Sept. 1937
  •  14-15 Septembrie – Craiova – Adunare anuală
  •  29 Septembrie – Comănești – Adunare de comemorare a fr. Androne  Aurică
  •  5-6 Octombrie – Cluj – Adunare anuală
  •  3 Noiembrie – Bistrița – Adunare anuală
  •  9-10 Noiembrie – Brașov – Adunare în cinstea Zilei Istorice din 7 Noiembrie 1976
  •  30 Noiembrie – 1 Dec – Galați – Adunare anuală cu ocazia prăznuirii Sfântului Andrei
  •  22 Decembrie – Mizieș – Adunare de comemorare a nașterii fr. Traian Dorz
  •  26 Decembrie – Piatra Neamț – Adunare anuală
  •  27 Decembrie – Bacău – Adunare anuală

Pentru orice adăugiri, modificări sau neclarități, vă rugăm să contactați frații responsabili cu întocmirea listei, la numărul de telefon: 0735823003

Slăvit să fie Domnul!

30 decembrie – Psalmul 149, v. 6: Laudele… şi sabia

După ce a trecut prin toate încercările unei vieţi îndelungate de credincioşie faţă de Dumnezeu, iată, în sfârşit, că a venit o vreme când sufletul hotărât şi statornic a ajuns în plinătatea puterii sale duhovniceşti.

Crescând în toate privinţele spre Cel Care este Capul, Hristos, el a ajuns statornic în Adevăr, adică în învăţătura Sa.

A ajuns desăvârşit în dragoste, adică unit deplin în părtăşia frăţietăţii sale (1 Ioan 2, 5).

A venit o vreme când sufletul credincios a ajuns bine zidit şi nemaiclătinat nici din Adevăr, adică din învăţătură,

nici din dragoste, adică din unitatea frăţească. Şi aceasta este dovada că el a atins statura plinătăţii sale în Hristos (Col. 1, 28; Efes. 4, 13).

 

Un astfel de suflet a ajuns vrednic de încredere şi Dumnezeu l-a pus în slujba Lui (1 Tim. 1, 12; 2 Cor. 3, 6).

Domnul Dumnezeu Şi l-a făcut împreună-lucrător cu El (1 Cor. 3, 9-13).

Şi Domnul Dumnezeu i-a încredinţat şi lui, pentru o vreme, ogorul Său, turma Sa, lucrarea Evangheliei Sale mântuitoare (Fapte 20, 28; 1 Tim. 4, 16; 1 Petru 5, 2).

În această lucrare plină de o cutremurătoare răspundere, omul vrednic de încrederea lui Dumnezeu va avea mereu trează conştiinţa răspunderii sale pentru împlinirea întocmai a fiecărui cuvânt al lui Dumnezeu

şi pentru starea fiecărui suflet încredinţat sau nu păstoririi sale (2 Cor. 11, 28-29).

 

Va mărturisi cu toată puterea adevărul învăţăturii, întocmai cum a primit-o (1 Cor. 11, 2; 15, 1-2).

Va căuta să fie mereu în acelaşi gând şi-n acelaşi fel de-a învăţa cu fraţii săi, ca nu cumva să alerge în zadar (Gal. 2, 2).

Va propovădui Cuvântul, potrivit cu învăţătura sa – şi nu altfel (Tit 1, 9)…

Făcând astfel în chip vrednic şi rodnic o slujbă mântuitoare, el va lucra totdeauna spre lauda lui Dumnezeu, Care i-a încredinţat-o spre mântuirea sa

şi a celor care îl vor asculta şi urma (1 Tim. 4, 16).

Va păstori cu grijă sufletele, hrănindu-le nu numai cu puterea şi lumina cuvintelor sale,

dar şi cu pilda unei vieţi de o tot mai smerită şi evlavioasă trăire a Cuvântului pe care îl propovăduieşte altora.

 

Acestea vor fi laudele lui Dumnezeu din gura lui şi din viaţa sa trăită pentru Hristos.

Şi aceasta este cea dintâi şi cea mai mare datorie a omului lui Dumnezeu.

Dar a doua datorie, tot aşa de mare, este lupta sa pentru a apăra Adevărul

şi de a apăra Lucrarea lui Hristos, împiedicând şi înfruntând pe potrivnicii care vin s-o fure, s-o junghie şi s-o prăpădească.

Lucrătorul care n-a ajuns să se pătrundă de această tot aşa de mare datorie faţă de Hristos, nu este un lucrător vrednic de încredere (Tit 1, 9).

 

Cine numai păstoreşte, dar nu şi apără turma Domnului, acela va osteni pentru lupi şi va munci pentru hoţi, nu pentru Hristos.

Acela ar face mai bine să nu-şi strângă turmă, decât s-o strângă pentru îngrăşarea răpitorilor şi pentru îmbogăţirea tâlharilor.

Dacă laudele lui Dumnezeu sunt adevărate în gura cuiva

şi dacă propovăduirea lui este adevărată,

atunci tot aşa de adevărată trebuie să fie şi sabia din mâna lui.

Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu (Efes. 6, 17),

cu cele două tăişuri ale ei, de lovire şi de apărare (Evrei 4, 12).

Căci numai acela este un ostaş viteaz (Ps. 45, 3), care se ridică hotărât în apărarea învăţăturii şi a frăţietăţii sale, contra tuturor celor care se dovedesc dezbinători, tulburători şi păgubitori ai frăţietăţii creştine.

 

O Iisuse Doamne, Marele Păstor al nostru şi Capul Bisericii Tale,

fii slăvit şi binecuvântat pentru toată cinstea pe care ai dăruit-o acelora care s-au dovedit vrednici de încrederea Ta!

Te rugăm, încununează propovăduirea lor totdeauna cu roade.

Şi lupta lor, cu biruinţe.

Iisuse Doamne, ridică mereu tot mai mulţi slujitori ai Tăi cu conştiinţa răspunderii trează faţă de Tine, pentru felul cum păstoresc şi cum apără turma Ta,

pentru ca fiecare să-şi dea toate silinţele nu numai să mărturisească dragostea, ci să şi apere Adevărul.

Iisuse Doamne, Te rugăm, trezeşte în fiecare credincios al Tău din Oastea Ta o sfântă gelozie pentru păstrarea duhului curat şi a învăţăturii curate pe care le-am moştenit de la înaintaşii noştri (Evrei 13, 7),

întocmai cum le-am primit

spre a nu ne abate de la Tine întru nimic,

nici noi şi nici copiii noştri din Oastea Ta.

Amin.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

„Oastea Domnului formează pe creştinul care păşeşte înainte pe Calea Mântuirii, cu o credinţă vie, luminată şi roditoare. Oastea formează pe creştinul care păşeşte cu siguranţă pe Calea Mântuirii, grăind: «Eu ştiu că sunt un copil al lui Dumnezeu!» (Rom. 8, 16)… «Eu ştiu în Cine mă încred şi în Cine cred!» (2 Tim. 1, 12). «Eu ştiu că Mântuitorul meu trăieşte!» (Iov 19, 25). «Eu ştiu că omul meu cel vechi este răstignit!» (Rom. 6, 6)… «Eu ştiu unde sunt păcatele mele!» (2 Petru 1, 24)… «Eu ştiu acum de ce merg la biserică!»…

 

Părintele Iosif Trifa

 

*

 

Toată viaţa este-o luptă cu primejdii şi vrăjmaşi;

trebuie să ai nădejde şi curaj să nu te laşi,

bizuieşte-te puternic pe-Ajutorul credincios

– fiul meu, El totdeauna-i cu cel drept şi curajos!

 

 

 

Cântarea Psalmului 149

 

  1. Să-L lăudaţi pe Domnul

şi Numele-I cântaţi,

cântaţi cântare nouă,

în cinstea Lui cântaţi

ai Lui, când v-adunaţi!

 

  1. Se bucure Israel

de Cel Ce l-a zidit,

se veselească fiii

Sionului iubit

de Domnul lor Slăvit!

 

  1. Să laude-al Lui Nume

cu jocuri, fericiţi,

să-L laude cu tobe

şi harfe cei iubiţi,

să-I cânte fericiţi!

 

  1. Căci Domnu-are plăcere

de-al Său ales popor

şi-mbracă-n mântuire

pe toţi smeriţii lor,

pe cei fără-ajutor.

 

  1. Să salte-n bucurie

toţi câţi I-s credincioşi,

chiar noaptea-n aşternuturi

să strige bucuroşi

toţi câţi I-s credincioşi!

 

  1. A Domnului vestire

să fie-n gura lor

şi sabia cu două

tăişuri, ajutor,

vitează-n mâna lor.

 

  1. Să facă răzbunare

spre cei răi, cum a spus,

să pedepsească-oricare

popor ce nu-i supus,

nu-i Domnului supus.

 

  1. Să-i lege pe cei mândri

în lanţ şi-obezi de fier,

  1. Să facă judecata

cea scrisă lor din cer,

în contra lor din cer.

 

Aceasta este-o cinste

la câţi I-s credincioşi.

Voi, lăudaţi pe Domnul,

slăviţi-L bucuroşi,

cântaţi-I bucuroşi!…

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«Creştinul trebuie să-şi încordeze neîntrerupt puterile sufleteşti, spre a potoli pornirile rele şi a birui ispitele.»

 

Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă

WhatsApp chat