Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home 2018 9 noiembrie – Psalmul 122, v. 1: … Haidem la Casa Domnului!

9 noiembrie – Psalmul 122, v. 1: … Haidem la Casa Domnului!

9 noiembrie – Psalmul 122, v. 1: … Haidem la Casa Domnului!

Celui iubitor de Dumnezeu, care trece prin lumea aceasta ca un străin şi călător,

aceluia nimic nu-i este mai plăcut şi mai folositor decât ceasul rugăciunii şi al petrecerii lângă Domnul său.

Mergând spre cer, ori de câte ori ajunge pe câte un munte, de unde se vede mai bine Casa Domnului şi Cetatea sfântă, şi Canaanul cel ceresc,

sufletul credincios, ca al lui Moise, se umple de o bucurie şi de o nădejde nepământească.

 

O astfel de înălţime duhovnicească este totdeauna Casa Domnului,

locul unde, în chip deosebit, sufletul se suie să petreacă mai lângă Domnul său, mai lângă El.

Şi este ceasul în care Domnul îi vorbeşte mai apropiat şi mai puternic, ceasul în care sufletul poate sta înaintea Domnului mai lepădat de toată grija cea lumească şi mai copleşit de stările cele cereşti.

O, ce mare binefacere pentru viaţa noastră pe pământ este că Domnul ne-a rânduit o Zi şi o Casă a Lui, în care sufletul nostru să se primenească

şi să se adape,

şi să se lumineze,

şi să se întărească pentru noua lui călătorie spre Lăcaşul Casei Veşnice a Domnului nostru! (Ioan 14, 2-3).

 

Inimii cu adevărat iubitoare de Dumnezeu n-ar trebui să-i fie nici un îndemn mai dulce şi mai plăcut ca acela spre rugăciune, spre biserică, spre meditaţie, spre părtăşia cea mai intimă şi mai dulce cu Dumnezeu, care se poate avea numai în Casa Domnului.

Şi spre împărtăşirea cu Domnul şi cu Cuvântul Lui, în Casa şi în faţa Domnului.

Cu ce tresărire fericită este gata inima curată să sară şi să suie spre lăcaşul şi spre clipa cea dorită, acolo unde este totdeauna Domnul său!…

Nici o petrecere nu-i este mai plăcută ca aceea şi de nimic nu-şi aduce aminte mai cu duioşie şi mai cu plăcere ca de timpul petrecut acolo.

 

Ce fericite erau cândva şi pentru noi zilele când auzeam strigându-ni-se de la fereastră sau de la poartă: «Veniţi la biserică!», sau: «Veniţi la adunare!…»

Când, plini de bucuria revederii, ne îmbrăţişam cu lacrimi fraţii şi surorile care ne chemau şi cu care mergeam împreună spre Casa Domnului. Mergând mai fericiţi de cum mergeam la cununia noastră şi mai împodobiţi ca la orice nuntă.

După ce ani atât de îndelungaţi şi de grei nu mai auzi acest îndemn dorit şi dulce, ce fericit eşti când ajungi iarăşi să-l poţi auzi!

După ce atât de multă vreme n-ai putut merge la Casa Domnului sau n-ai mai putut merge decât prea singur şi prea rar, o, cât de adânc dorită este vremea să mai poţi auzi o dată vocile iubitoare, chemându-te cu voioşie şi dragoste de la poartă: «Haidem!…».

 

O, cum n-am ştiut să le folosim şi noi mai bine şi mai mult acele zile fericite în care, aproape la fiecare portiţă, ne întâmpina un zâmbet curat şi o îmbrăţişare iubitoare!…

În care numărul nostru se mărea tot mai luminos, iar drumurile noastre erau pline de copii fericiţi,

de tineret curat, de surori şi de mame, şi de soţii dragi, evlavioase şi scumpe, care umpleau calea, suind spre Casa Domnului…

Căile erau pline de fraţi şi de bătrâni înţelepţi şi statornici, care, mergând îmbrăcaţi de sărbătoare spre Casa Domnului, răspândeau pretutindeni o atmosferă plină de seninătate şi de putere,

de praznic larg, fericit şi luminos.

 

O sufletul meu şi fiul meu…, învinge-ţi mâhnirea ta şi înseninează-te de credinţă şi de nădejde,

căci Viu este Dumnezeul tău şi mare este Puterea Lui!

Adevărate sunt făgăduinţele Sale şi nimic nu-L poate împiedica să Şi le împlinească, la vremea Sa, din nou şi pentru noi!

Nădăjduieşte în Domnul, sufletul meu şi fiul meu, şi fii plin de încrederea că iarăşi Îl vei lăuda şi tu! Şi iarăşi vor veni zile în care vei auzi şi tu glasurile dragi şi vesele, strigând şi la fereastra ta: «Haidem!…».

Căci Credincios şi Puternic este Domnul Care ne-a făcut făgăduinţa. Şi El ne-o va împlini la vremea Sa!

 

O Preadulce Mântuitor şi Stăpân al nostru,

slavă Ţie şi slavă Numelui Tău iubit şi dorit!

Cu ochii plini de lacrimi ne aducem şi noi astăzi aminte de zilele de odinioară când, în seninătate şi în bucurie deplină, ne strigam şi noi unii pe alţii şi mergeam cu drag,

în bucurie şi în cântări, cu mulţimea cea iubită, la Casa Ta cea sfântă

şi la praznicele Tale cele luminate,

şi la Cuvântul Tău cel slobod şi limpede…

Iartă-ne pentru nepăsarea şi pentru slăbiciunile, pentru lipsurile şi neştiinţa noastră de atunci, prin care am pierdut atâtea binecuvântări, neştiind preţui de-ajuns acele zile!

Şi ai milă, Doamne, de starea noastră de astăzi.

Ascultă cererile noastre şi vezi lacrimile amare şi îndelungate pe care le vărsăm, rugându-Te să ne mai dăruieşti odată fericirea de a ne auzi iarăşi chemaţi de sufletele dragi

şi de a merge iarăşi însoţiţi, ca altădată, de fiinţele scumpe, spre Casa Ta cea sfântă!

Iar până atunci, ajută-ne să credem neclintit şi să Te rugăm necurmat, până vom ajunge să trăim bucuria aceasta atât de strălucită şi dorită.

Amin.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«Biserica ne-a dat aproape tot ce avem – şi ea singură poate să dea fiilor poporului nostru cuget curat, judecată dreaptă şi făptură izvorâtă din dragoste.»

 

Preot Iosif Trifa

 

*

 

Calea Domnului în lume e ca drumul cu tunele:

lungi sunt nopţile-ncercării, scurt seninul dintre ele.

Nu te teme, când e noapte – fă mai mult când e lumină,

– dacă mergi mereu, la capăt, vei ajunge la hodină!

Author: Gradinaru Dragos

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat