Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home 2018 Când îngerii Domnului îşi întorc feţele dinspre noi?

Când îngerii Domnului îşi întorc feţele dinspre noi?

Când îngerii Domnului îşi întorc feţele dinspre noi?

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Poienile Izei – 28 septembrie 1980

În cartea Exodului, când s-a făcut primul templu (cortul), pe Chivotul Legământului au fost închipuiţi doi îngeri… Moise a făcut doi îngeri, unul cu faţa spre celălalt…
În al doilea Templu, Solomon a făcut iarăşi doi îngeri, însă cu feţele depărtate: unul într-o parte şi altul în cealaltă parte… În cartea II Cronici, capitolul 3, versetul 13, veţi afla acest lucru.
În Exod 25, 20, îngerii stau faţă către faţă.
În II Cronici 3, 13, îngerii stau depărtaţi.
Ce înseamnă aceasta? În prima parte, Moise a făcut îngerii unul cu faţa spre celălalt pentru că atunci inima poporului era îndreptată cu dragoste spre Dumnezeu. Pentru că atunci fraţii se priveau faţă către faţă. Pentru că atunci Dumnezeu şi poporul Său se priveau cu drag unul pe celălalt.
De ce însă în zilele lui Solomon îngerii au fost făcuţi întorşi cu feţele unul dinspre celălalt? Pentru că inima poporului se îndepărtase de Dumnezeu şi fraţii se îndepărtaseră unii de alţii.
Dacă în viaţa noastră, în familia noastră, acolo unde este Sfânta Sfintelor, în chivotul dragostei noastre, noi avem unul spre celălalt îndreptate feţele noastre, privim cu dragoste unul la celălalt. Dumnezeu ne binecuvântează şi harul Său este întotdeauna prezent în mijlocul nostru. Atunci bucuria noastră este întotdeauna caldă. Petrecerea este întotdeauna dulce. Privirea ne este întotdeauna frumoasă.
Când însă inimile noastre se depărtează una de către cealaltă, când inimile noastre se depărtează de Dumnezeu, atunci îngerii îşi întorc feţele, privesc în altă parte, pentru că noi nu ne mai putem privi unul pe celălalt, pentru că noi nu mai putem privi în faţă pe Domnul şi noi ne ascundem faţa de privirile Lui. Ce stare tristă este atunci când noi nu ne mai putem privi faţa unii altora cu dragoste ori în familiile noastre, ori în adunările noastre, ori în viaţa noastră de fiecare zi. Atunci îngerii Domnului îşi întorc feţele dinspre noi, atunci urmează tristeţe, întuneric, apăsare, durere, moarte, pierzare.

Dragii noştri fraţi şi surori, fiecare prilej de acesta să ne facă să ne întoarcem feţele unii spre alţii. Să ne întoarcem feţele spre Domnul şi fiecare bucurie, fiecare rugăciune, fiecare citire a Cuvântului lui Dumnezeu, fiecare clipă petrecută în ascultarea acesta să ne facă pe noi să ne îndreptăm mai cu dragoste feţele spre Dumnezeu şi El Se va îndrepta spre noi. Şi mai cu dragoste să ne îndreptăm feţele spre cei din mijlocul nostru, de lângă noi, şi mai ales în familia noastră.
Nu vă depărtaţi niciodată faţa unii de către ceilalţi, chiar dacă vin necazuri şi tulburări, pentru că diavolul aceasta caută să facă totdeauna. Dincolo de orice încercare şi de orice amărăciune care aţi făcut-o unii altora, cei doi, când vă întâlniţi seara, îndreptaţi-vă feţele unul spre celălalt.
Dacă toată ziua n-aţi putut vorbi unul cu celălalt, seara să n-apună niciodată soarele, cum spune Cuvântul lui Dumnezeu, peste mânia căsniciei voastre. Întoarceţi-vă unul spre celălalt. Priviţi-vă cu drag şi veţi vedea cum vor izvorî lacrimile de iubire din ochii voştri. Şi veţi vedea cum Domnul Îşi va întoarce iarăşi cu bucurie Faţa peste casa voastră, peste familia voastră, peste ţara voastră sufletească.
Niciodată îngerii din Sfânta Sfintelor, din părtăşia intimă şi sfântă dintre cei doi soţi, să nu-şi întoarcă faţa unul dinspre celălalt. Căutaţi ca îngerii, cel puţin, să privească totdeauna cu bucurie, să-şi privească cu bucurie unul faţa celuilalt. Atunci feţele vor străluci, viaţa va fi binecuvântată, familia va fi binecuvântată, copiii voştri vor fi binecuvântaţi. Atunci această bucurie vă va apleca genunchii şi vă va întinde braţele spre îmbrăţişare şi spre sărutul bucuriei şi iertării, în care coboară totdeauna binecuvântarea lui Dumnezeu.

Ne bucurăm că în această seară şi cu acest prilej ne-a dat Dumnezeu bucuria aceasta minunată să ne vedem feţele unii altora.
Am dori ca faţa noastră să fie totdeauna spre faţa frăţiilor voastre. Chiar dacă vor mai exista uneori şi depărtări şi piedici, sufletele noastre am dori să ni le vedem şi prin ceaţa depărtărilor, şi prin ceaţa lacrimilor. Ne-am privit cu dragoste şi, când ne vedem, totdeauna sufletele noastre sunt fierbinţi, stările noastre sunt fericite, bucuriile noastre sunt mari.
Nu v-am uitat niciodată! Rugăciunea noastră am dorit să vă caute totdeauna fierbinte, curată şi am simţit că la fel am primit şi noi din partea tuturor celor care ne-au cunoscut sau nu ne-au cunoscut trupeşte. Dar sufleteşte ne-am simţit legaţi prin iubire şi prin credinţă, prin Duhul lui Dumnezeu, într-o părtăşie ne¬zdruncinată şi nemaidespărţită de nimeni.
Aşa am dorit să rămânem până la sfârşit, ca „ce a unit Dumnezeu” să nu poată despărţi nimeni şi nici să nu poată îndepărta nimic, niciodată. Când cu toţii vom fi aşa, o inimă şi un gând, Dumnezeu ne va binecuvânta totdeauna şi Faţa Lui va fi totdeauna binevoitoare peste noi şi peste ţara noastră, peste familia noastră, peste părtăşia noastră, peste adunarea noastră.
Atunci Dumnezeu va binecuvânta orice lucru, orice gând, orice pas, orice rugăciune, orice muncă. Şi vom fi binecuvântaţi şi la plecare, şi la venire. Şi când vom fi departe trupeşte unii de alţii, şi când vom fi aproape, părtăşia noastră va fi la fel, neîmpiedicată de nimic, pentru că feţele noastre vor fi îndreptate una spre cealaltă.
Noi, cu acest prilej, Îi mulţumim lui Dumnezeu din toată inima pentru bucuria aceasta nespus de mare şi sfântă pe care ne-a dat-o.

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat