Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home 2018 FRATELE INTIM

FRATELE INTIM

FRATELE INTIM

A spune ceva despre fratele Popa Petru de la Săucani nu este prea uşor. El făcea parte dintre puţinii fraţi intimi ai fratelui Traian Dorz, cu care a colaborat mult încă din tinereţea lor, când se formau ca viitori fraţi lucrători activi în Oastea Domnului. De cuvântul fratelui Petru, fratele Traian ţinea seama când era vorba de luat hotărâri în problemele deosebite, grele uneori, din Lucrare. Despre acest lucru mi-a vorbit chiar fratele Traian, referindu-se în mod concret la solicitarea pe care a primit-o din străinătate (din partea unora dintre cei care s-au implicat atunci în tipărirea Cântărilor Nemuritoare) de a participa la un congres creştin internaţional, fiindu-i asigurat şi paşaportul… Dar fraţi apropiaţi ai săi, printre care mai cu seamă fratele Popa Petru, l-au convins că în acest demers poate fi amestecată şi Securitatea, care abia aştepta ca el să dispară şi care, în acest sens, i-ar fi putut interzice întoarcerea în ţară.

În ceea ce mă priveşte, pot spune că l-am auzit de mai multe ori pe fratele Petru, la diferite adunări, vorbind patetic, vestindu-L pe Domnul cu multă putere, chemând la pocăinţă, dar şi mustrând cu intransigenţă păcatul, şi nu păcătosul… Cu aceste prilejuri l-am întâlnit, ne-am bucurat, am făcut cunoştinţă, ne-am schimbat adrese şi speram să avem şi vreo ocazie să discutăm mai mult, mai apropiat. Dar n-a fost să fie aşa, pentru că Domnul l-a chemat Acasă mai devreme.

Am avut odată prilejul să fiu împreună cu el într-un cadru mai restrâns, la o familie scumpă din Beiuş, unde, în cuvântul lui, a povestit următoarea întâmplare:

Era undeva o fetiţă de câţiva anişori care plângea disperată, aşteptând mângâierea mamei ei. Dar mama era internată la spital. Surioara ei mai mare a încercat în multe feluri s-o liniştească, luând-o în braţe şi dându-i din lucrurile ei preferate: păpuşi, bomboane… dar degeaba. Fetiţa nu se mai putea opri din plâns. Deodată, inspirată, surioara mai mare i-a adus pe pătuţul ei unde plângea, înfăşurată ca o pernuţă, rochia mamei pe care aceasta obişnuia să o poarte în casă. Imediat fetiţa s-a potolit, şi-a pus căpşorul pe ea şi a adormit liniştită.

Fratele Petru a transpus această întâmplare pe plan spiritual, vorbind despre valoarea pe care o poartă în sine un obiect material care a fost în contact cu o persoană dragă nouă sau cu o persoană sfântă, sau care o reprezintă pe acea persoană. Apoi a arătat greşita înţelegere şi învăţătură pe care o au cei ce acuză practicile de cult din Biserica Ortodoxă, cum ar fi închinarea la icoane, care sunt reprezentări ale persoanelor sfinte. Între aceşti acuzatori sunt ateii, precum şi toate denominaţiunile neoprotestante, ai căror membri susţin că practică exclusiv o formă superioară de rugăciune, definită prin sintagma „în duh şi adevăr”, fără a avea nevoie de „for­me de cult” şi de „sfinţi intermediari”.

Din mulţimea fraţilor lucrători, a ostaşilor activi, care au semănat neobosit sămânţa bună, sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu şi care L-au şi mărturisit pe El cu întreaga lor via­ţă, străluceşte la loc de frunte fratele Popa Petru din Săucani.

Mircea Andronic

Frate de aur şi de miere sfântă – Popa Petru de la Săucani / Rus Ovidiu. – Sibiu :

Oastea Domnului, 2014, vol. 1

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat