Proverbele 31, 31
Sfântă şi binecuvântată Mamă, laudă veşnică îţi vor aduce faptele tale, jertfa ta, dragostea şi smerenia ta pentru Fiul tău, Domnul nostru, fiindcă tu singură din neamul omenesc ai avut desăvârşite toate virtuţile sfinte, de la început şi până la sfârşit.
Prin suferinţele tale S-a născut Alinul multora.
Spre tine s-a repezit balaurul, vrăjmaşul Fiului tău şi stăpânitorul mândriei spurcate, aruncând atâtea valuri de hule, de noroi şi de batjocuri. Dar tu ai rămas şi vei rămâne neatinsă, ferită de lumina în care te-a aşezat harul dumnezeiesc.
Cine ar putea şti până unde vorbeşte profeţia despre tine şi de unde vorbeşte despre Biserică?
Pentru că tu te-ai cuprins în Biserică şi ea s-a cuprins, într-un fel, în tine.
Istoria ta este istoria ei… Şi a ei este a ta.
Împărăteasa de la dreapta Împăratului, îmbrăcată în aur de ofir (Ps. 45, 9), ni se pare că eşti când tu, când ea.
Cuvântul care vorbeşte despre fericirea acestor lucruri ni se pare că te arată când pe tine, când pe ea .
Din slava acestei lumini iese o faţă care ni se pare că seamănă când cu faţa ta, când cu faţa ei.
Căci amândouă semănaţi atât de mult una cu alta, parcă sunteţi una şi aceeaşi…
În lumina lui Dumnezeu vă vedem la fel…
Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos, Care eşti Fiul şi Împăratul Maicii Tale Fecioare şi Mirele şi Împăratul al Miresei Tale, Biserica!
Amândouă sunt la dreapta Ta şi lumina Ta le dă amândurora o strălucire la fel.
Tu, Iisuse Doamne, ca Dumnezeu al Maicii Tale, ai învăţat-o ceea ce Te-a învăţat ea pe Tine ca om, ca Fiu al ei.
Din Tine, prin Tine şi pentru Tine a fost, este şi va fi sfântă şi strălucită ea în veci.
Slavă şi laudă veşnică Ţie!
Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
