Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home 6 decembrie – Psalmul 140, v. 1: Scapă-mă… şi păzeşte-mă!

6 decembrie – Psalmul 140, v. 1: Scapă-mă… şi păzeşte-mă!

6 decembrie – Psalmul 140, v. 1: Scapă-mă… şi păzeşte-mă!

Cu cât cel credincios înaintează pe calea Domnului, cu atâta sunt tot mai multe şi primejdiile aşezate în faţa şi în jurul lui.

Tot mai mulţi sunt vrăjmaşii şi potrivnicii, şi tot mai înverşunat este satana, şarpele şi pânditorul cel rău.

De aceea şi psalmistul Domnului se plânge mereu împotriva vicleniilor, a nedreptăţilor, a asupririi şi a veninului şerpesc…,

împotriva limbilor, a buzelor şi mâinilor răufăcătoare, ridicate tot mai vrăjmaşe împotriva lui.

 

Ce vor fi avut oare atât de mult de bârfit la David aceste limbi ascuţite şi aceste buze ale secăturilor batjocoritoare, cine ştie!…

Cine ar putea şti cât de nebănuite scorneli rele vor fi răspândit despre el aceşti vrăjmaşi!

Câte invenţii răutăcioase sunt în stare astfel de buze să rostească împotriva unui om,

acei care nu au nici o frică de Dumnezeu

şi sunt fără respect de adevăr,

şi sunt fără nici o preţuire pentru slujba, sau pentru meritele, sau jertfele acestui ales om al lui Dumnezeu.

Ei, care atunci când David îndrăznea să-l înfrunte pe Goliat,

când singur el îndrăznea să iasă înainte pentru a apăra, cu preţul vieţii sale

şi cu preţul libertăţii sale,

şi cu preţul familiei sale,

şi cu preţul cel mai greu ce-l poate da un om,

Numele şi Cauza lui Dumnezeu.

Când el le dădea pe toate acestea, ei stăteau ascunşi şi îşi vedeau de treburi în pace, la adăpostul jertfei lui.

Şi acum pot să-l bârfească!…

Ei, care, atunci când el suferea de foame, de sete, de frig sau de arşiţă pentru izbânda oştirii Domnului

– stăteau acasă, sătui, adăpaţi şi tolăniţi în comoditate, la adăpost de orice necaz,

acum pot să-l dispreţuiască, pot să-l împroaşte cu noroi, pot să-i învenineze viaţa!…

… Pot, căci acest fel de oameni n-are nici ruşine, nici cinste, nici frică de Dumnezeu!

Ei, care n-au făcut nimic pentru ca oştirea aceasta să câştige un nume strălucit cât are acum,

nici să aibă o faimă atât de frumoasă cum are astăzi,

nici să dobândească nişte comori atât de râvnite, pe care nimeni alţii nu le au, ca să lase urmaşilor lor o moştenire atât de bogată

– aceştia pot să-l hulească acum pe David la vrăjmaşii săi şi ai poporului său. Pe el, prin care Domnul le-a dat toate acestea!

Ei pot acum să-i bucure pe cei pizmaşi şi invidioşi cu multe minciuni răspândite despre David…,

dar aceste lichele, aceste secături batjocoritoare, n-au fost niciodată în stare de altceva decât să batjocorească chiar şi pe binefăcătorul lor!

 

Gura acestora n-a putut rosti niciodată în faţa mulţimii, înflăcărat sau duios, din prisosul inimii lor, nici un cuvânt de mărturisire curată pentru Hristos,

– dar a putut răspândi mişeleşte multe neadevăruri despre lucrătorul Domnului, la urechea celor care, prin ascultarea acestora, s-au făcut şi ei părtaşi la aceeaşi vină.

N-au putut scrie un cuvânt adevărat, durabil, ziditor, frumos, original şi inspirat, pentru slava lui Dumnezeu

sau pentru fericirea sufletelor,

– dar au putut răspândi veninul

şi au putut urzi răul. Au ştiut copia şi imita pe cel acum bârfit de ei.

 

N-au putut cânta… – pentru asta „nu aveau voce“.

N-au putut compune – pentru asta nu aveau talent…

N-au putut propovădui – pentru aceasta nu aveau dar.

Au putut însă bârfi pe cel care le cânta,

pe cel care le compunea,

pe cel care le propovăduia,

pe cel care îi îmbogăţea şi îi îngrijea cu pâinea sa, cu sudoarea sa, cu darul său, cu jertfele sale!

Pentru aceasta aveau şi voce, şi talent, şi dar!…

N-au putut să se expună primejdiei – pentru aceasta n-au avut curaj.

N-au putut apăra Cauza Domnului – pentru aceasta n-au avut cinste şi simţ de răspundere.

N-au putut să se jertfească – pentru aceasta n-au avut interes.

Dar după ce şi-au făcut un culcuş cald la adăpostul jertfei celui care înfrunta moartea pas de pas, ani şi ani,

acum pot scoate limbi de năpârci, fără nici o ruşine şi fără nici o teamă,

chiar împotriva aceluia faţă de jertfa căruia ar trebui să se cutremure.

 

O Doamne Dumnezeule Atotputernic, Care ai văzut totul şi Care le-ai auzit pe toate,

fă-i dreptate robului Tău bârfit pe nedrept!

Spală obrazul lui, care a răbdat senin loviturile lui Goliat, dar se pleacă mâhnit de întinăciunea pe care i-o aruncă acum nişte bârfitori.

Vindecă-i rănile şi vânătăile de astăzi de la cei zişi fraţi, care îl dor mai greu decât cele de la vrăjmaşii străini.

Fă-i dreptate împotriva alor lui,

care îl asupresc şi-l nedreptăţesc mai necruţător decât străinul!

Ai milă de robul Tău, Doamne, dăruindu-i destulă pu-tere să ierte şi să rabde totul, încredinţat că Tu Însuţi îi vei înălţa numele iarăşi, după meritul său.

Dar ai, Doamne, milă de toţi cei care, mânaţi de ură sau de nebunie, de gelozie sau de prostie,

de mândrie sau de interes,

păcătuiesc cu ştiinţa împotriva celui ales de Tine, care a suferit şi a lucrat pentru Numele Tău.

Fă-i să-şi vadă păcatul, Doamne, mai înainte de a muri în el!

Amin.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

Clevetirea e păcatul omului gelos şi rău,

ea nu suferă să ştie mai frumos pe-un frate-al său,

ea nu suferă să vadă un mai înzestrat ca el

şi-atunci umblă să-l împroaşte cu noroi în orice fel.

Author: Gradinaru Dragos

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat