Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home 7 decembrie – Psalmul 140, v. 5: … Curse, de-a lungul drumului…

7 decembrie – Psalmul 140, v. 5: … Curse, de-a lungul drumului…

7 decembrie – Psalmul 140, v. 5: … Curse, de-a lungul drumului…

Cel rău este şi laş, cel nelegiuit este şi ticălos.

Când nu se simte în stare a lupta pe faţă, întinde curse din ascuns.

Urzeşte înşelătorii, sapă gropi, pune capcane.

Se foloseşte de minciuni, de vicleşuguri, de clevetiri,

de iscoade, de vânzători, de pândari plătiţi ca să facă mârşăviile împotriva celui fără apărare.

Ce mijloace ruşinoase şi necinstite sunt astfel de mijloace folosite atât de des împotriva celor nevinovaţi!

Ce pâine blestemată şi criminală mănâncă gurile care slujesc astfel de scopuri!

Ce grozavă plată vor lua de la Înfricoşatul Judecător aceşti urzitori şi iscoditori nelegiuiţi!…

 

Dar pentru că încă mânia lui Dumnezeu nu-Şi rostogoleşte asupra lor avalanşa nimicitoare a trăsnetelor ei înfricoşate pe care le merită – urzitorii pun curse…,

iar iscoditorii lor caută să-l atragă în ele pe cel urmărit,

de-a lungul întregului său drum…

De aceea, pe măsură ce se apropie de sfârşitul căii sale, psalmistul Domnului trebuie să fie mai atent.

De-a lungul drumului său au fost curse şi în trecut…

şi în multe a căzut el, pentru că nu avea atunci experienţă…

Dar, pe măsură ce a trecut vremea şi cunoştinţele lui s-au înmulţit, alesul Domnului a trebuit să privească tot mai atent în lungul drumului său la feluritele curse aşezate de cel rău.

 

Cursele trupeşti, cursele sufleteşti, dar mai ales cursele duhovniceşti vor fi mereu primejdioase şi vor fi mereu destule pe calea oricărui credincios.

Ispitele trupeşti vor trezi mereu în partea cea mai de jos a fiinţei noastre îndemnuri păcătoase, dar noi să nu le ascultăm!

Ispitele sufleteşti, adică ispitele care îndeamnă spre slava şi stăpânirea lumească, ne vor atrage mereu partea de mijloc, partea cea cu inima, înspre ele. Dar noi să le înfrângem şi pe acestea prin înfrânare şi smerenie!

Dar ispitele duhovniceşti, acele îndemnuri care ne împing spre învăţăturile străine, spre căile lăturalnice, spre abaterile de la adevăr şi lumină, ne vor încerca mereu partea cea mai înaltă a fiinţei, raţiunea cea sănătoasă.

 

Mereu vor veni din partea străinului cărţi sau cuvântări,

prieteni sau „inspiraţi“,

învăţături sau învăţători,

duhuri sau oameni, spre a ne atrage de partea lor.

Vor veni nu în numele păcatului, nici în numele lumii – ci în numele lui Hristos

– şi aşa vor înşela (Mat. 24, 5).

Căci dacă ar veni în numele lăcomiei sau al stricăciunii, ar spune adevărul – şi nimeni nu i-ar urma.

Dar pentru că vin cu prefăcătorie, folosind Cuvântul Domnului, Numele Domnului şi Adevărul Domnului

– cum să nu-i înşele chiar şi pe cei „aleşi“, căci mulţi dintre ei se lasă duşi uşor încoace şi încolo de orice vânt… (Efes. 4, 14).

 

De aceea, sufletul meu şi fiul meu, fii tot mai treaz, pe măsură ce te apropii de capătul călătoriei tale!

Ia bine seama că în tot lungul drumului veşniciei sunt aşezate curse şi te pândesc primejdii.

Nu te întovărăşi cu nici un străin care îţi apare la vreo cotitură, prefăcându-ţi-se prieten şi binevoitor!

Nu te lăsa atras de nici o chemare

şi nu te uita la nici unul care ţi-ar face cu ochiul de dincolo de marginile învăţăturii tale,

din afară de credinţa ta şi de frăţietatea ta.

Ţine-ţi bine în frâul înfrânării trupul,

în frâul smereniei inima,

în frâul ascultării mintea

şi în frâul statorniciei întreagă fiinţa ta, ca să nu cazi în nici o cursă şi să poţi merge drept, curat şi frumos pe calea veşniciei, spre a ajunge cu bucurie şi cu biruinţă la cununa cu care te aşteaptă Hristos la capătul acestei căi.

 

Preabunule Doamne Iisuse, Mântuitorul şi Însoţitorul meu pe Calea Ta,

Te rog, fii neîncetat cu mine, căci întradevăr multe sunt cursele vrăjmaşului, aşezate de-a lungul drumului meu spre mântuire.

Dă-mi, Doamne Iisuse, Duhul Tău, care să-mi ţină totdeauna trează mintea, spre a nu mă lăsa ca să mă abat nici la dreapta, nici la stânga de la mijlocul drumului drept.

Nu mă lăsa biruit niciodată de vreo cursă trupească,

ci fă-mă să mă port aspru cu trupul meu şi să-l ţin în frâu, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să mă pierd…

Căci foarte uşor mă pot pierde, dacă numai o clipă nu veghez.

Ţine-mă în smerenie şi nu mă lăsa să uit cât de trecător sunt,

ca să nu fiu ispitit a dori şi a primi slava lumească…

Dar mai ales dă-mi o tot mai temeinică încredinţare despre adevărul învăţăturii drepte, prin care Te-am primit şi urmat în Oastea Ta,

pentru a nu mă birui nici o învăţătură străină, oricât de atrăgător gătită şi împodobită mi s-ar înfăţişa ea.

Şi astfel să ajung cu bine la Tine.

Amin.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«De câte ori te ispiteşte vreo patimă lumească, să ştii că satana e la uşa inimii tale şi încearcă să intre înlăuntru. Dacă nu respingi ispita, satana deschide uşa; o deschide mai întâi încet-încet, pe nesimţite, şi, pe urmă, dă năvală înlăuntru cu toată gloata lui…»

 

Preot Iosif Trifa

 

*

 

Dacă nu rămâi statornic unde te-a pus Cel Cinstit,

ci mereu îţi schimbi şi locul, şi credinţa ce-ai primit,

tu nu eşti nici ici – nici colo,

iar când va veni Cel Drept

nu vei fi nici ici, nici colo,

că n-ai fost om înţelept!

Author: Gradinaru Dragos

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat