Traian Dorz

9 decembrie 1985

Minune şi tainăLa începutul lunii decembrie 1985, „Taină şi Minune“, albumul închinat Maicii Domnului, era încheiat în prima lui formă.

Duhul Domnului mi-a inspirat gândul să merg să prezint această lucrare omului ales al lui Dumnezeu, profesorul şi scriitorul cel mai erudit în ce priveşte învăţătura şi doctrina ortodoxă, părintele Dumitru Stăniloae de la Bucureşti. Acestei somităţi în ce priveşte problemele ortodoxiei, voi merge în primul rând să-i prezint această lucrare şi să-i cer prima părere asupra ei. Cu harul pe care ştiu că îl are de la Duhul Sfânt acest om al lui Dumnezeu şi al Bisericii şi cu vastele sale cunoştinţe pe care şi le-a acumulat în îndelunga sa viaţă şi prin uriaşa sa muncă, sunt încredinţat că va aprecia drept valoarea acestei lucrări. Şi îmi va da competente îndrumări pentru îndreptarea eventualelor lipsuri ale ei.

Dacă lucrarea va trece cu bine la examenul său, atunci voi îndrăzni să-i cer câteva cuvinte de apreciere şi recomandare pentru lucrarea aceasta, pentru a ni se înlesni deschiderea unui drum spre inimile mai-marilor Bisericii, în faţa cărora autoritatea acestui nume este de mult şi pe deplin – nu se poate să nu fie – în cea mai mare cinste.

Deschizându-i-se Maicii Domnului acest drum, ea va deschide, cred, şi Oastei Domnului drumul după ea.

 Urmând acestui îndemn sfânt, în dimineaţa zilei de 9 decembrie soseam la Bucureşti însoţit de un frate bun, prieten al familiei părintelui Stăniloae căruia i-am făcut vizita de prezentare a volumului închinat Maicii Domnului. Revederea de azi, după cele de mai de mult, a fost mişcătoare şi duioasă din ambele părţi. Atât marele om, cât şi buna şi nobila sa soţie au arătat cea mai mare preţuire pentru tema, conţinutul şi înfăţişarea acestei lucrări pentru care nu mai găseau cuvinte de mulţumire către Dumnezeu Care a inspirat-o. Au fost aproape tot timpul cu lacrimi în ochi la citirea textelor şi la privirea imaginilor… O, ce mult iubesc aceste inimi curate şi nobile pe Sfânta Maică a Domnului nostru Iisus Hristos! Dumnezeu să le răsplătească în vecii vecilor pentru aceasta.

Bineînţeles că amândoi au îmbrăţişat cu toată dragostea ideea tipăririi albumului în­tr‑un tiraj cât mai mare şi în nişte condiţii cât mai frumoase. Părintele profesor, care, după Sf. Ioan Gură de Aur, cred că a scris cele mai inspirate cuvinte şi cele mai cutremurătoare pagini de învăţătură şi doctrină bisericească şi creştină, a scris cu ochii înlăcrimaţi şi cu o mână tremurândă acel „Cuvânt de Bucurie“ ca o prefaţă la această lucrare, cuvânt pentru care Maica Domnului îi va da o binecuvântare veşnică… I-am cerut şi o fotografie care să însoţească acest cuvânt, în primele pagini ale cărţii. Şi omul lui Dumnezeu s-a ataşat cu toată inima de această fericită lucrare. Răsplătirea lui Dumnezeu şi recunoştinţa noastră, a tuturor fiilor Bisericii Sale, îi vor fi veşnice.

Înainte de plecare, marele om al lui Dumnezeu şi al Bisericii Sale mi-a întărit gândul de a mă duce cu lucrarea aceasta pentru consultare şi îndrumări la toţi mai-marii Bisericii, îndeosebi la cei din Sibiu, Timişoara, Craiova, Iaşi şi chiar la patriarhul ţării. E o lucrare unică în felul acesta – zicea dânsul – nicăieri n-am cunoştinţă să mai fi apărut o astfel de lucrare pentru cinstirea Maicii Domnului. Nu poate să nu-i fie recunoscută valoarea şi importanţa, mai ales în vremile de acum când credinţa are atâta nevoie de o puternică înviorare peste tot. Când cinstirea Maicii Domnului în faţa multor creştini a scăzut astăzi dureros de mult. Şi când nevoia întregii creştinătăţi de mijlocirea rugăciunilor ei ajutătoare pare să fie mai mare ca oricând.

I-am mulţumit adânc recunoscător şi pentru părinteştile observaţii la îmbunătăţirea conţinutului şi a iconografiei cărţii. Apoi am plecat cu o mare încurajare şi cu o deplină încredere spre Sibiu.

Traian Dorz,  din “Istoria unei Jertfe”, Vol. IV

Am lasat sfârşit un minunat cuvânt de bucurie al Părintelui Prof. Dr. Dumitru Stăniloae la cartea fr. Traian Dorz – „Minune şi Taină „„Mi-a făcut o bucurie negrăită citirea cântărilor de la-udă închinate Maicii Domnului de dăruitul de Dumnezeu, cântăreţ al Domnului nostru Iisus Hristos, Traian Dorz.
Cântările din volum redau învăţătura dintotdea-una a Bisericii noastre despre Maica Domnului şi Pururea Fecioara Maria, fără de care nu poate sta credinţa creştină în Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii. Ea – lucrarea aceas¬ta – aduce în redarea acestei învăţături căldura iubirii neatinse de noi a Maicii Domnului faţă de Fiul ei Dumnezeiesc, Care a binevoit să Se facă Pruncul ei.
N-am întâlnit nicăieri descrisă atât de minunat duioşia dragostei ei de Maică. Ea trezeşte în cei ce citesc cântările acestea o vibraţie până la lacrimi. Aceste cântări ne arată înălţimea, necunoscută înainte, a omenescului, adusă nouă prin faptul că Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul unei Maice dintre noi şi Fratele nostru, Care dintr-o iubire nemărginită S-a dat pe Sine Jertfă pentru mântuirea noastră, având pe Maica Lui cea mai înţelegătoare şi simţitoare părtaşă la Iubirea şi Jertfa Lui.
Sunt fericit că iubitul nostru frate Traian Dorz a alcătuit aceste cântări dintr-o dragoste şi cinstire înflăcărată pentru Maica Mântuitorului nostru.
Sunt sigur că tipărirea acestei lucrări va aduce o puternică înviorare a credinţei şi o readunare a credincioşilor români în mărturisirea comună a credinţei lor evanghelice din tot trecutul. (Bucureşti, la 9 dec. 1985„)

Lasă un răspuns