Aştepţi să vină Domnul
şi tot deşert vorbeşti?
Aştepţi să vină moartea
şi tot pierdut trăieşti?
Să vină Învierea
şi tot nepregătit?
Să vină Judecata
şi tot nemântuit?
Să vină Veşnicia
cu focul inamic,
iar plâns şi pocăinţă
nimic, nimic, nimic?…
Ce-aştepţi tu de la Domnul
sau de la moartea ta?
Ce-aştepţi de la-nvierea
sau Judecata Sa?
Ce-aştepţi în veşnicie,
ce crezi că-ai să primeşti
când toate bat la uşă
şi nici nu te gândeşti?
O, viaţa ta se pierde
zadarnic, pic cu pic,
iar plâns şi pocăinţă
nimic, nimic, nimic.
Ascultă-nştiinţarea,
ascultă măcar az’,
nainte de-a ajunge
în Marele Necaz!
Întoarce-te la Domnul
cât este Timp şi Har.
De mâine, poate, totul
pe veci va fi-n zadar.
O, iată Secerişul,
tu n-ai dat nici un spic
şi n-ai în veşnicie
nimic, nimic, nimic…
Hristos – Învăţătorul nostru / Traian Dorz – Sibiu: Oastea Domnului, 2011
