Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Adi.Editor

Author Archives

ÎNVĂŢĂTORUL ŞI UCENICUL (I)

1. Dintre cei veniţi la Domnul fără sinceritate şi smerenie se nasc fiii lui Alexandru Căldăraru, tulburătorii care umblă numai cu pâri şi cu răzbunări împotriva fraţilor.
Ei se împotrivesc oricărui cuvânt sau oricărei ascultări iubitoare.
Şi trăiesc numai după capul şi după plăcerea lor, fără să le placă a mai preţui pe nimeni (II Tim 4, 14-15).
Iar când cineva îi mustră sau îi sfătuieşte, nu vor să primească, ci devin duşmănoşi, împotrivitori şi vrăjmaşi ca tatăl lor, satana.
Aceştia se pun oricând în slujba ucigaşilor, pentru a-şi ajunge scopul lor vinovat.
Lucrarea lor este aşa ca ei, iar ucenicii lor ajung şi ei la fel.

2. Când veţi observa pe cineva în duhul lui Diotref, fiţi uniţi şi împotriviţi-vă lui.
Dacă bietul suflet dornic de laudă şi de întâietate se va căi de păcatul său şi se va smeri, aţi scăpat un frate de la moarte şi o adunare de la robie.
Dacă nu vrea, va trebui să vă scuturaţi cât mai grabnic de lanţurile lui, căci voi trebuie să fiţi slobozi de oameni, ca să puteţi fi robi numai ai lui Hristos.

3. Când veţi băga de seamă că cineva are duhul lui Dima, iarăşi căutaţi să-l treziţi prin înştiinţări.
Dacă va asculta şi va căuta să-şi câştige pâinea muncind în linişte
şi va da dovadă de înfrânare şi evlavie,
sufletul primejduit va fi salvat de la prăbuşire.
Dacă nu, cu cât veţi scăpa mai repede de el, cu atât va fi mai bine şi de voi, şi de el.
Dragostea de lumea aceasta tot îl va despărţi de voi dacă dragostea lui Hristos nu-l poate despărţi de lume.

(mai mult…)

POŢI PLECA

Poţi pleca-nspre ceruri, dar, dacă n-ajungi,
singur pe vecie sufletu-ţi străpungi;
– jalnică-i, jalnică-i chemarea fără de răspuns
şi-n zadar, şi-n zadar plecarea fără de ajuns.

Poţi începe bine, dar, de nu sfârşeşti,
în amare lacrimi inima-ţi topeşti;
– ruşinos, ruşinos e-aratul toamna nerodit,
în zadar, în zadar începe cel ce n-a sfârşit.

Poţi cunoaşte multe, dar, dacă nu faci,
tot în sărăcie şi-ntuneric zaci;
vai de multa, vai de multa frunză fără rod deloc,
vorba fără, vorba fără faptă va sfârşi la foc.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

ÎNVAŢĂ SĂ STAI SINGUR

Învaţă să stai singur,
chiar singur câte-odată,
când inima ţi-e tristă
şi viaţa-mpovărată,
ca să te rogi puternic,
cu-ncredere deplină
– şi-atunci să vezi cum Domnul
viaţa ţi-o-nsenină…

Mergi câte-odată singur,
chiar singur, în pădure
şi stai s-asculţi cum toate
prind taine să-ţi murmure;
acestea pentru tine
s-atât de minunate
– şi-aşa lumini divine
ai să primeşti din toate!

Mergi singur câte-o dată
şi stai în cimitire,
şi-ncearcă s-auzi taine
din ceealaltă fire
şi-ai să-nţelegi cuvinte
ce nu le ştie-oricine;
– cei care-s în morminte
te-nvaţă cel mai bine.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

TREZEŞTE-TE ’NAINTE

Trezeşte-te ’nainte de-a fi venit ispita,
cât şarpele nu-i încă, nici mărul cu venin,
căci după ce-ai primit-o şi ţi-a trecut clipita
o poţi tot plânge veşnic şi tot scălda-n suspin.

Trezeşte-te ’naintea potopului ce vine,
cât încă te mai cheamă un Noe să primeşti
şi cât mai este încă salvarea lângă tine,
– căci după ce-ai pierdut-o poţi să te tot căieşti. (mai mult…)

NUMAI O LUNĂ DE NU CÂNT

 

 

 

 

 

Numai o lună de nu cânt,
îmi pare că s-a stins un soare
şi că de veacuri pe pământ
n-am mai ajuns la sărbătoare.

Numai o clipă de nu sunt
cu fraţii mei un gând în toate,
alerg, mă lupt şi mă frământ
să pot s-ajung la unitate.

Numai o zi de nu citesc
Cuvântul Sfânt al Cărţii Tale,
se uscă gândul meu şi-mi cresc
noi temeri şi-ndoieli pe cale.

(mai mult…)

DUPĂ CE LE-A SPUS…

După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galilea.

Nu poţi nici rămâne liniştit acasă şi nu poţi nici pleca liniştit de acasă decât după ce ai spus tot ce erai dator să spui tuturor celor cu care eşti împreună.
Nu te poţi niciodată uni deplin cu cineva, dar nu te poţi nici despărţi deplin de el decât după ce i-ai spus tot ce erai dator să spui acestor două feluri de fiinţe. Adică celor cu care vrei pe totdeauna să te uneşti
şi celor de care trebuie să te desparţi pe totdeauna.
Dacă trebuie să locuieşti cu cineva o vreme,
sau dacă trebuie să mergi cu el un drum,
sau dacă trebuie să stai împreună cu el un timp,
ia seama bine să nu pierzi vremea aceasta şi ocazia aceasta fără a-i spune despre mântuirea lui şi despre Mântuitorul tău.
Ia seama să nu te desparţi de el fără să-i fi spus tot ce erai dator să-i spui, despre ceea ce tu ştii, dar el poate nu ştie.
(mai mult…)

SUFLET FRĂMÂNTAT…

Suflet frământat de gânduri,
ce alergi şi ce te zbaţi,
ce doreşti să afli-n lume
– şi ce caţi?

Cauţi în lume bogăţie,
ochii ţi-s de ea robiţi?
– mulţi o au, dar câţi sunt oare
fericiţi?

Cauţi în lumea asta slavă,
cauţi laude – tumult –
câţi le au – şi nu vor oare
şi mai mult? (mai mult…)

NU UITA TRECUTUL

 

 

 

 

 

Nu uita, nu uita trecutul celui bun şi drept,
ca să vezi răsplata celui înţelept,
dar nici viitorul celui necinstit,
ca să ştii, ca să ştii alege drumul fericit.

Nu uita, nu uita de slava celui răbdător,
ca să-i vezi cununa lui în viitor,
dar nici de sfârşitul celui rău şi hoţ,
ca să ştii, ca să ştii alege până ce mai poţi. (mai mult…)

IISUS HRISTOS, Marele nostru Dumnezeu şi Învăţător

 

 

 

 

 

 

 

 

IISUS HRISTOS,
Marele nostru Dumnezeu şi Învăţător,
slavă veşnică Ţie!

Ţie, Care ne-ai învăţat să-L iubim pe Tatăl şi Dumnezeul nostru cu o dragoste mai presus de orice altă iubire,
Ţie, Care ne-ai învăţat prin viaţa şi prin moartea Ta să cunoaştem şi să iubim voia Tatălui,
Ţie, Care, prin iubirea voii Tatălui, ne-ai făcut în stare să-i putem iubi pe toţi oamenii,
să le putem suferi toate nedreptăţile,
să ne putem lepăda de orice plăceri lumeşti,
să ne putem ruga pentru orice asupritor,
să-l putem ierta şi înţelege pe orice semen,
să putem face orice bine
şi să ne străduim a-Ţi aduce în fiecare zi jertfa celei mai înalte iubiri: totala noastră dăruire Ţie în sfinţirea trăirii pentru Tine şi pentru slava Ta, precum Tu I-ai adus-o Tatălui şi slavei Sale,

Slavă veşnică Ţie,
Marele nostru Învăţător şi Dumnezeu,
IISUS HRISTOS!

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”

BUNĂCUVIINŢA ŞI EVLAVIA (III)

14. Dacă în Lucrarea lui Dumnezeu, tu, slujitorule al Lui, vei căuta slava ta, să ştii că şi tu eşti numai un trufaş şi un flecar…
În curând te va lua un vânt al Domnului şi te va trânti de nu te vei mai ridica niciodată.
Ca pe un pai sau ca pe un gunoi.

15. Nu se înalţă pe totdeauna decât aceia care, pe totdeauna, pot rămâne smeriţi (Iov 22, 29).
Ceilalţi toţi se prăbuşesc, uneori pe rând, alteori deodată;
uneori încet, alteori mai repede;
uneori câte unul, alteori cu grămada (Lc 16, 15; Iov 20, 27).
Dumnezeu Însuşi are grijă de această răsplată, pentru fiecare la vremea sa. (mai mult…)