Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home admin

Author Archives

10 Martie – Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor

10 martie – Psalmul 33, vers 10

 Binecuvântat să fie Numele Domnului, căci atât de multe sfaturi şi conferinţe, şi planuri, şi hotărâri puternice şi rele, ale multor neamuri, a răsturnat El! Multe sfaturi, chiar şi ale celor mai puternice neamuri, a răsturnat Dumnezeu în scurta istorie a omului pe pământ. Câte sfaturi „bine puse la punct“ a zădărnicit Domnul chiar în ultima clipă, dacă ceea ce urmăreau acestea era rău! Printr-un mic amănunt, neprevăzut de ei, dar cunoscut lui Dumnezeu, totul a fost răsturnat…

  Câte măsuri nedrepte, puse la cale în cel mai viclean mod, ţesute cu abilitate şi urzite cu o blestemată pricepere, Dumnezeu le-a zădărnicit, întorcându-le chiar împotriva celor ce le urziseră!… (mai mult…)

PREDICĂ LA DUMINICA IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI

Din Evanghelia de la Matei, capitolul 16, versetele 14-21:

 „Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc; adevărat grăiesc vouă: îşi iau plată lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău Care este ascuns, şi Tatăl Care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie.

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” (mai mult…)

9 Martie – Bucuraţi-vă în Domnul!

9 martie – Psalmul 33, vers 1

Cât de mic este numărul oamenilor credincioşi care duc mereu o viaţă de bucurie în Domnul, care se pot bucura totdeauna (1 Tes. 5, 16)! Care se pot bucura chiar şi în necazurile lor (Rom. 5, 3). Care privesc ca o mare bucurie când trec prin felurite încercări (Iac. 1, 2). Care să se bucure când au parte de patimile lui Hristos (1 Petru 4, 13). Care să primească cu bucurie răpirea averii lor (Evrei 10, 34). Aceasta pentru că este atât de mic numărul acelora care sunt cu adevărat în Domnul. Chiar şi acei care luptă şi se silesc să se păstreze mereu în Domnul, atât de adesea cad din El… Adică nu pot să se păstreze mereu în aceeaşi stare de părtăşie cu Lumina… Nu pot avea aceeaşi plinătate de putere şi de împărtăşire cu Prezenţa Lui sfântă, în care este mereu o netulburată şi proaspătă bucurie. (mai mult…)

8 Martie – Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr!

8 martie – Psalmul 32, vers 9

Calul este primejdios, iar catârul, încăpăţânat. Din fire, calul este totdeauna primejdios şi trebuie mereu să fii atent asupra lui ori la ce îl foloseşti. Cu gura poate să muşte, cu picioarele poate să lovească, cu căruţa poate s-o ia razna peste şanţuri, cu şaua te poate trânti… Cu alţii se bate, singur nu şade, spre locurile oprite fuge, la poveri, adesea, nu merge… Când trebuie să urce, nu vrea să meargă, iar când trebuie să coboare, nu vrea să oprească… (mai mult…)

Sfântul Ioan de Kronstadt – Cum se poate demonstra că păcatul este un chin?

Ce adevăr înspăimântător! Păcătoşii care nu se căiesc pierd după moarte orice posibilitate de a se achimba în bine, adică rămân me­reu pradă chinurilor veşnice. Păcatul înseamnă chin. Cum s-ar putea demon­stra aceasta? în modul cel mai distinct prin starea în care se află unii păcătoşi şi prin caracteristicile păcatului însuşi: de a-l ţine pe om în prinsoare şi de a-i bloca toate căile de ieşire din el.
Cine nu ştie oare cât de greu îi vine păcăto­sului, atunci când este lipsit de un anume dar de la Dumnezeu, să părăsească calea păcatului pe care a îndrăgit-o atât şi să aleagă calea virtuţii?! Cât de adânc îşi slobozeşte păcatul rădăcinile în inima păcătosului şi în toată făptura lui, cum îi impune acestuia propria sa viziune, denaturată, asupra lucrurilor, înfăţişându-le pe cele mai rele dintre ele într-o lumină ispititoare.

(mai mult…)

Sfântul Ioan de Kronstadt – Gânduri ispititoare la rugăciune

Cui aduc oare suferinţă îndoiala, necredinţa, hula? Celui căruia i se adresează, adică celui pe care îl acuzi că se îndoieşte, că nu crede, că huleşte, sau celui care într-adevăr se îndoieşte, nu crede, huleşte? Fireşte, acestuia din urmă. Când face aceste învinuiri, el tremură de frică, deşi n-ar trebui să se teamă (Psalmul 13, 5), îl chinuie îndoiala, necredinţa, hula.

Ob­sesia agoniei sale spirituale rămâne neschimbată, ea îl domină, crede că îşi va putea face o părere mai bună despre sine, care să-i aducă linişte sufleteas­că. Dar nu va ajunge la linişte decât prin căinţă şi după ce va părăsi vechile, falsele idei legate de această deprindere, începând să gândească altfel, în spi­ritul adevărului şi al bunelor intenţii. De aceea, nu trebuie să ne îndoim sau să ne revoltăm şi cu atât mai puţin să cădem în descurajare şi deprimare atun­ci când ne rugăm sau în altă vreme, când ne vin gânduri de îndoială, necredinţă, hulă. Pentru că aceasta este o ispită diavolească.

Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos

7 Martie – Am mărturisit… şi n-am ascuns

7 martie – Psalmul 32, vers 5

Cea mai frumoasă parte a fiinţei noastre este sinceritatea. Cea mai fericită clipă din rugăciunile noastre, din vorbirea noastră şi din trăirea noastră este aceea în care, cu priviri sincere, cu lacrimi sincere şi cu cuvinte sincere, dintr-un duh sincer, cu o zdrobire de inimă şi pocăinţă sinceră, ne recunoaştem vina şi ne mărturisim păcatul. (mai mult…)

Sfântul Ioan de Kronstadt – Bucură-te că Dumnezeu e răbdător cu tine!

Dacă Domnul n-ar fi iubitor de oameni şi îndelung-răbdător, ar fi putut oare să îndure nechibzuitele defăimări pe care I le aducem? S-ar mai fi întrupat oara, ar mai fi pătimit, ar mai fi murit pentru noi, ne-ar mai fi dat Preacuratul Său Trup şi Preacuratul Său Sânge, către care îngerii privesc cu frică şi cu cutremur? Ne-ar mai fi izbăvit, oare, de păcate şi de moartea sufletului, aşa cum de nenumărate ori o face?

Poate că ar fi apus atunci: chinuiţi-vă dacă sunteţi atât de răi, nu vă voi mai izbăvi, după ce în atâtea rânduri v-am dat izbăvire. Aşa însă, El îndură toată mulţimea nenu­mărată a defăimărilor noastre, aşteptând să ne întoarcem la El. Dă slavă iu­birii Sale şi îndelungii Sale răbdări! închipuie-ţi ce-ar fi dacă nu L-am avea pe Domnul, dacă ne-am lipsi de a Sa mântuire! Sufletul ni se cuprinde de fri­că şi cutremur. Dar pe păcătoşii care nu se căiesc îi ajunge, în cele din urmă, cu adevărat mânia lui Dumnezeu, „în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” (Romani 2, 5).

Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos

6 Martie – Cel cu fărădelegea iertată

6 martie – Psalmul 32, vers 1

Cuvintele lui Dumnezeu şi voia Lui sunt legi înlăuntrul cărora viaţa şi faptele noastre, ca şi ale tuturor creaturilor Sale, trebuie să se desfăşoare ordonat şi ascultător. Orice încălcare a acestor legi este mai departe o umblare fără-de-lege. Oricine nu merge pe cale, merge fără de cale (2 Cor. 10, 5).   Dragostea îşi are legea ei (1 Cor. 13); orice dragoste care nu se desfăşoară după legea aceasta a lui Hristos este o dragoste fără-de-lege (2 Cor. 11, 3-4; 1 Tim. 4, 1). Rugăciunea îşi are legea ei şi condiţiile ei (Mat. 6, 5-15); orice rugăciune făcută altfel este fără-de-lege (Prov. 28, 9 şi Ps. 109, 7). Milostenia îşi are şi ea legea ei (Mat. 6, 2-4; Luca 14, 12-14); dacă se face altfel, este fără-de-lege. Frăţietatea, Biserica Creştină, comunitatea credincioşilor Domnului, îşi au tot aşa şi ele legea lor, care îl obligă pe fiecare suflet să fie ascultător de fraţi, iubitor de fraţi, unit cu fraţii în aceeaşi învăţătură, în acelaşi duh, în aceeaşi simţire şi în acelaşi gând (Filip. 2, 1-2). Orice suflet care nu vieţuieşte, nu lucrează şi nu umblă în frăţietatea sa duhovnicească, potrivit unei sincere şi necurmate ascultări de legea aceasta a părtăşiei frăţeşti, este un om fără-de-lege. Duce o credinţă fără-de-lege. Face o lucrare şi are o stare fără-de-lege. Din astfel de stări şi din astfel de oameni se nasc apoi certurile, sectele, rătăcirile de la credinţă, dezbinările (mai mult…)

Sfântul Ioan de Kronstadt – V-aţi pregătit de nunta cea mare?

Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă ? Şi a zis slugi­lor: legându-i mâinile şi picioarele, aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea din­ţilor. Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi (Mt. 22, 12-14).

Hristos Dumnezeu S-a asemuit pe Sine unui Mire sfânt, preafrumos, de lumină purtător, veşnic, Care bine a voit a se logodi prin logodnă veşnică, nestricăcioasă, de viaţă făcătoare, în viaţa cea viitoare, nesfârşită, şi în cea de aici, pământească, cu sufletul credin­cios. Pentru a Se logodi cu sufletele credincioase, dar care au spurcat hai­na sufletelor lor cu nenumăratele lor păcate, Domnul le-a dăruit prin tai­nele botezului şi mirungerii haină duhovnicească preafrumoasă, nestricăcioasă. (mai mult…)

WhatsApp chat