Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home admin

Author Archives

5 Martie – Îmbărbătaţi-vă inima!

5 martie – Psalmul 31, vers 24

Inima noastră, fiind nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea (Ier. 17, 9), are mereu nevoie să fie supravegheată, îndrumată, ajutată, oprită sau împinsă de o minte sănătoasă şi atentă. Sufletul nostru, curăţit prin pocăinţă şi prin încercările voii lui Dumnezeu, înţelepţit prin umblarea ascultătoare faţă de voia lui Dumnezeu, trebuie să vegheze atent şi neîncetat asupra trupului, asupra inimii şi a dorinţelor ei fireşti, ca acestea să nu-l atragă în prăpăstii sau în noroaie din care n-ar mai putea ieşi apoi niciodată curat.   Mintea sănătoasă şi bine orientată prin dreptarul învăţăturii adevărate, trebuie să ţină bine frâiele trupului, spre a nu-i îngădui să facă tot ce vrea. Căci firea noastră ne îndeamnă la puţine bune, dar la multe care nu ne sunt îngăduite. (mai mult…)

Cântările păsărilor

Dar păsările cerului ne sunt apoi o predică vie şi prin altceva: prin cântările lor.

Tatăl Ceresc se îngrijeşte de ele, dar, în schimb, şi ele Îl slăvesc neîncetat prin cântările lor. Pădurea e cu adevărat o biserică măreaţă ce răsună de cântecele de slavă ale păsărelelor.

Păsările îşi fac regulat cântările şi rugăciunile lor. În pădurea de la Geoagiu, ascultam în fiecare dimineaţă cântarea lor. Îndată ce se trezesc, înainte de a pleca după hrană, păsările îşi fac utrenia lor de dimineaţă. (mai mult…)

Împărăţia lui Dumnezeu este aproape (Lc 10, 9)

„După aceea, Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici“ (Lc 10,1).

Câmpul de lucru al Împărăţiei lui Dumnezeu s-a lărgit. Cei doisprezece trimişi ai Domnului nu răzbesc. De aceea Domnul cheamă încă şaptezeci de lucrători. Ei merg doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El.

Ce frumoasă misiune! Pe unde vor fi ajuns, cei şaptezeci, plini de înflăcărare, vesteau venirea Domnului, trecerea Lui pe acolo, prin partea locului, apropierea Mesiei, apropierea Împărăţiei lui Dumnezeu (Lc 9, 9-10).

Că erau primiţi, ascultaţi sau nu, ei tot vesteau ceea ce li se spusese: pregătiţi-vă să primiţi şi să ascultaţi pe Cel ce vine… Cei ce aveţi bolnavi, aduceţi-i la El… Şi o mare mişcare se făcea în mulţimea trezită de vestea cea nouă. (mai mult…)

4 Martie – Soarta mea este în Mâna Ta

4 martie – Psalmul 31, vers 15

Nici o întâmplare din lumea întreagă nu este întâmplătoare. Nimic din ceea ce se petrece pe faţa pământului nu cade la nimereală, dezordonat şi întâmplător. Ci toate câte se întâmplă sunt într-o strânsă legătură unele cu altele şi au o tainică rânduială în înlănţuirea lor.   Oamenii spun: «Aşa ne-a fost soarta!» sau: «Aşa-i destinul!»… «Aşa a fost să fie!» «Aşa s-a întâmplat!»…, — dar nu merg cu gândul un pas mai departe şi mai adânc, să înţeleagă că soarta este supusă lui Dumnezeu…, că destinul şi întâmplarea nu fac decât să asculte de voia lui Dumnezeu, să execute sentinţele dreptăţii lui Dumnezeu. Soarta fiecărui om şi a tuturor oamenilor…, soarta planurilor noastre şi a lucrării noastre, a izbânzilor sau a înfrângerii, este numai un instrument în mâna voii lui Dumnezeu. Această voie îndrumă soarta noastră, ca urmare a gândurilor, a faptelor, a purtării noastre faţă de orânduirile şi voia Lui… sau a grijii Lui de mântuirea noastră… sau în vederea unui plan al Său în împlinirea căruia S-a îndurat să ne folosească şi pe noi, ca unelte ale iubirii Sale sau ale Dreptăţii Lui. (mai mult…)

3 Martie – Să nu fiu dat de ruşine niciodată

3 martie – Psalmul 31, vers 1

Un credincios adevărat Îl reprezintă în faţa lumii pe Hristos. Într-o anumită măsură, fiecare fiu al Bisericii Domnului angajează Numele şi cinstea lui Dumnezeu în faţa celor nepăsători sau a celor vrăjmaşi ai Lui. După purtările sau meritele fiilor şi slujitorilor Bisericii lui Hristos, oamenii slăvesc pe Dumnezeu (Mat. 5, 16) sau hulesc Numele Lui (Rom. 2, 24).

Pe Domnul nostru Iisus Hristos nici unii din vrăjmaşii şi potrivnicii Lui nu L-au putut învinui de nici un păcat. N-au putut ridica împotriva Lui nici o învinuire întemeiată. Şi n-au putut astfel să-L dea de ruşine cu nimic (Ioan 8, 46). Toate învinuirile lor împotriva Lui la judecata şi pătimirea Sa erau mincinoase (Mat. 26, 60-61) şi toţi martorii, mincinoşi (Ps. 35, 11). Hristos n-a fost dat cu nimic de ruşine în faţa nimănui. Chiar martorii patimilor Sale, vrăjmaşii şi ucigaşii Lui, au mărturisit că El era nevinovat (Mat. 27, 4; 27, 19; 27, 24 şi 54). (mai mult…)

În ziua de 3 martie, anul 1888, s-a născut Părintele Iosif Trifa

Domnul nostru Iisus Hristos a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur. Dar, dacă moare, aduce multă roadă…“ (Ioan 12, 24).

Astfel, „moartea“ grăuntelui de grâu începe chiar din clipa când primeşte să fie aruncat în brazdă.

El nu moare dintr-o dată, dar moare în fiecare zi câte puţin, prin munca şi lupta pe care le duce spre rodul pe care îl pregăteşte.

Rodul va apărea numai atunci când jertfa grăuntelui semănat va fi dăruită în întregime…

În vremea când la Mitropolia Sibiului se făceau astfel de planuri şi se întocmeau astfel de hotărâri, în comuna Vidra de Sus, din Munţii Apuseni, satul lui Avram Iancu, trăia „grăuntele de grâu“ şi vieţuia „jertfa“.

Grăuntele şi jertfa se numeau atunci tânărul preot Iosif Trifa.

Se născuse în ziua de 3 martie, anul 1888, în satul Certege, de lângă Câmpeni, în judeţul Turda, ca al patrulea fiu dintre cei şase ai familiei de ţărani Dumitru şi Ana Trifa. (mai mult…)

2 Martie – Când îmi mergea bine…

2 martie – Psalmul 30, vers 6

O Doamne, cât de puţini sunt acei oameni cărora, şi când le merge bine, să nu li se îngâmfe inima şi să nu li se întunece mintea… Cât de puţini sunt oamenii care, în zilele tinereţii lor sănătoase şi puternice, în zilele înălţării lor în scaune de cinste pământească, în zilele stăpânirii unor bogăţii lumeşti, în zilele când toate treburile le merg în plin, când pe tot ce pun mâna sporeşte, reuşeşte şi creşte — cât de puţini într-adevăr sunt oamenii care atunci să cugete lucruri înţelepte, să aibă purtări echilibrate, să se poarte după buna măsură!

… Cât de puţini din cei tineri cugetă atunci cu teamă de păcat la un viitor frumos

…Cât de puţini sunt vitejii care să cugete la neprevăzutul pedepsitor

… Cât de puţini sunt împăraţii care gândesc la ruină, la cădere, la exil

… Cât de puţini sunt bogaţii, moşierii, avuţii care să gân-dească la sărăcie, la goliciune, la foamete

… Cât de puţini norocoşii care să gândească la nenorocirea care le poate veni într-o clipă.

Într-adevăr cât de puţini sunt oamenii cuminţi, care să ştie să se poarte cu înţelepciune în zilele când le merge bine…, în zilele aşa de nestatornice şi puţine ale binelui în lumea aceasta! (mai mult…)

De ce trebuie încă o dată să mai fie o Judecată?

De multe ori m-am gândit: De ce trebuie să mai fie judecata la sfârşitul veacurilor încă o dată, dacă fiecare om, când moare, merge sigur la locul pe care şi l-a pregătit în viaţa lui? Cum se spune în pilda cu săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv. Se spune acolo, Mântuitorul a spus cu gura Lui sfântă: „A murit bogatul şi a ajuns în locuinţa morţilor, în chinuri. A murit săracul şi a fost dus de îngeri în rai, în sânul lui Avraam”.

Deci îndată după moarte, omul se duce hotărât acolo unde îşi merită locul, după felul de viaţă pe care l-a trăit. Totuşi în Sfânta Evanghelie Mântuitorul spune – şi noi rostim în Crezul pe care îl rostim în fiecare duminică sau de fiecare dată când îl rostim: „…şi iarăşi va veni cu mărire, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit”.

Şi în Evanghelie spune aşa de limpede: „Va veni Fiul Omului pe norii cerului, cu sfinţii Săi îngeri, şi toate noroadele pământului vor fi adunate înaintea Lui, şi morţii vor învia: şi cei care au fost arşi vor ieşi din foc. Şi cei care s-au înecat vor ieşi din ape. Şi cei care au fost înghiţiţi de fiare sălbatice vor veni de acolo. Şi cei care au putrezit de mii de ani în pământ; pentru că nimic nu piere, numai se transformă materia. Din materia aia care n-a pierit se va reface iarăşi omul cu trupul şi cu sufletul său şi va sta în faţa scaunului de Judecată al lui Dumnezeu, cum este scris: „De ce judeci tu pe fratele tău? Sau de ce osândeşti tu pe aproapele tău? Căci toţi va trebui să (mai mult…)

1 Martie – Te înalţ, Doamne

1 martie- Psalmul 30, vers 1

O Doamne, Dumnezeul Cel Preaînalt, mai strălucit decât soarele, peste faţa căruia Tu faci să se oglindească o fărâmă din lumina vie a Feţei Tale, ca să ne lumineze viu pe noi, bietele fiinţe, care n-am putea supravieţui nici o clipă fără această milă a Luminii…

… Mai înalt decât cerurile din care noi primim zilnic har după har, toate revărsări ale bunătăţii Tale (Iac. 1, 17), fără de care n-am putea gândi, simţi, respira sau vieţui nici unul din noi…

… Mai înalt decât orice pricepere, decât orice laudă, decât orice cuvânt sau închinare (Filip. 2, 9; Apoc. 5, 13), îngerească sau omenească…, decât veacurile şi decât veşnicia… Preaînălţat şi slăvit Dumnezeul nostru, Căruia toate acestea nu I-s de-ajuns niciodată — cum aş putea oare eu, cel atât de mărunt şi de trecător, să Te înalţ pe Tine?

Ce grai, ce putere, ce pricepere şi ce simţire ar trebui să pot avea eu spre a putea adăuga măcar o cât de mică parte la slava Ta, la înălţarea Ta?   Când privesc la măreţia şi înălţarea pe care Ţi-o aduc Ţie lucrările Mâinilor Tale desăvârşite, când ascult la imnurile pe care Ţi le înalţă Soarele, Luna şi Stelele, izbucnind în cântări de slavă şi de lumină spre Tine, când simt cum Te-au înălţat de cu vrednicie pe Tine ale-sele Tale creaturi, cărora le-ai dat atâtea însuşiri alese, fiindcă Te-au iubit şi Te-au ascultat fără abatere…, (mai mult…)

WhatsApp chat