Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Lupu Ionut

Author Archives

Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( IV )

Minunat ești Doamne întru sfinții tăi!

Oameni de o înaltă trăire duhovnicească ne-au croit nouă drum spre cer. Giganți ai Cuvântului și ai faptei. Între cei presărați de Dumnezeu în neamul nostru se numără Preaiubitul Părinte Iosif. Stâlp de foc care ne-a îndrumat în noaptea păcatelor și ne-a trezit din somnul prihanei și indiferenței. El, părintele nostru duhovnicesc, ne este model de viețuire și rugător în ceruri.

Gornistul Oastei mi s-a făcut cunoscut și mie prin scrisul său, prin mărturiile fraților și prin urmele lăsate după strămutarea în veșnicie. Cu fiecare carte aprofundată, cu fiecare îndemn citit și fiecare mărturie aflată m-am încredințat pe deplin că primul ostaș a fost și este un sfânt al lui Dumnezeu. Oricare din filele istoriei sale brăzdate de suferință și lepădare de sine îmi mustră conștiința împovărată de lene și indiferență, de lipsa dragostei și nelucrare. Cum să nu simt responsabilitatea numelui de ostaș privindu-i jertfa?

Înălțându-mi cugetul la Părintele Iosif prind putere în luptă și primesc îndemn la pravilă și nevoință. Cum să nu simt prezența părintelui în adunare când mă înfior cum mi se strânge inima la auzul cuvântului rostit? Cine să îmi atingă așa corzile inimii, cine să îmi îndepărteze zăvorul de fier și să îmi umple sufletul de lumină, dacă nu părintele drag? Căci prin voia lui Dumnezeu Se lasă descoperit unui pumn de pământ.

În neputința mea, îndrăznesc să năzui spre sfințenie având certitudinea că părintele meu duhovnicesc se roagă Împăratului Cerului pentru fiica sa slabă. Și așa primesc putere în lupta zilnică dintre firea veche și cea nouă, dintre păcat și virtute, dintre Cerul veșnic și pământul trecător.

Recunoștință, Părinte, pentru toată jertfa ta. Pentru că ai frământat aluatul trupului tău firav pentru a te preface prescură pentru Liturghia Cerească. Recunoștință pentru că renunțând la tine, m-ai născut pe mine și pe mulți alții dezlipindu-ne de întunecimea neștiinței și a păcatului. Recunoștință pentru că nesocotind averea cea lumească, ai pus tot ce dețineai în slujba Domnului, strângându-ți comoară în Cer unde ne aștepți și pe noi. Purtându-te în gând și în rugăciunile noastre, nădăjduim a da slavă lui Dumnezeu împreună, mai lângă El, în ceruri! Amin.

Emilia Aurică – Brașov

 

Fost-a om trimis de Dumnezeu…

Acum, la împlinirea a 131 de ani de la nașterea preaiubitului nostru Părinte Iosif, se cuvine ca toți frații ostași de pe toate fronturile Oastei să ne aplecăm inimile și genunchii cu adâncă smerenie la Picioarele Domnului Iisus și să-I mulțumim că l-a trimis în neamul și-n Biserica noastră pe părintele nostru duhovnicesc … El, prin lucrarea profetică venită de la Duhul Sfânt, a dorit să ne întoarcă la viața primilor creștini, aici, în Biserica străbună, unde Domnul Iisus este Calea, Adevărul şi Viața.

Deși „uriașul” se considera „piticul de la moară”, el era pus deoparte chiar din pântecele mamei lui. Şi aceasta reiese din însăşi mărturiile sale, când mama lui îi înmânează cartea sfântă, Psaltirea, spunându-i că „Această carte va fi spre mântuirea ta şi a multora”. Cartea aparținea Sfântului Andrei Șaguna, acesta dăruind-o marelui moț Avram Iancu, pentru ca, în final, să poată ajunge în mânuțele Părintelui Iosif. O, scumpă şi dulce Psaltire, care ai fost piatra de temelie a acestei idei și a acestui fenomen unic care este Oastea Domnului!… La câți oare, dintre noi, nu ești uitată, prăfuită, undeva în întuneric? Astăzi strigi mai mult ca oricând că „este timpul să ne trezim din somn, căci vremea este spre seară”.

„Iată-l pe Părintele Iosif, când Duhul Sfânt S-a revărsat peste el şi l-a trimis să propovăduiască lucrarea Vântului și a Focului Ceresc pentru trezirea creştinilor din Biserica noastră şi din poporul nostru, el a vorbit în așa fel încât noi – toți cei care eram la fel ca toate neamurile de sub cer şi de sub iad: bețivi, mincinoși, desfrânați, lacomi, fumători, clevetitori, hoți, întunecați cu toţii, – l-am auzit și noi fiecare vorbindu-ne pe limba noastră. Și toate sutele de mii de suflete am simțit că acest cuvânt ne străpunge inima, că ne îndoaie genunchii, că ne scaldă ochii și că ne prăbușește la picioarele Crucii lui Hristos, strigând sutele de mii de guri, într-un glas: «CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINTEI MELE!». Cine a făcut minunea asta dacă nu Darul şi Harul Duhului Sfânt? Care putere? Ce trâmbiță cerească a mai sunat așa în Biserica noastră de la Sfântul Ioan Gura de Aur până astăzi, ca el?” (Traian Dorz).

Cine este Părintele Iosif pentru noi? Cine a fost Sf. Pavel pentru primii creștini şi cine a fost Sf. Ioan Gură de Aur pentru frații creștini din secolul IV.
O, când am auzit şi eu glasul dulce şi duios al Domnului Iisus, prin Părintele Iosif, care ne striga: «înapoi la viața primilor creștini, înapoi la Iisus cel Răstignit, înapoi la picioarele Domnului Iisus», îngreunat de patimi şi păcate, m-am prăbușit în zguduiri de plâns şi m-am predat Domnului prin hotărâre şi legământ. Acum, când privesc peste viața mea şi de când Domnul S-a îndurat şi de mine, îmi dau seama că șotia mea, copilașii mei, casa mea, totul se datorează Părintelui Iosif, prin care a lucrat atât de puternic Duhul Sfânt. Chemarea şi transformarea pe care Domnul a făcut-o în viața mea, prin nașterea din nou, m-a readus în vatra caldă care este Biserica noastră mamă.
Scump suflet, pentru tine, cine este Părintele Iosif?

Căci, chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși n-aveți mai mulți părinți, pentru că eu v-am născut în Hristos Iisus, prin Evanghelie” (I Cor 4, 15).
Slăvit să fie Domnul!

Ionatan Pohrib – Matca, jud. Galați

 

Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( I )

Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( II )

Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( III )

Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( III )

Smerenia cea grăitoare de la Certege…

Binefăcătorul tăcut al sufletului meu, cel asemeni cu Învățătorul său Cel Bun, așa este pentru mine părintele Iosif.

Atât în viață cât și acum, când se ascunde parcă o clipă de ochii noștri cei trupești, acest „pitic de la moară” a căutat mereu locul cel mai din umbră pentru a ne învăța cu pilda trăirii şi a smereniei sale grăitoare să ne ațintim privirea către Crucea Mântuitorului nostru scump, către Iisus Hristos Cel Răstignit.

Cred că fiecare dintre noi, care am gustat din dulceața scrisului său, am simțit în vreun fel mijlocirea acestui Om trimis de Dumnezeu. Statura plinătății lui Hristos nu se poate vedea cu ochii cei trupeşti, cum nici nu putem descrie în cuvinte tot binele pe care l-am primit de la părintele nostru drag. Pentru mine, minunea cea mai mare este însăși întoarcerea mea la Hristos, datorită jertfei sale date deplin și a rugăciunii sale nestinse. Legătura cu cei care au bineplăcut lui Dumnezeu este parte din taina sufletului meu. Întru’ prezența vie a duhului său cald și smerit, de părinte duhovnicesc, multe frământări mi-am potolit și multe doruri am alinat… Atunci când parcă simt mai puțin această mijlocire cu ochii credinței, ştiu sigur că m-am abătut cumva de la calea cea bună, încărcând cu păcat firele de legătură cu Cerul.

Cred că sfinții lui Dumnezeu nu iubesc, ca noi, ieri mai mult şi azi mai putin, ci dragostea şi mijlocirea lor este aceeaşi şi întreagă în toate vremurile şi pentru toți oamenii, aşa cum este şi iubirea Tatălui Ceresc pentru noi. Simțim poate mai puțin vie această mijlocire atunci când întristăm pe Dumnezeu… şi atunci sfinții doar par că se ascund de ochii noştri sub vălul rugăciunii smerite către Mântuitorul, împreună cu Măicuța Preacurată Fecioara Maria.

Prietenia cu sfinții lui Dumnezeu este înainte de toate o binecuvântare scumpă, şi apoi o datorie sfântă, față de părintele nostru drag care ne-a născut în Hristos.
Simțindu-mi slaba recunoştință față de întâiul meu Binefăcător duhovnicesc, înaintea marii datorii neîmplinite, strig şi eu ca psalmistul David: Minunat ești Doamne întru’ sfinții Tăi!
Slăvit să fie Domnul!

O soră din Galați

Om trimis de Dumnezeu…

„Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.” ( cf In 1,6-7)

Ce lucru greu este să scrii despre un profet trimis de Dumnezeu pentru renașterea evanghelică a Bisericii noastre, pentru mântuirea poporului nostru și a fiecăruia dintre noi. Cât de cutremurător s-a asemănat istoria și ființa Părintelui Iosif cu istoria și Ființa pământească a Domnului Iisus despre care a vorbit atât de clar, atât de limpede, atât de minunat și cu care s-a identificat așa mult și în viață, dar și în moarte.

Acum, la 131 de ani de la nașterea Părintelui Iosif, îmi aduc recunoștința mea cu evlavie și iubire față de acest sfânt, care a vestit și pentru sufletul meu Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu. Îi mulțumesc pentru scrierile și învățăturile sale pline de Duhul Sfant, care au sunat ca o trâmbiță a redeșteptării și au apăsat din greu plugul evangheliei desțelenind și hotarele mele sufletești pline de spini și bolovani, pentru semănătura cea noua și recolta cea noua și mântuitoare. În tot ceea ce a scris a avut o putere de pătrundere unică, a scris atât de limpede și simplu pentru a înțelege fiecare jertfa Domnul Iisus care s-a răstignit pentru noi și pentru mântuirea noastră.

Recunoștință veșnică Părintelui nostru drag, –care ne-a născut la o viață noua prin evanghelie (cf I Cor 4,15)– pentru toată truda și osteneala cu care a lucrat pentru a-L face cunoscut pe Domnul și Cuvântul Lui și noua, celor care nu-L cunoșteam. Îi mulțumim că s-a adus pe sine ca o jertfă vie, că a pus totul pentru Domnul și Evanghelia Sa și pentru a ne face să fim slujitori ai unui legământ nou. Părintele Iosif nu a dorit să știe între noi nimic altceva decat pe Domnul Iisus și pe El răstignit( cf I Cor 2,2) și să avem mereu ochii țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre ( cf Ev 12,2), să nu ne privim pe noi, ci să-L privim pe Cel răstignit pe Crucea Golgotei pentru noi și mântuirea noastră.

Domnul Iisus să ne dea tot harul și ajutorul de care avem nevoie pentru a păstra totul așa cum am primit de la Părintele nostru si să nu uitam acele cuvinte testamentare: „Oricât ați avea de suferit, să nu-L trădați pe Dulcele nostru Mântuitor, Iisus Biruitorul. Să nu trădați Cauza Evangheliei și a Bisericii vii, să nu trădați voluntariatul Oastei, nici pe părintele vostru în Hristos”. (cf Istoria unei jertfe vol II, pag 371). Să luam bine seama că la temelia mântuirii nostre, alături de jertfa cea mare a Mântuitorului nostru, avem și jertfa Părintelui și a tututror sfinților noștri înaintași. „Ceea ce am admirat mai mult la el însă era puterea de a face el însuși ceea ce îi îndemna pe alții, – putere care ne lipsește nouă aproape tuturora, aproape de tot. De aceea noi toți trebuie totdeauna să ne uităm cu băgare de seamă la felul lui de viețuire – și să-i urmăm credința.” ( cf Istoria unei jertfe vol III);

La cei zece ani de păstorire, Părintele spunea așa: „Ce mare deosebire este între starea voastră de acum și cea din urmă cu zece ani, când am venit aici ca păstor al vostru sufletesc… Atunci erați în întuneric, acum aveți lumina vieții. Atunci nu cunoșteați nimic, acum cunoașteți toate lucrurile. Atunci erați străini de Dumnezeu, fără nădejde și fără o temelie, în superstiții și în formalism, iar acum cât de puternică tărie și credință îndrumă sufletele voastre în cunoașterea și trăirea voii Lui Dumnezeu” (cf Fericiții noștri înaintași) și tot așa spunea și la cei zece ani de Oaste. De atunci și până astăzi au trecut 86 de ani, iar pentru noi cei care am pornit pe drumul bătătorit de ei sau pe urmele lor și care ne-am atașat pe parcurs, care de bunăvoie am luat numele de ostaș al Domnului și am pus un legământ în această lucrare, este un moment sa cugetăm și să luam aminte cu tot sufletul și toată teama, la tot ceea ce am primit și tot ceea ce ni s-a dat…
Suntem noi, oare, niște urmași vrednici care ne regăsim pe drumul lor? Să privim spre trecut și în lumina lui, să vedem starea noastră de astăzi…
Doamne Iisus, îți mulțumim pentru acest minunat și sfânt erou al credinței, al Bisericii și al neamului nostru, Părintele Iosif, rugându-Te să-l răsplătești pentru toată jertfa lui. Te rugăm, binecuvintează această Lucrare, Îngerul ei, Solia ei… Da-i putere în lupta cu toate duhurile vrăjmașe dinăuntru și din afară. Da-i biruință în toate încercările prin care ai s-o mai treci pentru curățirea ei și Slava Ta. Te rugăm, fii și pe mai departe în fruntea noastră, amin! Slăvit să fie Domnul Iisus!

 Elisei Jîtcă – Matca, jud. Galați 

 

Recunoștință, Doamne, pentru Lumina Ta
și pentru ochii care mi i-ai deschis s-o vadă

Fr. Traian Dorz

Se împlinesc 131 ani de la nașterea Părintelui Iosif Trifa, Om trimis de Dumnezeu pentru renașterea sufletească a Bisericii și neamului nostru. Cât de recunoscători, ce credință și dragoste ar trebui să avem față de Bunul Dumnezeu, precum spune fratele Traian într-o meditație: „Căci cu noi Dumnezeu s-a arătat atât de binevoitor și atât de puternic, cum, poate față de nici un neam nu S-a arătat așa”. Dar și mai multă recunoștință trebuie să avem pentru această Lucrare, – pe care a trimis-o prin Părintele nostru drag – pentru Misiunea și Solia ei în Biserica străbună. Nu sunt, oare, toate acestea o strălucită dovadă a iubirii și puterii lui Dumnezeu față de neamul nostru?

Se cuvine să aduc mulțumire și lacrimi Părintelui, pentru că m-am născut într-o familie și-ntr-o adunare a Oastei Domnului, care m-au crescut și întărit pe calea credinței. Mulțumiri pentru jertfa sa cea mare, pentru dragostea și sunetul deslușit, pe care le-a pus la temelia acestei lucrări și care au putut străpunge sufletele noastre ca să ne trezească la o viață noua.

O recunoștință și mai mare aduc Părintelui drag, pentru că a putut să-l întipărească în sufletul și ființa mea pe Domnul Iisus, pe Dragul și Răscumpărătorul nostru, care să-mi fie Reazem și Prieten nedespărțit pe calea vieții. Această recunoștință ar trebui să fie în inimile și pe buzele fiecărui oastaș, căci Părintele nu a dorit altceva decât să-L întipărească pe Iisus cel Răstignit în viețile noastre.

Jertfa sa cea mare, osteneala, pilda vieții, toate scrierile sale nu sunt decât o mărturie vie prin care Domnul Iisus a lucrat și lucrează și astăzi la inimile celor care doresc să-L primească pe El.
Noi, tinerii, ar trebui să fim cei mai recunoscători Părintelui Iosif, care și-a dat totul, chiar însăși viața, pentru această Lucrare. Ar trebui să ne responsabilizăm mai mult și să ne asumăm numele de ostaș al Domnului.

Mă rog Părintelui să mijlocească la Bunul nostru Mântuitor pentru această Lucrare – să o putem duce așa cum am primit-o – și pentru mântuirea noastră, a tuturor.
Slăvit să fie Domnul Iisus!

Estera Lupu – Matca, jud. Galați

Va urma…

Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( I )

Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( II )

Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( II )

„Văzând cum trăiește lumea, încă de tânăr am început să îmi pun tot felul de întrebări despre rostul vieții, despre viața viitoare și astfel sufletul meu era într-o continuă căutare. Mie nu îmi plăcea să dansez și mă gândeam, cu o oarecare teamă, ce voi face când mă voi căsători, pentru că la nuntile din zilele noastre centrul petrecerii îl constituie dansul mirilor. Mă tot măcina acest gând și căutam o soluție. Nu am găsit una până când, în decursul unor seri, am găsit și ascultat pe internet câteva înregistrări cu Î.P.S. Longhin de la Mănăstirea Bănceni, pe atunci părintele Mihail Jar, apoi am găsit și o cântare a fratelui Traian Dorz ce se numește „Eram copil”. Asta se întâmplase aproape de finalizarea liceului.

Am povestit tot ce auzisem în acele înregistrări, prietenului și colegului meu, Petru Todirașcu. Acesta m-a ascultat, apoi m-a invitat să merg la o seară de colind împreună cu el. Am acceptat și astfel am ajuns să merg la colindat cu un grup de frați și de surori din Oastea Domnului. În acea seară am simțit că în mine s-a întâmplat ceva. Găsisem ceea ce căutam! Se cântau colinde și cântări cum nu am mai auzit și nu am crezut că există pe pământ. Apoi a urmat adunarea de Crăciun, de la Roznov, apoi cea de la Comănești și de atunci toate adunările la care am putut ajunge m-au bucurat și întărit și am hotărât că asta e viața pe care vreau să o trăiesc aici pe pământ.

Părinții mei sunt oameni credincioși, am crescut în biserica din sat și uneori mai mergeam și în alte parohii dar, nu vedeam acolo trăirea despre care auzeam că trebuie să o aibă un creștin ortodox. De aceea am căutat până am găsit această Lucrare de înnoire a vieții creștine și de întoarcere a ei la izvor, la felul de trăire al primilor creștini din biserica primară.

Le sunt veșnic recunoscător tuturor fraților pe care i-am întâlnit pentru că am găsit la fiecare dintre ei dragoste de frate. Totodată îi mulțumesc Lui Dumnezeu și fraților înaintași și nu în ultimul rând părintelui Iosif Trifa, cel care a întemeiat această Lucrare sub călăuzirea Duhului Sfânt, pentru că din această comunitate Dumnezeu mi-a dăruit încă o binecuvântare: soția minunată pe care o am. Și la nuntă am putut înlocui dansul cu rugăciunea mirilor.

Cred din tot sufletul că această lucrare e ceea ce ne lipsește prin multe locuri în bisericile noastre și cred că ea va dăinui până la sfârșitul veacurilor pentru că este de la Duhul Sfânt. Amin! Slăvit să fie Domnul!”

Dragoș Grădinaru – Gura Văii, jud. Neamț

 

„Am crescut de mică într-o țară străină, departe de casă, unde nu prea era adunare și nu îmi simțeam locul. Trâmbița Părintelui nostru Iosif Trifa, profetul Domnului nostru Iisus Hristos, m-a chemat acasă unde am simțit cu adevărat locul meu cald, în dulcea adunare împreună cu frații. Trâmbița cerească a sunat și pentru mine și nu am dorit să mai rămân prin străinătate, chiar dacă acolo, poate, aveam mai multe condiții de a avea un trai mai ușor, dar nu îmi plăcea pentru că Domnul Iisus îmi cam lipsea. Părintele nostru drag a stârnit și în mine o dorință puternică de a veni de acolo și de a rămâne aici unde mă simt mai bine, acasă alături de adunare. Mulțumesc Domnului că m-a chemat și pe mine prin Părintele Iosif Trifa!”

Cristina Jîtcă – Matca, Jud. Galați

 

„Nașterea pe acest pământ este o naștere pentru viața trecătoare și limitată, însă nașterea sufletească este o naștere pentru viața veșnică și nelimitată și reprezintă cel mai fericit moment al vieții de pe acest pământ, pentru fiecare dintre noi.

Prin nașterea Părintelui Iosif Trifa ne amintim fiecare de nașterea noastră sufletească, care s-a făcut prin scrierile sale, reușind prin simplitatea scrisului său să trezească conștiința unui neam întreg. Un OM care a înțeles că tot ceea ce faci cu dragoste și dăruire este din Dumnezeu și dăinuie în veci. El este omul înțelept care a aflat “Comoara” din țarină, a vândut tot ce avea și a cumpărat țarina. Dar dragostea sa de semeni nu l-a lăsat să se bucure singur de „Comoară”, izvorul nesecat al cunoștinței de Dumnezeu, și prin scrierile sale a dăruit-o neamului său pe care l-a iubit și prețuit. Iată că, prin spiritul său de jertfă și dăruire totală, s-a făcut cunoscut Chipul Mântuitorului Iisus Hristos, care a lucrat desăvârșit în el.

Dacă astăzi trăim Ortodoxia și frățietatea în cadrul Oastei Domnului, aceasta se datorează Părintelui Iosif Trifa, marele “pitic” al neamului românesc, un om de o înălțime duhovnicească inegalabilă, un far al Ortodoxiei românești.
Să prețuim acest erou al neamului românesc, urmându-i credința și crezul! Să fim pe deplin încredințați că Iisus Hristos este totdeauna Biruitor, iar noi să ne ducem cu frică și cutremur ostășia până la capăt. Așa să ne ajute Dumnezeu! Slăvit să fie Domnul!”

Cristinel Mistreanu – Galați

 

„Părintele Iosif poate însemna, în viața tinerilor de astăzi, un veritabil model. Un model greu de urmat. Viața lui, faptele lui, credința lui nu pot decât să trezească conștiința fiecăruia dintre noi. Un model de putere, tărie, încredințare în lucrurile nădăjduite care nu se văd. Un exemplu de dragoste pentru și în Dumnezeu, un exemplu de dragoste nemărginită pentru semeni. Toată viața și-a pus-o în slujba Domnului său iubit, trăind pentru El. În ciuda pierderii copiilor și a soției, nu-și pierde credința, ci din contră. Si-o întărește, agățându-se mai strâns de Crucea Lui. „Mai lângă Domnul meu, mai lângă el”.

Noi, tinerii, chiar dacă avem atâtea căi înșelătoare în față, atâtea piedici și ispite, nu putem avea scuză pentru abatere. Pentru că îl avem pe Părintele Iosif. modelul nostru, Părintele nostru care ne-a arătat jertfa, modestia, dragostea și lupta supremă pe care a putut s-o dea un singur om pentru ceea ce iubea. Pentru El. „Tinerețea este o harfă acordată să cânte la orice adiere”…”

Violeta Pațilea – Galați

Va urma…

Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( I )

Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( I )

Dragi frați și scumpe surori, iată-ne ajunși la 131 ani de la nașterea Părintelui Iosif. Gândindu-ne la această lungă perioada de timp care s-a scurs de la nașterea si implicit de la trecerea lui Acasa, ne punem întrebarea: oare mai este Părintele actual în viețile noastre? Mai lucrează el la inimile tinerilor din ziua de astăzi? Vă invităm să lecturăm împreună câteva rânduri primite de la tineri ostași care au dorit să împărtășească cu noi gândurile care îi încearcă atunci cand se raportează la Părintele nostru duhovnicesc. Slăvit să fie Domnul!

(mai mult…)

Minunat ești, Doamne, întru Sfinții Tăi: mărturii ale tinerilor care au simțit mijlocirea Părintelui Iosif

„ […] rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.” Iacov 5, 16

Cu încredințarea că Parintele Iosif se roagă pentru noi de acolo, din Biserica cea Biruitoare, pornim la drum cu o noua rubrică în cadrul căreia dorim să strângem mărturii ale celor ce au simțit în viața lor mijlocirea sfântului nostru înaintaș. Publicăm astăzi, la împlinirea a 131 ani de la nașterea Părintelui, o primă mărturie, spre zidirea și întărirea noastra, a tuturor.

(mai mult…)

Un vestitor al Primăverii Duhovniceștii: fratele Ioan Marini

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.“ (Evrei 13, 7)

O zi de bucurie trăim astăzi, când calendarul ne dă de veste ca iarna s-a sfârșit și că intrăm în anotimpul atât de frumos și de binecuvântat al primăverii.

Acum 111 ani, în ziua de 1 martie, pe lângă florile care vesteau venirea primăverii pământești, avea să vină pe lume fratele Ioan Marini, o floare a Primăverii Duhovnicești care avea să se aștearnă, ca o mare binecuvântare, peste țara noastră, prin Lucrarea „Oastea Domnului“.

Cu adâncă recunoștință, mulțumim Bunului nostru Dumnezeu pentru fratele Marini și pentru toți înaintașii pe care I-a trimis, spre călăuzirea noastră, în Biserica străbună și în Lucrarea Oastei. Ne rugăm Domnului să ne ajute să mergem pe urmele lor, încredințați fiind că doar astfel putem merge pe urmele Mântuitorului. O primăvară frumoasă, plină de roade duhovnicești, dorim tuturor fraților noștri întru Hristos!

Slăvit să fie Domnul!

Redăm, mai jos, poezia „Martor credincios“, scrisă de fratele Traian la moartea fratelui Ioan Marini.

„Martor credincios al Jertfei lui Hristos,
sol al Veştii Bune, vrednic credincios,
ţi-ai sfârşit lucrarea, lupta ţi-ai sfârşit,
ai plecat la Domnul Care L-ai iubit.

Pildă de lumină ai trăit mereu,
rob al rugăciunii către Dumnezeu,
jertfă a chemării, strigăt desluşit,
suflet de apostol, frate preaiubit.

Mare-a fost credinţa care te-a purtat,
luminoasă calea care-ai arătat,
limpede cuvântul care l-ai adus,
martor sfânt al Oastei Domnului Iisus.

Drumul sfânt pe care tu l-ai arătat
duce-n Canaanul binecuvântat,
în Ierusalimul sfânt şi luminos
prin solia Oastei Domnului Hristos.

– Sus în fericirea ce-a nădăjduit,
dă-i, Iisuse Doamne, locul strălucit
lângă toţi aceia care Ţi-au urmat
şi cu strălucire i-ai încununat!

Iar pe noi, Iisuse, când ne vei chema,
lângă ei ne-aşază, Sus, la dreapta Ta;
şi ne dă cununa lor de mucenici
tot aşa-mpreună, cum am fost aici!

Martor credincios al Harului Slăvit,
roagă-te la Domnul nostru Preaiubit
să ne-ajute-n drumul greu şi luminos
să-l sfârşim cu bine, martor credincios!“

Ionuţ

Fratele Traian, despre viața fratelui Ioan Marini, in „Fericiții noștri înaintași“

Februarie 2019 – Ce am simțit lângă Crucea Părintelui Iosif ( III )

O, sfântă suferință, însoțește-mă până la marginea mormântului. Ține-mă neîncetat <mai lângă Domnul meu> până în clipa când mă vei preda cu totul și pentru totdeauna în brațele Lui.” (pr. Iosif Trifa)
Cu adevărat, un loc sfânt este mormântul Părintelui nostru preaiubit. Prezența sa și de această dată și-a aflat loc în inimile noastre întinate, curățând grijile și durerile, umplându-le cu putere și nădejde pentru a putea duce în continuare lupta cu vrăjmașul.
Să stăm <mai lângă Domnul> nostru, <mai lângă el>!”

Ioana Lungu – Galați

 

„Bunătatea lui Dumnezeu a făcut posibil ca şi în acest an să ajung lângă Crucea Părintelui nostru drag, Iosif Trifa, din Dumbrava Sibiului.
Căutând să simt şi de data aceasta „pulsul” frățietății şi al sufletului meu în relația cu Hristos şi cu Lucrarea, am rămas ruşinată de puțina mea creştere duhovnicească… În minte parcă-mi răsună cuvintele fr. Traian din versurile: „- O, ție-ți spun toate-ale Mele, dar tu veghezi aşa puțin,/ Mi-s vorbele de taine grele, dar tu-nțelegi, aşa puțin,/ atâta har e-n toate cele, tu meditezi aşa puțin/ şi cât aş vrea să-ți dau din ele, de ce păstrezi aşa puțin?”.

Poate şi anul acesta am fost mai mult dintre cei care doar „fură” harul şi pleacă… după gândul mărturisit de un frate la adunarea de tineret. Însă, pentru acest scump şi nemeritat dar, se merită! Asta până ce din glasul tainic al lui Hristos şi al înaintaşului nostru sfânt, voi înțelege şi eu ceva cu-adevărat, iar amorțeala duhovnicească se va topi din al meu suflet.

În ciuda stării mele sufleteşti, cred cu tărie că pelerinajul la Crucea Părintelui nostru drag ne aprinde viața şi azi, ca altă dată sub Crucea Mântuitorului, sfințindu-ne pe toți una, în Binecuvântata Jertfă adusă deplin.
Bunul Dumnezeu să se milostivească de sufletele noastre, ajutându-ne să punem început bun pocăinței şi să împlinim la vreme şi cu bucurie toate câte suntem datori! Slăvit să fie Domnul!”

O soră din Galați

 

„Era sunetul de goarnă cel pe care îl auzeam arzând în suflet în preajma începutului de februarie. Parcă mai bine conturat în ființa mea ca alte dăți. O singură rugă am avut pe buze: „Ajută-mă, Părinte, să te simt lângă crucea de la Sibiu!„. În rest, tăcere. Și prin rugăciunile lui, am ajuns duminică, 10 februarie, a mă împărtăși din cuvintele fraților și cu Însuși Cuvântul, în timpul Sfintei Liturghii săvârșită deasupra sfintelor moaște ale Părintelui, asemeni primilor creștini. Un loc în care firescul devine atemporal și prinde puteri de atingere a sufletului omenesc prin cuvânt, prin lacrimi, prin trăire.

Cum de poate un mormânt din cimitir să fie atât de viu? Grăitoare stă crucea Părintelui, legătură între cer și pământ. El, cel care ne-a născut pe noi din jertfă și din dor după trăirea autentică a creștinismului, a sădit în noi sămânță spre rodire.

Parcă anul acesta, cuvântul ‘Părinte’ a avut altă rezonanță în sufletul meu. Parcă abia acum am conștientizat harul dat nouă, fiilor duhovnicești. Până acum îmi era mai lipsit de semnificație, tratat în grabă și superficial. ‘Părinte’ -ce cuvânt! Ce jertfă implică! Dându-mi seama de calea pe care ne-a croit-o mult-pătimitorul Oastei, și de lacrimile de sânge picurate din rănile-i nemaivindecate, precum și de pierderea soției și a copiilor dragi, spre împreună lucrarea în veșnicie și spre ruperea totală de pământ, tremur în fața unui atât de mare trimis al Domnului. Conștientizând sfâșierea sufletului său în ceea ce privește viața creștinului dual, dar și dragostea pentru el, dragoste care putea izvorî numai dintr-o inimă de sfânt, eu, cea care îi am pilda vieții pururi în față și trăiesc zilnic minuni prin rugăciunile lui, îi sunt veșnic îndatorată. Plină de recunoștință aduc darul sărăcit și prea puțin al lacrimilor mele, făgăduind să duc solia mai departe. 

Cu bucurie am strâns mai aproape de piept crucea Părintelui, pentru a-i auzi inima ce bate încă pentru ostașii lui pentru care a jertfit tot ce avea, punându-și întreaga ființă în slujba Domnului! Ajută-ne, Părinte, ca la sfârșit să ne strângi și tu la piept între îngeri, sus. Amin!”

Emilia Aurică – Brașov

Februarie 2019 – Ce am simțit lângă Crucea Părintelui Iosif ( I )

Februarie 2019 – Ce am simțit lângă Crucea Părintelui Iosif ( II)

Februarie 2019 – Ce am simțit lângă Crucea Părintelui Iosif ( II )

„Lângă mormântul Părintelui Iosif Trifa, am simțit de fiecare dată plinătatea Cuvântului Sfânt, starea care înalță sufletul și îl duce tot mai aproape de cer, acolo unde crește adâncimea căutării în poezie, vorbire și cântare; toate acestea alină si alungă orice durere şi necaz…

Locul sfânt de acolo şi starea de părtăşie cu frații mi-au încărcat sufletul cu multă bucurie şi mângâiere. Ca şi ieri, crucea Părintelui Iosif va aduce în orice timp sufletele noastre mai aproape de Crucea lui Hristos, acolo, unde ne simțim ACASĂ!”

Violeta Pațilea – Galați

 

„Când eram mică, mi se întâmpla adesea să mă gândesc la lucruri și să le caut un rost pe planetă. Să scot din ele frumosul, plăcutul, chiar utilul. Și e minunat cum procesul acesta ajungea să mă găsească uimită de tot ce mă înconjura. Pentru că fiecare lucru dispunea de un strop de frumusețe și o picătură de util.

Acum că am crescut, obiceiul meu s-a accentuat, și mă văd prinsă în pragul întrebărilor despre lucruri mult mai serioase. Ca de pildă, mântuirea, jertfa, liniștea sufletească, echilibrul lăuntric, starea de pace a omului sau fenomenul de metanoia. Toate cuprind legătura dintre om și Dumnezeu și se rezumă la trăirea noastră pe acest pământ și dobândirea vieții veșnice.

Stând în cimitirul Dumbrăvii Sibiului, – nume destinat parcă locului unde trebuia să adoarmă Părintele drag al sufletelor noastre, o dumbravă unde nu-i nici întristare, nici durere, nici suspin – am simțit că Hristos e în mijlocul nostru. Că vom culege, din orele petrecute împreună, nectarul frumosului și-l vom împleti în util. Că, dincolo de slăbiciunile, neputințele, fărădelegile noastre, El e acolo, ne sprijină, ne mângâie, ne dăruiește bucuria revederii cu sfântul care a dat tot ca să ne aducă în brațele Mântuitorului, Părintele Iosif. Că, după răni, fie ele sufletești sau trupești, suntem parte integrantă și chip din chipul Lui Hristos.

Dar de ce am venit noi, bucăți de lut, oameni simpli, plini de treburi și nevoi, să stăm atâtea ore covârșitoare, în picioare și în frig, lângă un mormânt aparent rece? Răspunsul e cert, e impunător și evident, exact ca razele soarelui ce încălzeau Dumbrava Sibiului în miez de februarie: din dragoste. Din preaplinul dragostei noastre față de un suflet. Aceasta demonstrează clar că oamenii sunt mai mult decât toate, calzi, integri și supuși iubirii hristice, că mormântul nu era nici pe departe rece, că purta o căldură divină, specifică iubirii Părintelui.

Eu una, am simțit pace. Pacea Celui ce toate le iartă și toate le poate. Și a fost de ajuns să îmi închid ochii și să șoptesc o rugăciune, convinsă că Părintele Iosif o aude și simte recunoștința ce i-o port, pentru că a mai adus un suflet la picioarele Crucii Lui Hristos.”

Anca Lascăr – Brașov

 

Strângeţi orice fărmituri/ din a Vieţii-nvăţături/ la orice ospăţ ceresc/ unde fraţii se-ntâlnesc. (Fr. Traian Dorz)

Dragostea și setea de Cuvântul lui Dumnezeu ne-a purtat și în acest an către scumpul loc de odihnă al marelui om trimis de Dumnezeu în poporul nostru, al Părintelui cel drag care ne-a trezit din amorțirea sufletească în care zăceam și ne-a antrenat în lupta cea crâncenă împotriva păcatului.

Zilele premergătoare adunării au trecut greu, un fior sfânt ne-a cuprins sufletele făcându-ne să fim nerăbdători să ne întâlnim cu frații noștri dragi, cu Părintele Iosif și prin intermediul lor, cu Preadulcele nostru Mântuitor. Ajunși la Sibiu, în Ierusalimul Oastei, am simțit că am ajuns Acasă. Întâlnirea cu frații ne-a încălzit inimile, adunările de sâmbăta ne-au încărcat sufletele cu hrană duhovnicească, iar îngenuncherea la Crucea Părintelui Iosif ne-a umplut ființa întreagă de bucurie.

În fiecare an, mormântul viu al Părintelui ne umple sufletele de bucurie și pace, ajutându-ne astfel să mergem statornici pe calea lăsată de înaintașii noștri, până la următorul popas duhovnicesc, unde primim iar putere, și, tot așa, din popas în popas, nădăjduim să ajungem la fericirea veșnică alături de Preaiubitul nostru Mântuitor.

Adânc recunoscători îți suntem, Părinte drag, pentru frumoasa Lucrare în care – intrați fără merit – ne hrănim și creștem duhovnicește. Slăvit sa fie Domnul!”

Claudiu și Elena Maxim – Londra

Va urma…


2019 – Ce am simțit lângă Crucea Părintelui Iosif ( I )


Februarie 2019 – Ce am simțit lângă Crucea Părintelui Iosif ( I )

Slăvit să fie Domnul pentru binecuvântarea pe care a revărsat-o asupra noastră cu ocazia adunării de comemorarea a Părintelui Iosif! Câțiva dintre tinerii care au participat la această adunare, ne-au împărtășit câteva din simțămintele ce le-au trăit cu această ocazie:

 

„Sufocată, respirând greoi aerul împovărat al lumescului ce mă apăsa din toate părțile, gata să mă strivească… Așa m-a găsit chemarea spre mormântul scumpului nostru Părinte Iosif, iar aceasta a fost prima gură de aer din multele ce aveau să urmeze odată cu pășirea pe urmele gornistului Oastei.

Simțeam nevoia de aerul proaspăt al Ierusalimului din Sibiu, iar când am ajuns atât de aproape de locul sfânt de unde Domnul a hotărât să-l cheme la El pe acest mare martir, totul a prins viață. Puteam să respir! Plămânii mei se umpleau de mireasma Duhului Sfânt, iar în inimă se sălășluia pacea. În astfel de momente, timpul îmi pare că se oprește în loc, iar noi, muritorii, gustăm o clipă din veșnicie. Iată ce a făcut pentru noi Părintele Iosif! Ne-a reamintit că Domnul Iisus a venit pe pământ pentru a ne da fiecăruia șansa de a dobândi fericirea veșnică.

….Amalgam de simțăminte năvălește de fiecare dată în sufletul meu cu ocazia acestei sărbători. Cântarea, poezia, Cuvântul, părtășia, dragostea frățească ce pare că se simte cu o intensitate mult mai mare în astfel de locuri, toate, toate au suflat puternic asupra cenușii ce acoperea scânteia credinței din inima mea. Și încet, încet, scânteie după scânteie, până la adunarea de la Catedrală, inima mi-a luat foc și-n suflet îmi cânta ecoul versurilor fratelui Traian: Ce bine-i printre voi, iubiții și dragii sufletului meu …

Abia începusem să-mi potolesc dorul că a și bătut miezul nopții, iar  prima zi pe urmele Părintelui și-a îmbrățișat amurgul. Am rămas cu dorul neîmplinit căci duminică a trebuit să plec din nou la luptă, pe fronturile studenției. Gândul și inima mi-au rămas însă lângă mormântul înaintașului nostru drag alături de frații și surorile veniți din toată țara.”

Elena Aurică – Târgu Mureș

 

„Slavă veșnică Bunului nostru Dumnezeu care și anul acesta a rânduit să putem avea parte de clipe de părtășie sfântă lângă mormântul dragului nostru Părinte Iosif! Cum ai putut Tu, Doamne, rândui ca printr-un om și prin a lui dragoste să legi atâtea suflete ca într-un mănunchi și să îi apropii de Crucea Ta?!

Clipe unice de pace și bucurie am trăit și de acest februarie 2019 lângă crucea scumpului nostru Părinte duhovnicesc, Iosif Trifa. Deși plecat la cele veșnice, Părintele îmi dă mereu putere în lupta duhovnicească. Și anul acesta am plecat întărită, cu hotărârea de a lucra mai mult și de a lupta mai mult. În fața acestui mare om, mi-am văzut nimicnicia, dar și cât de puțin am dat eu pentru Domnul, pentru frați și pentru Lucrare. Atât de puțin am împlinit din ceea ce Părintele ne-a lăsat scris în scurtul timp petrecut pe pământ… Pe cât de mare mi-a fost bucuria, pe atât de mare este răspunderea pentru tot ceea ce am auzit și nu am împlinit.

Pe tot parcursul adunării inima mi-a fost plină de recunoștință și de fior sfânt, gândindu-mă la marele om al Lui Dumnezeu și la Lucrarea pe care ne-a lăsat-o moștenire cu prețul vieții. O, sfânt fior, nu-mi mai pleca de la mine și ține-mă pe veci nedespărțită de al nostru Binefăcător!”

Violeta Neagu – București

 

„Anul acesta, din diverse motive, ştiam că nu pot ajunge la Sibiu, la comemorarea Părintelui Iosif. Dar Dumnezeu, în bunătatea Lui, a lucrat în aşa fel încât, împreună cu câteva surioare, am reuşit să ajungem şi anul acesta la preaiubitul nostru Părinte.     

Stările înălțătoare trăite alături de frați lângă mormânt, în Dumbrava Sibiului, m-au făcut să realizez slaba mea pregătire pentru această întâlnire cu Duhul viu al Părintelui. Ne amăgim în fiecare an, sperând că, va veni o zi când vom merge pregătiți la acest mormânt drag, că vom putea sta drepți înaintea Părintelui şi nu îngenuncheați, și nu gârboviți de greutatea marii noastre datorii neîmplinite  față de acesta şi față de Lucrarea cea Sfântă pentru care el şi-a dat viața. 

Această adunare de comemorare ne cercetează, ne pune în Lumina Părintelui,  ajutându-ne să ne vedem şi să realizăm cât de multe mai avem de îndreptat in viețile noastre.
Părintele Iosif Trifa rămâne reperul nostru, farul care ne conduce spre ținta mult dorită şi pe urmele căruia ne rugăm să rămânem până la sfârşit. Amin!” 

Mihaela Aurică – Galați

 

„După o pregătire care a început de acasă, cu multe zile înainte, și a continuat cu cele două adunări de sâmbătă, cea de tineret și cea de la Catedrală, am simțit că sufletul meu este pregătit pentru a merge și a petrece câteva clipe lângă mormântul Părintelui Iosif. 

Ajungând duminică dimineață lângă crucea Părintelui, cu suflet cald și deschis spre a se hrăni din Cuvântul sfânt, am simțit o nespusă bucurie că m-a ajutat Bunul nostru Dumnezeu să ajung și anul aceasta la această adunare. Am simțit că sunt dator să îi aduc Părintelui recunoștința și mulțumirea mea, pentru această lucrare duhovnicească în care ne-a chemat pe fiecare dintre noi. Am simțit că Părintele Iosif a fost acolo, printre noi. Deși trupul lui este pus în mormânt, el este viu și ne vorbește mereu prin scrisul său cel atât de dulce și înduioșător, dar și atât de actual. 

De lângă crucea Părintelui, am plecat cu dorința să îl ascult vorbindu-mi mai mult și mai limpede, citind și recitind opera lăsată moștenire peste veacuri nouă și celor celor ce vor veni după noi. Amin!”

Andrei Ciobanu- Brașov

 

Va urma…

Calendarul Adunărilor Anuale ale Oastei Domnului – anul 2019

 

  • 2 Ianuarie – Comănești – Adunare anuală
  • 27 Ianuarie – Săsciori, Alba – Adunare de comemorare a fr. Ioan Marini
  • 9-10 Februarie – Sibiu – Adunare de comemorare a trecerii la Domnul a Pr. Iosif Trifa
  • 2 Martie – Certege – Adunare de comemorare a nașterii Pr. Iosif Trifa
  • 3 Martie – Arad – Anuare de comemorare a fr. Moise Velescu
  • 10 Martie – Comănești – Adunare de comemorare a fr. Costică Iacobuță
  • 4 Mai – Galați – Adunare de Tineret pe țară – Galați
  • 15-16 Iunie – Sibiu – Praznicul Oastei Domnului de „Pogorârea Duhului Sfânt
  • 29-30 Iunie – Mizieș – Adunare de comemorare a trecerii la Domnul a fr. Traian Dorz
  •  3-4 August – Durău – Adunare anuală de Schimbarea la față a Domnului
  •  1 Septembrie – Reșița – Adunare anuală
  •  7-8 Septembrie – Certege – Adunare în cinstea Moțiunii din 12 Sept. 1937
  •  14-15 Septembrie – Craiova – Adunare anuală
  •  29 Septembrie – Comănești – Adunare de comemorare a fr. Androne  Aurică
  •  5-6 Octombrie – Cluj – Adunare anuală
  •  3 Noiembrie – Bistrița – Adunare anuală
  •  9-10 Noiembrie – Brașov – Adunare în cinstea Zilei Istorice din 7 Noiembrie 1976
  •  30 Noiembrie – 1 Dec – Galați – Adunare anuală cu ocazia prăznuirii Sfântului Andrei
  •  22 Decembrie – Mizieș – Adunare de comemorare a nașterii fr. Traian Dorz
  •  26 Decembrie – Piatra Neamț – Adunare anuală
  •  27 Decembrie – Bacău – Adunare anuală

Pentru orice adăugiri, modificări sau neclarități, vă rugăm să contactați frații responsabili cu întocmirea listei, la numărul de telefon: 0735823003

Slăvit să fie Domnul!

  • 1
  • 2
WhatsApp chat