Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editor

Author Archives

ADUNAŢI-VĂ PENTRU DOMNUL! (IV)

Adunarea Oastei Domnului din Teţcani

din cuvântarea Arhimandritului Scriban la adunarea Oştii Domnului, [din] 17 iunie 1934, în Bucureşti

Voi, iubiţilor, nu v-aţi adunat aici numai ca să nu faceţi ce fac alţii, adică cei mânaţi de poftele lumii, ci să faceţi altele, faptele Duhului lui Dumnezeu. Voi aţi fost destul de tari şi n-aţi căzut nici în ispitele altora, nici într-ale voastre. V-am spus că prin asta voi v-aţi luptat, aţi stat împotriva altora, împotriva gustului lor, a poftirilor lor, împotriva râsu­lui lor. Nu v-aţi potrivit acelora, ci aţi urmat calea voastră, la care vă îmbiau alte privelişti, mai curate, la care vă îndemna întreaga învăţătură sfântă pe care voi cu drag o ascul­taţi.

Şi doar aţi văzut înaintea voastră destulă veselie a altora. Aţi văzut cum oamenii se pregătesc pentru pe­trecerea lor de duminică, cum se gândesc la ea de mai înainte, cum se desfătează numai gândindu-se la ea, cum îşi mărturisesc unii altora: „Numai să vină ziua aceea!… Are să fie lată!… Să facem un chef să se ducă pomina!…”. Şi într-adevăr, de multe ori se duce pomina mai mult decât se gândesc, pentru că ajung la bătăi, se aleg cu capetele sparte, unii ajung la spital, iar alţii la morgă şi apoi la mormânt. (mai mult…)

Pocăinţa, leac al mântuirii

Iubite fiu al meu duhovnicesc în Domnul, am primit scrisoarea dumneavoastră şi cu atenţie am citit şi văzând rănile pe care vi le-a făcut lupul cel înşelător, preavicleanul şi vrăjmaşul diavol, am compătimit alături de dumneavoastră şi mi-am pus în gând să vă tămăduiesc. Leacul este adevărata şi sincera pocăinţă şi întoarcerea din păcat la virtute şi de la diavol la preabunul Dumnezeu. Ură şi depărtare de păcat, mai ales de trufie, din care se naşte amintirea răului care te-a stăpânit şi din care ies şi celelalte păcate; dragoste din tot sufletul şi din toată inima către Dumnezeu şi smerenie din care se nasc adevărata căinţa şi toate celelalte virtuţi. Dacă vei primi acest leac mântuitor pe care, ca părinte duhovnicesc, ţi-l ofer spre mântuire, veţi merge cu fiul cel rătăcitor sau cu desfrânata, cu vameşul, cu tâlharul, şi cu miile de oameni pocăiţi, în Rai. Ai grijă, fiule iubit, să asculţi sfatul duhovnicescului părinte căci ascultarea este viaţă.

Fericitul Filotei Zervakos,
Sfaturi, minuni, rugaciuni, Edturile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005

CE FRUMOS EŞTI, PREAIUBITULE…

Cântarea Cântărilor 1, 16

Aceste cuvinte dulci le spui şi tu dragului tău Iisus. Dar ţi le spune şi El ţie, fiindcă în dragoste totul este frumos şi când spui, şi când asculţi.

Suflete drag… Tu ai fost zămislit de dragoste.

O rază a Soarelui din Cer – şi un mugur al pământului, în unirea unei clipe de dragoste, te-au zămislit şi te-au făcut o floare.

Acelaşi Soare, Hristos, acum te îmbrăţişează cu dragostea Crucii Lui…

Te sărută cu cuvintele gurii Lui, care sunt mai bune decât orice vin.

Adică decât tot ce este inspiraţie omenească, desfătare pământească, îmbătare lumească…

Şi vrea să te înveşmânteze în miresmele Lui cereşti, de la viaţă spre viaţă (II Cor. 2, 16). (mai mult…)

TRAGE-MĂ DUPĂ TINE

Cântarea Cântărilor 1, 4

Pentru ca Hristos să te poată trage după El, trebuie ca şi tu să te lepezi de tot ce este lumesc şi firesc în tine, să te înnoieşti în fiinţa ta prin naşterea din nou, să dobândeşti auzul cel nou.

Altfel nu vei desluşi nimic.

Leapădă-ţi înţelegerea veche… o altă înţelegere să ai pentru cele ce ţi se vor dezvălui. Altfel totul ţi se va părea nebunie (I Cor. 1, 23). Şi cine nu înţelege aşa mai bine să nu înţeleagă nimic.

Leapădă-ţi inima cea de carne… şi ia-ţi-o pe cea de duh. Căci lucrurile de care te apropii sunt numai ale Duhului.

De aici încolo nu mai suntem pe pământ.

Am păşit în primul cer.

Oricine poate înţelege şi primi, acela să se bucure.

Cine nu poate încă, să tacă. Şi să se roage să poată. Fiindcă în cer nu se intră decât pe poarta aceasta (Apoc. 21, 27; II Petru 1, 5-11).

Aceasta este Poarta Sărutului dumnezeiesc. (mai mult…)

18 noiembrie -TRAGE-MĂ DUPĂ TINE

Cântarea Cântărilor 1, 4

Pentru ca Hristos să te poată trage după El, trebuie ca şi tu să te lepezi de tot ce este lumesc şi firesc în tine, să te înnoieşti în fiinţa ta prin naşterea din nou, să dobândeşti auzul cel nou.

Altfel nu vei desluşi nimic.

Leapădă-ţi înţelegerea veche… o altă înţelegere să ai pentru cele ce ţi se vor dezvălui. Altfel totul ţi se va părea nebunie (I Cor. 1, 23). Şi cine nu înţelege aşa mai bine să nu înţeleagă nimic.

Leapădă-ţi inima cea de carne… şi ia-ţi-o pe cea de duh. Căci lucrurile de care te apropii sunt numai ale Duhului. (mai mult…)

SĂRUTĂRILE GURII LUI

Cântarea Cântărilor 1, 2

Stările cele mai înalte pentru un suflet credincios sunt cele din dulcea lui intimitate cu Iisus, Mirele şi Preaiubitul său ceresc.

Dumnezeu, fiind iubire – după cum este scris (I Ioan 4, 8) – doreşte atât de mult să stea mereu cu noi în acele stări de dulce părtăşie pe care numai dragostea fierbinte şi curată le poate da şi le poate primi!

Cuvintele dulci, cântările inspirate, rugăciunile fierbinţi şi stările de har pe care un suflet ales şi scump le trăieşte atunci cu Iisus sunt cele mai cereşti pe care un om le poate trăi cu Dumnezeul său pe lumea asta.

Să mă sărute cu sărutările gurii Lui,

căci toate dezmierdările Tale sunt mai bune decât vinul… (mai mult…)

17 noiembrie – SĂRUTĂRILE GURII LUI

Cântarea Cântărilor 1, 2

Stările cele mai înalte pentru un suflet credincios sunt cele din dulcea lui intimitate cu Iisus, Mirele şi Preaiubitul său ceresc.

Dumnezeu, fiind iubire – după cum este scris (I Ioan 4, 8) – doreşte atât de mult să stea mereu cu noi în acele stări de dulce părtăşie pe care numai dragostea fierbinte şi curată le poate da şi le poate primi!

Cuvintele dulci, cântările inspirate, rugăciunile fierbinţi şi stările de har pe care un suflet ales şi scump le trăieşte atunci cu Iisus sunt cele mai cereşti pe care un om le poate trăi cu Dumnezeul său pe lumea asta.

Să mă sărute cu sărutările gurii Lui,

căci toate dezmierdările Tale sunt mai bune decât vinul… (mai mult…)

Studiul biblic lunar – la Bistrița

Luni, 19 noiembrie, te aşteptăm şi pe tine să descoperim împreună cu părintele Claudiu Melean mărgăritare biblice,  la studiul biblic lunar pe Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov.

 

ADUNAŢI-VĂ PENTRU DOMNUL! (III)

din cuvântarea Arhimandritului Scriban la adunarea Oştii Domnului, [din] 17 iunie 1934, în Bucureşti

Ei, iubiţilor, n-aţi făcut-o, pentru că sunteţi luptători. Fără să vă gân­diţi, voi v-aţi luptat. Pe dinaintea voastră a trecut ispita. Chiotele au­zite, toată veselia care vă întâmpina era o poftire ca să veniţi şi voi acolo, să vă veseliţi la fel.

De ce nu v-aţi oprit la ei?

O, iubiţilor! Pentru că voi eraţi înarmaţi. Voi ştiaţi ce e acolo. Ştiaţi că oamenii aceia sunt nişte bieţi fraţi căzuţi între tâlhari. Ei erau în ghearele diavolului. Erau jucărie în un­ghiile lui ascuţite. Jucau după cum bătea darabana lui.

Aţi văzut şi v-aţi întristat. Fiind voi înarmaţi cu armele Duhului, fiind pregătiţi din vreme, prin citirile sfin­te, ca să înţelegeţi că acolo este nu­mai plăcerea pierzaniei, primejdia sfă­râmării, voi aţi înlăturat ispita tică­loasă. Voi ştiaţi că este ceva cu mult mai dulce decât aceasta, bucuria ne­pieritoare a Domnului, gustarea cea mai presus de fire, apa vie din care, dacă gustă omul, nu mai însetează după altceva. (mai mult…)

LUCRAREA DOMNULUI IISUS

1. Lucrarea sfântă în care suntem chemaţi noi să-L slujim şi să-L lăudăm pe Domnul nostru Iisus Hristos este Oastea Lui, este familia Lui, este mireasa peste care El Şi-a pus Numele Lui, aşa cum un mire îşi pune numele său peste mireasa iubită. Cum un părinte îşi acoperă cu numele său familia sa… Mireasa nu mai poartă alt nume decât al mirelui ei. Şi familia, al capului său.

2. Din pricina Numelui Său Sfânt chemat peste această sfântă Lucrare, Hristos îi poartă de grijă, o ocroteşte, o apără, o înfrumuseţează şi o hrăneşte cu tot ce are mai bun, după cum este scris: „…Dar El i-a ocrotit din pricina Numelui Său”… (Ps 106, 8; Ezec 20, 14).

3. Din cauza Numelui Sfânt al Domnului Iisus se re-varsă Harul spre Lucrarea Oastei Sale, peste copiii Lui din ea, care împlinesc cele două condiţii ale Sale: sinceritatea cu Dumnezeu şi smerenia cu oamenii.

4. Cel ce caută şi cultivă aceste două virtuţi, trebuie însă permanent să fie cu grijă să nu cadă din ele, să nu le piardă. Sinceritatea are un mare vrăjmaş: prefăcătoria. Şi smerenia, la fel, marele ei vrăjmaş: trufia. (mai mult…)

WhatsApp chat