Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editor

Author Archives

„Să nu uiți să mulțumești pentru toate”

Nimeni dintre noi, dacă vrea să fie socotit înțelept, să nu uite să mulțumească pentru tot ce i se întâmplă în viață. Însă cei mai mulți dintre oameni fac precum cei nemulțumitori: disprețuiesc cele ce au și doresc cele ce le lipsesc. Robul e nemulțumit că nu-i liber. Cel născut liber e nemulțumit că nu s-a născut în altă țară, mai cu vază, că nu-i dintr-o familie renumită prin noblețe, care să fie celebră. Cel de neam slăvit se plânge că nu-i putred de bogat; cel bogat se întristează că nu-i stăpân peste orașe și popoare; generalul se plânge că nu-i împărat, împăratul se plânge că nu stăpânește toată lumea de sub soare. Toate acestea îi conving pe aceștia că nu trebuie să mulțumească Binefăcătorului pentru ceva.

Noi însă, lăsând la o parte supărarea pentru cele ce ne lipsesc, să ne învățăm a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru cele ce avem. (mai mult…)

Încearcă astăzi să pui în balanţă iubirea şi iertare, vezi care cântăreşte mai mult? Ideal ar fi să cântărească la fel.

– Ne-am străduit să iubim, ne-am oferit inima şi sufletul?
– Am dat tot ce aveam mai bun pentru această iubire?
– Iubirea din sufletul meu reprezintă Adevărul?
– Adevărul din mintea mea oglindeşte Iubirea?
– Ce îi ofer azi aproapelui meu? Ce îi oferă iubirea mea?

Când mă uit peste atâtea întrebări care trimit sper iubire, mă ruşinez, gândindu-mă că puteam face mult mai mult…

O istorioară spune că odată un om a avut bucuria să fie primit în cer, înainte să fi sfârşit viaţa pământească. Un înger, luându-l de mână, l-a dus într-un palat strălucitor unde se aflau o mulţime de oameni în jurul unei mese bogate, încărcată cu mâncare. Oamenii aceştia erau însă trişti şi se tânguiau cu amar, pentru că, deşi stăteau în jurul unei mese încărcate, nu-şi puteau potoli setea şi foamea. Aveau nişte linguri cu coada foarte lungă şi, oricât se chinuiau să mănânce cu ele, nu reuşeau în nici un fel. Aici este iadul – i-a spus îngerul.
Apoi l-a dus îngerul într-un alt palat asemănător cu cel dinainte. Aici era aceeaşi masă încărcată cu bunătăţi şi, de asemenea, aceleaşi linguri cu coadă lungă. Oamenii erau, spre deosebire de ceilalţi, foarte fericiţi şi radiau de bucurie. Cum? Fiecare om îşi folosea propria lingură pentru a-l hrăni pe cel din faţa sa şi astfel nimeni nu rămânea flămând. Acesta este raiul – a spus îngerul.

Toate aceste întrebări ne chemă la iubirea de Dumnezeu, cea întru Hristos… „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13, 34). Şi apoi: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu”(Ioan 15,13-14). Sf. Ap. Pavel spune la rândul său: „Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia” (1 Corinteni 10, 24). Pentru că „Dragostea….nu caută ale sale” (1 Corinetni 13, 5)

Aşadar, ruşinându-ne că nu putem da un răspuns mulţumitor la aceste întrebări, să ne întoarcem privirea spre Domnul Iisus pentru a învăţa adevărata dragoste. Amin!

Sorin

Mărturii din viața fraților: Procesul de la Galaţi

În scrierile sale, fratele Traian Dorz, între altele, aminteşte despre fratele Marini, pe scurt, şi despre împrejurările în care a fost împrocesuat, judecat şi condamnat la închisoare de către Curtea Marţială din Galaţi.
Iată câteva spicuiri din ceea ce povesteşte el despre acest lucru:
„Încă dinainte de anul 1943, fratele Marini plecase iarăşi în misiune pe la fraţi prin ţară. Misiunea lui s-a încheiat cu alte câteva luni de închisoare, făcute împreună cu alţi fraţi, la închisoarea din Galaţi.
Iată cum scrie un frate din Moldova, fratele David Bălăuţă – care a fost condamnat împreună cu el în acest proces – despre ce se întâmplase atunci.
«În seara de ajunul Bobotezei 1943, ne-a cercetat fratele Ioan Marini, venind din Basarabia.
Adunarea s-a ţinut la sora Maranda Despa, unde fra¬tele Marini a vorbit trei ore fără să se oprească, de la ora 11, până la ora 2 noaptea. Vorbirea lui a fost documentată şi înălţătoare, începând de la Maleahi 3, 16-18: Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unii cu alţii.
A doua zi, 6 ianuarie 1943, adunarea s-a ţinut la fratele Ioan Unguraşu din comuna Lunca de Jos. Aici fratele Marini a vorbit puţin, luându-şi rămas bun de la fraţii ce se adunaseră în număr destul de mare şi a plecat spre Bucureşti. (mai mult…)

SÂNGELE LUI… (I In 1, 7)

„Dar dacă umblăm în lumină, după cum El În­suşi este lumină, sângele lui Iisus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat!”

Bunul nostru Tată ceresc, odată cu izgonirea din Rai, n-a părăsit pe Adam definitiv, nu 1-a lăsat părăsit şi căzut definitiv. În marea lui dragoste, I S‑a făcut milă de omul căzut. L-a văzut chinuin­du‑se şi frământându-se sub povara pedepsei păcatului să­vârşit – şi I S-a făcut milă de el.

Dar păcatul, păcatul trebuia şters, trebuia în­depărtat. Adam trebuia ridicat la curăţia şi sfin­ţenia din care căzuse. Iar aceasta nu se putea face decât prin sânge, prin jertfă. Şi Tatăl cel ceresc atâta ne-a iubit pe noi, încât şi pe Singurul Lui Fiu şi L-a dat, pentru ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (In 3, 16).

Tu, omule căzut, tu, cela ce trăieşti în cea mai grozavă moarte trupească şi sufletească, tu, cela ce te înfiori văzând starea grozavă în care te găseşti – nu dispera! Hristos a venit pentru tine. Hristos a murit pentru ca tu să trăieşti! Hristos S-a dat pe Sine Jertfă de răscumpărare pentru tine! (mai mult…)

Iată cum poţi lupta cu Scriptura împotriva lui Hristos…

NU ZICE SCRIPTURA?

Nu zice Scriptura că Hristos are să vină din sămânţa lui David şi din satul Betleem, unde era David?

Argumentele din Sfânta Scriptură le caută de cele mai multe ori tocmai acei care nu apără Adevărul, ci susţin păreri false contra lui.
Având mândrie sau interes să apere o părere îngâm-fată şi rătăcită, o învăţătură străină şi felurită,
toţi acei războinici lăudăroşi cărora li se pare că ştiu totul mai bine decât oricine
sar imediat cu sabia Scripturii, pe care însă o mânuiesc necinstit – şi astfel se străpung singuri.

Da, Scriptura zice adevărul în tot ce scrie ea.
Atât cuvintele, în litera lor, cât şi înţelesul Duhului Scripturii sunt Adevăr şi ele se descoperă ca Adevăr,
dar se descoperă nu numai acelora care au cugetul sincer şi duhul smerit. (mai mult…)

Nu te descuraja!

În pofida faptului că este o carte alcătuită din fragmente, cu toate acestea, există un fir roșu al apoftegmelor, ca un ecou al Evangheliei trăite în deșert. Una dintre regulile principale, care se regăsește în diferite forme de-a lungul apoftegmelor, este că duritatea, violența chiar, se aplică doar asupra sinelui în lupta ascetică împotrivă răului cuibărit în fiecare.

În ceilalți însă răul poate fi dezarmat doar prin bunătate. Evangheliile sunt limpezi în acest sens: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi” (Lc. 6, 27). Sfântul Apostol Pavel, mai concret și mai direct, le scrie romanilor: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele” (Rm. 12, 21).

Patericul vine cu o serie întreagă de apoftegme în care ni se spune sau ni se arată același lucru. Experiențele de acest fel sunt sintetizate de avva Pimen în următorul gând, care se adresează îndrumătorilor duhovnicești, însă nu exclusiv: „Dacă cineva păcă­tuiește și apoi tăgăduiește, spunând: «N-am păcătuit», nu-l condamna, căci îi tai zelul. Dar dacă îi zici: «Nu te descuraja, frate, ci ai grijă pe viitor», îi trezești sufletul la pocăință”. (mai mult…)

O bunã foaie de misiune ortodoxã pentru mireni

Foaia «Iisus Biruitorul» este organul central al Asociaţiei «Oastea Domnului», din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Apare la Centrul «Oastei Domnului», din Sibiu, încă din anul 1935, cu întrerupere în anii de prigoană atee, fondatorul acestei Foi misionar-ortodoxe fiind Părintele Iosif Trifa.

Au trecut douăzeci şi opt de ani de când, cu milostivirea Mântuitorului nostru Iisus Biruitorul, reuşim, an de an, să o trimitem în continuare tuturor celor care ne-o solicită. Acum, în cel de-al douăzeci şi optulea an, porneşte din nou la drum printre cei scumpi şi dragi ai Frăţietăţii noastre, «Oastea Domnului».

Ce face, oare, şi acum Foaia aceasta pe unde ajunge? Poate că, atât în ţară, cât şi dincolo, mai ales, ea duce mesajul mântuirii tuturor acelora care au nevoie de Hristos-Domnul şi n-au ştiut de acest fapt până acum.

De la naşterea ei, din 1935, Părintele Iosif Trifa, minunatul nostru părinte duhovnicesc, a dorit ca Foaia «Iisus Biruitorul» să ducă biruinţa Crucii pe toate meridianele pământului. Şi iată că acum, în anii noştri, acest lucru chiar a reuşit să se facă, deşi încă de pe atunci Părintele trimitea mesajul mântuirii prin acest sol binecuvântat al Domnului până în America şi Canada…

Lupta Oastei Domnului nu este şi nu va fi niciodată alta, decât aceea de la început: atragerea tuturor la picioarele Crucii, la Iisus cel Răstignit, apoi scăparea, prin aceasta, de toate viciile şi păcatele care caută să orbească pe tot omul muritor şi să-l ducă la pierzare. Dacă Părintele Iosif a început lupta dintâi doar împotriva a trei păcate ce nimiceau atunci poporul acesta, al nostru, astăzi pleiada păcatelor cu care luptă Mişcarea aceasta a luat o mare amploare…

Spre această „luptă bună” a vieţuirii duhovniceşti cheamă şi astăzi Foaia «Iisus Biruitorul», care apare în 6 pagini, fiind aşteptată de abonaţi şi cititori cu nespusă bucurie. În foarte multe locuri, este comandată chiar în grup de către mai mulţi credincioşi. La Învierea Domnului, precum şi la Naşterea Domnului, Foaia apare color, într-o grafică şi ţinută deosebite.

Cei care doresc să se aboneze pentru anul 2019 sunt rugaţi să o facă pe următoarele căi puse la dispoziţie:

prin poştă, pe adresa: Redacţia «Iisus Biruitorul», str. Ch. Darwin, nr. 11, cod. 550019 – SIBIU;

prin telefon, la numărul: 0269/216677;

prin telefax, la numărul: : 0269/216914;

prin e-mail: oasteadomnuluisibiu@gmail.com;

prin Librăria on-line: www.oasteadomnului.ro

Costul unui abonament pe anul 2019 este de 104,00 lei.

Mărturii din viața fraților: După ieşirea din închisoare…

…fratele Marini se întâlneşte din nou cu preotul Vonica

La un an de zile după ieşirea din închisoare, în toamna anului 1942, fratele Marini s-a întâlnit ocazional cu preotul Vonica. Cu această ocazie, au schimbat câteva vorbe împreună, între care preotul Vonica i-a repetat fratelui Marini propunerea pe care i-a mai făcut-o când era la închisoare, anume de a merge la «Lumina Satelor», unde i se asigură un serviciu bun, cu perspective de viitor. O dată cu această propunere, i-a pus şi mai multe întrebări, la care fratele Marini atunci nu i-a dat niciun răspuns. Acestea sunt următoarele:
– Ce vrei să faci cu Lucrarea Oastei, de o duci mai departe în rătăcirea în care a dus-o părintele Trifa? Acum, după moartea dânsului, trebuie să veniţi cu toţii la «Lumina Satelor», să lucrăm împreună. Aici avem condiţii mai bune de lucru şi, în plus, avem asigurat un salariu şi o pensie la bătrâneţe, pe care acum nu le ai. Gândeşte-te că, în starea în care te afli acum, nu ai de la nimeni asigurat niciun mijloc de existenţă, şi, până la urmă, care-ţi va fi răsplata pentru munca pe care o depui? O să îmbătrâneşti şi o să mori fără să fi realizat nimic în viaţă… (mai mult…)

„Timpul nu e ultima realitate!”

„Dacă timpul ar fi singura formă de existenţă, învăluită din toate părţile de moarte, atunci n-ai putea spera nimic cu adevărat. Căci speranţele pentru scurte plăceri viitoare, care trec, nu merită acest titlu. „Nu spera şi nu ai teamă” ar fi cel mai înţelept sfat ce s-ar putea da omului. Anticipează moartea de acum, fă-te apatic faţă de toate, dacă în curând nu ne aşteaptă altceva decât nimicul! Sau îneacă-ţi gândurile acestea neplăcute în zgomotul petrecerii, în uitarea ameţelii alcoolice şi în paroxismul simţurilor periferice dezlănţuite!

Dar nu, timpul nu e ultima realitate! Timpul e numai o fază a vieţii. E faţa exterioară, faţa lumii căzute din regiunea trăirii spirituale. Omul capabil de viaţă spirituală simte mai puţin timpul. Fiecare ştie din experienţă că ceasurile fericite nu se observă când trec. Dimpotrivă, suferinţele puternice se experiază ca timp foarte lung, mai lung decât timpul matematic. Timpul se măsoară cu două măsuri: cu trăirea internă şi cu unitatea matematică, iar legătura dintre aceste două forme ale timpului este foarte laxă. O oră de timp matematic poate fi experiată uneori ca ceasuri întregi, iar alteori, ca un moment, sau pur şi simplu nu se observă. Aceasta înseamnă că veşnicia străbate în timp, invadează în el şi determină curgerea lui.”

(Fragment din: Pr. Dumitru Stăniloae, „Un an nou”, Telegraful Român, an LXXXIII, nr. 1, 1 ian. 1935, p.1)

Nu o „pocăinţă” din Paşti în Crăciun

Între cele şapte Taine ale Bisericii noastre este şi Taina Pocăinţei. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că această Taină trebuie să se petreacă o singură dată şi pentru totdeauna în viaţa noastră. Nu o „pocăinţă” din Paşti în Crăciun – şi apoi iar să ne întoarcem la felul de vieţuire; sau nici măcar să nu fi întrerupt felul de vieţuire păcătos şi lumesc, şi vinovat pe care l-am avut înainte.

Pocăinţa-i ceea ce se petrece o singură dată. Cum se petrece Botezul, cum se petrece Nunta în viaţa noastră, tot aşa trebuie să fie şi cu pocăinţa. Această Taină a Pocăinţei este convertirea noastră prin naşterea din nou, este clipa altoirii noastre în Dumnezeu.

Cine încă nu s-a altoit, nu s-a pocăit încă cu adevărat, acela nu a făcut încă o pocăinţă sinceră. Poate că s-a mărturisit de sute de ori, la sute şi sute de sărbători; dar, dacă nu s-a făcut Taina Pocăinţei adevărate, taina convertirii, a transformării, a naşterii din nou, a schimbării în viaţa lui, – asta n-a fost pocăinţă. Adevărata pocăinţă este atunci cânt ne naştem din nou şi începem o viaţă nouă cu Dumnezeu. (mai mult…)

WhatsApp chat