Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editor

Author Archives

O, om!…

O, om! … ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
de tot ce spui in scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i indrume! (mai mult…)

PREZENT (VII)

Iată, în continuare, cele unsprezece scrisori ale celor rămaşi statornici lângă Părintele Iosif.

6. Cuvânt de ordine către fraţii ostaşi

Fraţii mei iubiţi de pretutindeni!

Vă strig cu cuvântul meu de dragoste către Hristos, către Biserica Sa, care este trupul Lui, cuvântul meu de dragoste către adevărata mântuire.

Staţi pe loc, nu vă smintiţi, staţi neclintiţi în credinţa şi dragostea ce aţi primit-o prin credinţa şi dragostea părintelui nostru preaiubit şi scump, Iosif Trifa. Să nu cădeţi nicidecum din ce aţi ajuns voi astăzi!

Linişte şi pace!… Chiar mai vârtos, întăriţi-vă şi vă îmbărbătaţi!

Ceea ce se face cu părintele nostru, în veci nepărăsit şi neuitat şi atât de nedreptăţit, se face nu altceva decât după Evanghelie.

Evanghelia în toată măreţia ei se împlineşte şi asupra Părintelui Iosif. (mai mult…)

Fratele PETRE MARCU din Bazargic

GRUPUL FRAŢILOR DIN DOBROGEA

A fost unul dintre primii ostaşi. S-a înscris în Oaste în 1923. În 1936 scrie şi el:

„Fericite şi mult iubite părinte Iosif… Ştiţi trecutul şi înscrierea mea în Oastea Domnului… Pe aici nu erau decât vreo câţiva fraţi – şi nici o soră. De 13 ani am luptat aici singur, răzleţ şi pribeag, tânjind.

Citeam foile Oastei şi vedeam noi şi noi întăriri în Oastea Domnului, numai la noi în Dobrogea gheţarul nu ceda… Trăiam cu dorul, mă rugam şi împrăştiam grâul duhovnicesc de la sf. v. multă vreme fără nici un rod.

Şi iată minunea… Vin roadele. Domnul nu ne-a trecut cu vederea. Acum începem să uităm suspinul. Sufletul meu se bucură în Domnul văzând că nu ne-a fost zadarnică munca. Vântul Ceresc a suflat şi peste oraşul Bazargic, trezind o mulţime de suflete. În 17 mai am avut prima adunare a Oastei în Bazargic. Şi continuăm cu nădejde.

Vă rugăm să mai scrieţi în Oastea Domnului încă 14 suflete cu numele ce urmează…”

Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi

Despre lene

Orice plãcere trupeascã vine dintr-o lenevire de mai înainte. Iar lenevirea se naste din necredintã (Sf. Marcu Ascetul).

De nimeni nu se apropie diavolul asa de lesne ca de cel ce trãieste în trândãvie si lene (Sf. Tihon).

Odihna si trândãvia sunt pierzarea sufletului si pot sã-i facã rãu mai mult decât demonii (Sf. Ioan Scãrarul).

Dacã vrei sã birui lenea, fã orice lucru, cât de mic, sau învatã si roagã-te fãrã încetare (Sf. Efrem Sirul).

Lenea este nãscãtoare de viclenie (Sf. Vasile cel Mare).

Fãrã lucru sã nu fie nimenea, cãci lenea povãtuieste la tot rãul (Cuviosul Paisie Velicicivski). (mai mult…)

TINERI CARE AU ÎNCEPUT BINE ŞI AU SFÂRŞIT RĂU

Dorind să înfăţişăm celor ce vor citi aceste rânduri orice fel de stări care se pot ivi în viaţa cuiva, căutăm să ajutăm pe orice tânăr, din oricare stare dintre acestea ar fi, să se poată îndrepta spre mântuire şi lumină pe singura cale mântuitoare: învăţătura lui Hristos.

Prin singura pu­tere: Harul lui Hristos.

Şi prin singurul mijloc: Viaţa lui Hristos.

Numai acestea sunt singurele mijloace salva­toare cu adevărat pentru orice tânăr şi pentru orice tineret.

Tot ce este bun vine direct sau indirect din aces­te izvoare. Tot ce nu vine din acestea, este rău şi duce la rău. De aceea am ales câte situaţii am putut vedea sau prevedea că s-ar putea ivi în viaţa unui tânăr, pentru ca din toate să-i îndreptăm privirea minţii şi nădejdea ini­mii spre Singurul Salvator din orice situaţie spre Hristos.

Pentru ca nici un suflet, din nici o stare, să nu dispere, ci să vadă că nu există prăbuşire din care Hristos să nu poată ridica pe cineva.

Numai dacă acela priveşte spre El,

şi crede în El,

şi strigă spre El

şi doreşte din tot sufletul său să se ridice spre El. (mai mult…)

Site-ul oficial al “Asociatiei Oastea Domnului“ – la 11 ani de existență

 

 februarie 2007 – februarie 2018

Să ne facem timp să-I mulţumim Domnului şi pentru această bucurie duhovnicească!

Înaintea unui nou început de an, ne-am străduit să întâmpinăm acest al 11 -lea an de existenţă, întro haină nouă, mobilizaţi fiind de întâlnirea noastră din primăvara anului 2017, de la Buşteni.

Dacă până aici Dumnezeu ne-a ajutat, ne dorim şi pe viitor să ne lăsam îndrumaţi de El, cerându-I cu smerenie şi răbdare să trimită lucrători şi în acest ogor şi apostolat online al misiunii Oastei Domnului.

Şi pentru că pe internet, credibilitatea este crucială, am introdus sintagma „site oficial”, pentru a ne responsabiliza mai mult pe fiecare dintre noi, aici, nu vorbim în numele nostru, vorbim în numele unei Lucrări . Trebuie să folosim cu mult discernământ şi înţelepţiune oportunităţile unice oferite de această, am putea spune, nouă «agoră» creată de mijloacele actuale de comunicare în lumea digitală şi să dăm dovadă întotdeauna prin ceeace facem de o reală satatornicie şi fidelitate  faţă de mesajul Sfintei Scripturi, al Bisericii noastre ortodoxe şi al sfinţilor noşti înaintaşi.

Mereu ne gândim ce ar fi făcut părintele Iosif Trifa și fratele Traian Dorz în vremurile acestea, când tehnica este atât de înaintată… Cum ar fi folosit aceste resurse? Cât de harnici și neobosiți ar fi fost pentru a răspândi Cuvântul Lui Dumnezeu, pentru a facilita aflarea și vestirea Lui Iisus cel răstignit? Cred că ar fi fost mult deasupra a tot ce facem sau am făcut noi toți la un loc.

Am căutat să păstrăm structura site-ului din trecut, adăugând la aceasta, domenii cum ar fi Implicarea socială, rubrica de Evenimente, Galeria foto, Sfânta Scriptura Ortodoxă (4 variante complete ce se pot citi în paralel, cât și 2 variante ale Noului Testament, lucrate cu grijă de fratele Mihai), Noutăți editoriale, s.a.

Pentru a putea publica un anunț cu privire la o viitoare adunare/eveniment, rugăm ca frații responsabili să trimită, din timp,  anunturile pe adresa contact@oasteadomnului.ro

Un gând al fraților, a fost și o Hartă a Oastei Domnului , unde cei care sunt interesați să poată afla datele adunării dintr-o anumită localitate: adresa unde se țin adunările, orele de desfășurare, persoana de contact, s.a. Rugăm frații responsabili pe zone să trimită aceste date la adresa  contact@oasteadomnului.ro, cu mențiunea ” pentru Harta Oastei„.

Ne dorim ca toate „sectoarele” de activitate să fie însuflețite de cât mai mulți frați și surori, făcând pe această cale, o chemare la „jugul”  acestei Lucrări. Pe lângă cei câțva, ce ne-am preocupat mai mult, dorim ca cei ce doresc să se alăture, să nu mai zăbovească, și să facă un prim pas, noi făcându-l deja! 

Bineînteles că forma aceasta de acum, nu este cea desăvârșită! Se pot face mult mai multe lucruri minunate, care să aducă cinste Domnul cât și Lucrării! Primim, cu drag, toate criticile constructive  „unse” cu dragoste. 

Slăvit să fie Domnul pentru orice fir de sămânță bună semănată cu drag, cu dăruire, și fie ca rodul să facă cinste înaintașilor noștri, repere de aur în trăire, dăruire, jertfă în mărturisirea Lui Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, prin cuvântul scris!

Dorim ca anii ce vor urma, să fie pentru toți cei care poposesc pe acest site un binecuvântat prilej pentru o mai mare apropiere de Iisus cel Răstignit, astfel încât să putem spune şi pe mai departe alături de Părintele nostru drag, Iosif Trifa: ” Cu Iisus Hristos Biruitorul, înainte fraţi ostaşi!”

Slăvit sa fie Domnul!

Colegiul de redacție www.oasteadomnului.ro

Pocăinţa este părăsirea păcatului

În Sfânta Evangheile în legătură cu împărăţia lui Dumnezeu este pomenită şi pocăinţa, pocăinţa ca mijloc de curăţire a sufletului: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17). Sunt mai multe locuri în Sfânta Scriptură în care ni se atrage atenţia asupra importanţei pe care o are pocăinţa, iar la sfintele slujbe se spun cuvintele: „Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să cerem”. Prin urmare pocăinţa trebuie să fie o lucrare de toată vremea pentru viaţa noastră, pentru îmbunătăţirea noastră.

Ce este pocăinţa? Răspunsul cel dintâi şi cel mai adevărat la întrebarea „Ce este pocăinţa?” este acesta: pocăinţa este părăsirea păcatului. Cine nu părăseşte păcatul nu se pocăieşte. Cine trăieşte într-un sistem de păcătuire nu se pocăieşte. Cine face păcate cu gândul că Dumnezeu îl iartă nu se pocăieşte. Pocăinţa este părăsirea păcatului. Numai din momentul în care părăseşti păcatul, nu-l justifici, îl defaimi, îl socoteşti păcatul ca păcat, atunci poţi să ai iertarea păcatelor pentru pocăinţă. (mai mult…)

PREZENT (VI)

Iată, în continuare, cele unsprezece scrisori ale celor rămaşi statornici lângă Părintele Iosif.

5. Un învăţător intră în Oaste adus de furtună

Prea Cucernice părinte Trifa!

Citind cărţile şi foile Prea Cucerniciei tale, am văzut cât duh şi câtă sămânţă bună ai semănat pe ogorul creştinesc al ţării noastre.

Dar Satana, prin stropi de noroi, caută să împiedice strălucirea soarelui.

Ce luptă zadarnică!

Chiar de atunci cunosc mai amănunţit Mişcarea Prea Cucerniciei tale, de când a căutat să vă dea cea mai mârşavă lovitură.

Dar, după cum lupta lui contra blândului Iisus, după batjocură şi moarte, a adus învierea Lui şi strălucitoarea înălţare a Sa la cer, tot aşa şi lupta Lui n-aduce decât slavă şi mărire Oastei lui Iisus!

Să dea bunul Dumnezeu ca această scânteie să ardă tot gunoiul şi putregaiul ţării noastre şi să rămână o singură flacără – flacăra iubirii lui Hristos.

Intrând în rândurile ostaşilor, mi-am şi îmbrăcat haina jertfei.

Domnul cu noi.

Gr. Dumitrescu înv., ostaş, Giurgiuveni – Argeş

(Din «I. B.» nr. 50 / 1935)

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000

GRUPUL FRAŢILOR DIN DOBROGEA

Spre deosebire de toate celelalte părţi ale ţării în care Oastea Domnului s-a dezvoltat oarecum la fel peste tot – aici în regiunea Dobrogei, Cuvântul Domnului Iisus a pătruns de la început foarte greu. Un mare îngheţ sufletesc care nu s-a mai încălzit nici azi a ţinut toate sufletele din aceste părţi într-o mare şi străină izolare de orice înnoire sufletească. Şi, când te gândeşti că aici au fost primii creştini şi primii martiri ai Evangheliei din ţara noastră, ţi se umple inima de durere că acum, aici nu se simte nici o dorinţă aprinsă şi nu se ridică nici un vânt cald de înnoire duhovnicească. Chiar în cele mai avântate vremuri ale Oastei Domnului, între anii 1930 şi 1940, aici în Dobrogea nu se întâmpla nici o minune şi nu se aprindea puternic nici o lucrare.

Au fost totuşi şi pe aici atunci câteva suflete de fraţi devotaţi Domnului care s-au străduit cu mari osteneli şi jertfe să se facă şi în părţile acestea o lucrare puternică şi vie pentru Dumnezeu – dar toate eforturile lor au dat prea puţin rod. Mulţi scriu cu amărăciune acest dureros lucru… Aceasta, în mare parte, din cauză că de la început a fost aici un episcop foarte împotrivitor oricărei înnoiri evanghelice în eparhia lui. Şi el şi i-a format astfel pe toţi preoţii lui, împotrivitori şi duşmănoşi faţă de Oastea Domnului. Aşa că până astăzi, peste tot ţinutul acela, a rămas întunericul în care zace şi azi. O, cât rău poate face un singur om!

Amintim totuşi câteva nume de fraţi care au început să facă ceva şi aici. Dar curând au fost acoperiţi de valurile reci şi negre ale nepăsării generale:

va urma

Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi

WhatsApp chat