Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editor

Author Archives

Sf. Ioan Gură de Aur – Despre desfrâu şi adolescenţi

(Migne, .P G. 62,423-428)

„În rest [încolo] fraţilor vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul lisus: după cum aţi primit de la noi că trebuie să umblaţi şi să plăceţi lui Dumnezeu, [aşa] să prisosiţi mai mult. Căci ştiţi ce porunci v-am dat prin Domnul nostru lisus Hristos. Căci aceasta este voia lui Dumnezeu: sfinţirea [haghiasmos] voastră” (I Tesaloniceni 4, 1-3).

1. Când, după ce s-a oprit asupra celor nu aşa de importante şi care sunt mai la îndemână, urmează să treacă mai departe, la cele ce au nevoie să fie făcute necontenit şi care trebuie să fie auzite neîncetat, adaugă acest cuvânt „în rest”, care înseamnă: „Pururea şi necontenit vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul”. Vai, vai! Nici măcar să roage pe alţii nu se consideră pe sine vrednic – deşi cine era aşa de vrednic de crezare [precum el]? -, ci îl ia în ajutor pe Hristos. „Prin Dumnezeu vă rugăm”, zice. Căci aceasta înseamnă „în Domnul”. Aceasta şi corintenilor le-a spus: „Dumnezeu vă roagă prin noi” (II Corinteni 5, 20).
„Ca după cum aţi primit de la noi”. (mai mult…)

Simbolul de credință (Crezul)

Ce este Simbolul credinţei sau „Crezul”?

Simbolul Credinţei sau Crezul este înfăţişarea pe scurt a învăţăturii pe care creştinul trebuie s-o cunoască; s-o primească cu credinţă şi s-o mărturisească.

Cum se numeşte acest Simbol de Credinţă?

Simbolul de Credinţă se numeşte Niceo-Constantinopolitan, sau de la Niceea şi Constantinopol.

Cine a alcătuit acest Simbol de Credinţă, unde şi de ce?

Acest Simbol de Credinţă a fost alcătuit de primele două Sinoade ecumenice: cel de la Niceea, în anul 325, şi cel de la Constantinopol, în anul 381. Cel dintîi, prin cei 318 Sf. Părinţi cîţi au luat parte la el, a statornicit primele şapte articole, care se ocupă cu învăţătura despre Dumnezeu-Tatăl şi despre Dumnezeu-Fiul întrupat pentru a noastră mîntuire, adică despre Domnul nostru Iisus Hristos Mîntuitorul, şi erau îndreptate mai ales împotriva rătăcirii ereticului Arie si a părţizanilor lui, care susţineau lucruri defăimătoare şi umilitoare despre Fiul lui Dumnezeu. Al doilea Sinod ecumenic, prin cei 150 de Sf. Părinţi, a statornicit ultimele cinci articole, care se ocupă cu învăţătura despre Dumnezeu – Sf. Duh Sf. Biserică, Sfintele Taine, învierea morţilor şi viaţa veşnică; aceste din urmă cinci articole erau îndreptate mai ales împotriva ereticului Macedonie şi a partizanilor lui, care susţineau lucruri batjocoritoare despre Sf. Duh. Simbolul de credinţă Niceo-Constantinopolitan a fost recunoscut, întărit şi recomandat ca cea mai înaltă autoritate şi normă de credinţă în Biserică, de toate Sinoadele ecumenice următoare. (mai mult…)

Prietenul şi Dumnezeul meu, ajută-mi!

Tu eşti Cel care îmi ceri şi îmi dai totul. Fără puternica Ta credinţă, eu sunt un neputincios.

Iubirea Ta îmi cere mereu să duc o mare luptă, atât în lăuntrul meu, cât şi afară. (…)

Ştiu bine că acela care vrea să sfărâme o stâncă trebuie să muncească, încă de la prima izbitură, cu o fericită încredere în izbânda ultimă.

Credinţa întăreşte braţul, reînnoieşte efortul, menţine puterea.

În momentul pierderii credinţei, vrăjmaşul se ridică, apele cresc, piatra se întăreşte şi împotrivirea învinge. Fă să nu-mi pierd niciodată credinţa în iubire!

Având credinţa în Tine, voi lupta fericit şi voi muri fericit. Prin credinţa în Tine, tot ce nu-mi reuşeşte astăzi, sigur îmi va reuşi mâine. Sau, în orice caz, într-un mâine. (mai mult…)

UN SEMĂNAT NEÎNTRERUPT

Lucrarea lui Dumnezeu este un semănat şi un seceriş neîntrerupt.
Ceea ce au semănat alţii, secerăm noi. Iar ceea ce semănăm noi, adesea vor veni alţii să secere.
Unii se trudesc ani de zile să semene, dar adesea nu ajung să culeagă nici un rod pentru Hristos. Propovă-duiesc ani de zile Cuvântul într-un loc, dar nu văd nici un suflet predat şi întors la Dumnezeu.
Iar altul e de-ajuns să treacă o singură dată pe acolo ca să secere cu uşurinţă mulţime de snopi pentru Hris-tos.
Noi toţi suntem împreună-lucrători.

2. Nu te întrista, dragă suflete semănător, dacă după ani îndelungaţi de muncă nu ajungi să seceri nici un snop acolo unde ai trudit!
Poate slujba ta a fost numai să semeni.
Ci bucură-te că în curând Domnul va trimite un secerător al Său care va aduna la Domnul snopi binecuvântaţi din ogorul pe care l-ai semănat tu.
La răsplătire, Domnul tău, ştiind că roadele acelea sunt şi rezultatul ostenelilor tale îndelungi, îţi va da o bună răsplătire (I Cor 3, 8-14).
Tu vei împărţi roada cu fratele tău care a secerat.
Şi amândoi vă veţi bucura în acelaşi timp! (mai mult…)

Sf. Ioan Gură de Aur – Despre iubirea trupurilor

(Migne, P G. 61,448-454)

Ce înseamnă: „slava Domnului ca prin oglindă privind, în acelaşi chip ne prefacem”(II Corinteni 3, 18)? Acest lucru se arăta mai limpede când lucrau harismele minunilor şi semnelor. Dar nici acum nu este greu să vadă acest fapt cel ce are ochii credinţei. Căci atunci când ne botezăm, sufletul nostru luminează mai tare şi decât soarele, fiind curăţit de Duhul.

Şi nu numai noi ne uităm la slava lui Dumnezeu, ci şi de acolo primim oarecare strălucire. Şi după cum o suprafaţă argintată şi curată, dacă este pusă către razele soarelui, şi ea va emite raze, nu singură, din firea ei, ci pentru că există strălucirea solară, aşa se întâmplă şi cu sufletul curăţit -care de altfel devine mai luminos decât argintul; şi el primeşte rază din slava Duhului şi apoi o reflectă. De aceea şi zice: „privind ca prin oglindă, ne prefacem în acelaşi chip de la slavă”, e vorba de cea a Duhului, „spre slavă”, adică a noastră, şi care devine în chip firesc cum e aceea de la Duhul Domnului. Ia aminte cum şi aici îl numeşte pe Duhul Domn. (mai mult…)

”Drept eşti Tu în toate câte ni le faci nouă”

În bunătatea şi înţelepciunea Sa, Dumnezeu găseşte posibilităţi „ciudate” şi smintitoare de a-i mântui pe oameni. Ce atitudine dreaptă şi aristocratică dar şi surprinzătoare are Stăpânul viei faţă de cei care care cârteau împotriva deciziei Lui: „Prietene nu-ţi fac nici o nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine cu un dinar. Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. Au nu se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun”?

Dar şi diavolul găseşte căi „ciudate” de a-i pierde pe oameni. Nu a pierdut fariseul toată osteneala pentru un gând de mândrie? Iar fiul cel mare nu a rămas înafara bucuriei şi a ospăţului, deşi a fost cuminte şi nu a ieşit din cuvântul Tatălui? Inima omului este un abis insondabil, numai Dumnezeu cunoaşte ce este în ea şi de aceea numai El poate să judece. Evanghelia ne spune că Dumnezeu Tatăl „toată judecata a dat-o Fiului”. Aşadar este un act de curaj nesăbuit să-ţi dai cu părerea în ceea ce priveşte mântuirea sau pierderea unei persoane. (mai mult…)

Concurs de creație!

Slăvit să fie Domnul!

Dăm startul unui nou concurs de creație. Acest concurs se doreşte a fi canalizat spre grafică sau pictură.

Prin acest nou concurs vă invităm să participați alături de noi la crearea unor cărți frumoase pentru copii.

În urma ultimului concurs de creaţie au fost premiate câteva povestiri frumoase. Prin urmare, pentru patru dintre acestea, vă invităm acum pe voi,  să veniți cu propuneri de ilustrație.

Ne dorim să trăiţi povestea în sine şi să desenaţi din suflet și cu sufletul!

Organizatori: „Spre Ţara Luminii” – atelier literar al Oastei Domnului

Condiţii de participare: Concursul se adresează tuturor celor interesați, indiferent de vârstă.

Care sunt paşii de urmat?

1.  Faceți minim trei ilustrații pentru una ( sau mai multe ) dintre cele patru povestiri propuse (la alegere).

Formatul ilustrației: Poate fi pe jumătate de pagină A4 (adică A5)sau cel mult o pagină de A4

Tehnica realizării ilustrației este la alegerea voastră.

Povestirile pot fi descărcate de aici:

Ninge în noapte cu stele   – autor: Alexandra Puscasu
Povestire publicată în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului, ”Iisus Biruitorul”  decembrie 2018

Darul lui Asael  – autor: Ioana Melean
Povestire publicată în Almanah 2019

Primiti cu colinda ? – autor: Cristina Gurita
Povestire publicată în Almanahul anului 2019

Îndemn de Crăciun  – autor: Emilia Aurică
Povestire publicată în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului, ”Iisus Biruitorul” în numărul de Crăciun

2. Vă rugăm să trimiteți materialele scanate până la data de 15 mai 2019, la următoarele adrese: oasteadomnului.ro@gmail.com sau pe WhatsApp, la numărul 0735823003 sau în mesaj privat pe paginile Facebook:https://www.facebook.com/groups/1565024306846594/
https://www.facebook.com/oasteadom/

REGULAMENTUL CONCURSULUI

Etape

1.  Înscrierea: 15 ianuarie – 15 mai 2019

Data limită pentru trimiterea ilustraţiilor – 15 mai 2019

Criterii de jurizare

Pentru fiecare dintre cele trei criterii de mai jos, membrii juriului pot acorda maximum 5 puncte, astfel: 1 punct pentru slaba îndeplinire a criteriului, 3 puncte  pentru îndeplinire medie sau parţială a criteriului, 5 puncte pentru îndeplinirea excelentă a criteriului.

Ilustrație atractivă, de interes pentru copiii cu vârste cuprinse între 6-16 ani;

Claritatea, realizarea tehnică a ilustrațiilor;

Originalitate.

2.  Anunţarea câştigătorilor: 15 iulie 2019

Juriul va anunţa, pe 15 iulie, care sunt câştigătorii.

 

Mult succes tuturor participanților!

 

Despre Sfânta Tradiție

Sfintele Evanghelii si toate celelalte părti ale Noului Testament nu cuprind decât o parte din descoperirea dumnezeiască pe care Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, făcut om pentru a noastră mântuire, ne-a făcut-o prin viu grai in timpul petrecerii Sale pe pământ. Acest lucru ni-l spune sfântul apostol si evanghelist Ioan prin cuvinitele: «sunt si alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus si care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred — scrie el — ca în lumea aceasta nu ar incăpea cărtile ce s-ar fi scris» (Ioan XXI, 25).

Acelasi sfânt apostol mai arată în una din epistolele sale : «Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hirtie si cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin si sa vă vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină» (2 Ioan I, 12). (mai mult…)

„…Teme-te căci lenevirea pierde chiar pe cel ales…”

Numai Dumnezeu are acest sfâşietor drept, să ştie cine se mântuieşte şi cine se pierde. Şi cu toate acestea El manifestă dragostea Sa faţă de toţi oamenii ca şi cum nu ar şti în nici un fel viitorul lor. Aşa este dragostea, deşi vede bine că omul este rău, cu toate că ştie că puţini se vor mântui, se comportă cu toţi ca şi cu nişte candidaţi la împărăţie. Dragostea nădăjduieşte pentru toţi pentru că nu ştie care dintre ei va fi o Maria Egipteanca, un risipitor întors acasă, un Zaheu, o Sfânta Pelaghia, un lucrător care va intra în vie abia în ceasul al unsprezecelea.

Vedem chiar din Evanghelie cum lucrurile capătă o întorsătură cu totul ciudată: Iuda – Apostolul care a scos draci în numele lui Iisus, se pierde, iar tâlharul se pocăieşte în ultimul ceas şi se mântuieşte.

În Pateric ni se povesteşte despre un monah care s-a nevoit 40 de ani aşa încât a ajuns la o mare stare de sfinţenie. Dar într-o noapte l-a înşelat dracul cu un gând de mândrie (vai mândria aceasta care nu ne părăseşte până la mormânt! n. n.). A luat chipul îngerului de lumină şi i-a spus să se arunce într-o fântână adâncă pentru că îngerii vor veni că să-l ţină pe braţe şi astfel vor fi ruşinţi toţi cei care îl clevetesc. Şi nefericitul a ascultat şi în urma acestei înşelări, l-au găsit fraţii dimineaţa între viaţa şi morte. Nu şi-a mai revenit, după câteva zile a murit nebun. (mai mult…)

TOTUL PENTRU HRISTOS

1. Ioan şi Iacov au lăsat mrejele şi pe tatăl lor şi au mers după Iisus Hristos îndată.
Petru şi Andrei au lăsat şi ei corabia şi peştii prinşi.
Matei a lăsat vama şi banii,
samariteanca a lăsat găleata şi ruşinea, şi frica…
Tu ce-ai lăsat pentru Hristos?

2. Ia pildă de la Domnul: El, unde vorbeşte despre păcat, nu-i spune numele păcătosului (In 8, 3);
iar unde vorbeşte despre păcătos cu numele, nu-i spune păcatul anume (Lc 19, 7-8).
Acela care ştie tot ce am făcut nu ne mai spune nimănui…
Acela care ne spune tuturor nu ştie cu adevărat ce am făcut, niciodată. Ci ne bârfeşte, neştiind adevărul.
De obicei se întâmplă aşa: cine spune nu ştie, cine ştie nu spune.

3. Misiunea pentru alţii să nu vă slăbească părtăşia cu Hristos.
Vorbirile, cercetările şi ostenelile pentru alţii să nu vă răpească timpul rugăciunii, al citirii, al meditaţiei şi al adâncirii voastre în părtăşia cu Domnul.
Starea cu alţii să nu vă ocupe timpul stării cu Iisus.
Ceea ce faceţi pentru alţii să nu răpească ceea ce trebuie să faceţi pentru El.
Domnul trebuie să aibă partea Lui din inima voastră, din timpul vostru, din ostenelile voastre, din câştigul vostru, din toate.
Să nu uităm niciodată partea lui Hristos, datoria faţă de El. (mai mult…)

WhatsApp chat