Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editor

Author Archives

Despre descoperirea dumnezeiască ( VI )

Ce sunt proorociile?

Proorociile sau profeţiile sunt arătări prin viu grai, sau prin scris, ale anumitor adevăruri şi întâmplări care privesc viitorul, pe care Dumnezeu le vesteşte prin aleşii Săi, în vederea mântuirii şi care se petrec întocmai. Cele cuprinse în proorocii nu pot fi cunoscute pe cale firească. Proorociile sau profeţiile tălmăcesc voinţa lui Dumnezeu şi ele se fac numai sub insuflarea Duhului Sfânt. Ele ocupă o bună parte din cărţile Vechiului Testament, unde prevestesc pe Mântuitorul şi multe întâmplări din viitorul poporului iudeu şi al altor popoare.

Noul Testament însuşi şi Tradiţia de la începutul Bisericii cuprind o seamă de proorocii;

Mântuitorul încă a proorocit (Matei 24 etc.). (mai mult…)

Sf. Ioan Gură de Aur – Despre petrecerea femeii în casă

(Migne, P. G. 59,340-342)

Căci, dacă în Ioan trebuia să creadă, cu atât mai mult în Acesta. Dacă fără semne au crezut în acela, cu atât mai mult în Acesta, Care avea împreună cu mărturia aceluia şi dovada semnelor. Vezi cât i-a folosit pe ei petrecerea în loc [pustiu] şi depărtarea de oamenii răi? De aceea, neîncetat îi scoate şi îi depărtează de la petrecerea cu aceia. Acest lucru l-a făcut şi în Vechiul Testament, formându-i în pustiu, departe de egipteni, şi dându-le [acolo] iudeilor, întru toate, un mod de vieţuire [rythmizein].

Acest lucru şi pe noi ne îndeamnă să-l facem, poruncindu-ne pe de-o parte să fugim de for2 şi de agitaţii şi de tulburări, iar pe de alta să ne rugăm în cămara [noastră] cu liniştire [meta esychias]. Căci şi corabia depărtată de tulburarea [valurilor] pluteşte cu vânt prielnic; [tot aşa] şi sufletul ce este în afara lucrurilor [lumii], şade în port. De aceea şi femeile trebuie să fie mai filosoafe decât bărbaţii, ca unele ce se preumblă mai mult în vântul prielnic al casei3. La fel şi lacov era în starea lui bună4 [aplastos] când locuia acasă şi era slobod de tulburările ce sunt în mijlocul [cetăţii]. Că nu degeaba a pus Scriptura acest lucru, când zice: „locuind în casă” (Facerea 25, 27). (mai mult…)

ÎNSETAREA ŞI APA VIEŢII

Să ştiţi însă că nu ajunge numai mărturisirea păcatului, ci trebuie şi părăsirea lui.
Şi despăgubirea aproapelui de vătămarea adusă lui prin păcat. Despăgubire atât semenilor noştri, cât şi lui Dumnezeu.
Dacă pocăinţa ta va fi sinceră şi dacă vrei să afli cu adevărat iertarea, pacea şi mântuirea,
atunci nu vei sta pe gânduri,
nici nu vei face lucrul acesta cu viclenie sau pe jumătate.

1. Alexandru Macedon a spus: Universul este plin de atâtea miliarde de planete uriaşe, iar eu n-am putut cuceri şi păstra nici măcar una din acestea, cea mai mică. Ce nemernic sunt!
Nişte bieţi nemernici sunt toţi lăudăroşii lumii.

2. Însetezi tu oare după lucruri înalte, după scaune alese, după slujbe mari?
Diavolul ţi le poate da, dacă te închini lui. Dar vai, ce prăbuşire te aşteaptă!
Priveşte la cei dinaintea ta, ca să vezi pe ce urme alergi şi în ce adânc vei putrezi şi vei arde. (mai mult…)

Dreptaru-nvăţăturii sănătoase

Dreptaru-nvăţăturii sănătoase,
Iisus iubit, ni-e Sfântul Tău Cuvânt,
şi-n lupta împlinirii-i credincioase
stă fericirea sufletului sfânt.

Puterea lui veghindu-ne cărarea,
iubirea lui fiindu-ne îndemn,
sfinţirea lui ne va-nsoţi lucrarea
şi harul lui, al frunţii noastre semn.

Credinţa lui, crescându-ne curată
în rodul ei ajuns desăvârşit,
va fi-mplinirea noastră-adevărată
şi slava noastră fără de sfârşit.

Hristos e-a noastră Veşnică Avere,
Hristos, rodirea noastră-n Duhul Sfânt,
Hristos e-a noastră Viaţă şi-Nviere,
Hristos, cerescul nostru Legământ.

Dreptaru-nvăţăturii sănătoase,
ajută-ne, Iisuse, să-l ţinem,
ca la sfârşitul luptei credincioase
Cununa răsplătirii s-o avem!…

de Traian Dorz

Despre descoperirea dumnezeiască ( V )

Cum ne putem încredinţa de Descoperirea dumnezeiască?

Ne putem încredinţa de Descoperirea dumnezeiască pe două cai: 1. printr-una personală, aflată în cercetător; 2. prin cealaltă, aflată în cuprinsul Descoperirii. Cea dintâi e credinţa.

Credinţa e socotită ca Descoperire. Ea singura îngăduie omului sa vadă pe Dumnezeu. Ea singura ne duce într-o lume mai presus de fire si ne înzestrează cu puterea de a deosebi ce e omenesc de ce e mai presus de om. Cea de-a doua cale prin care ne încredințăm despre Descoperirea dumnezeiasca sunt semnele aflate chiar în Descoperire. Au fost şi sunt semne vădite ale Descoperirii dumnezeiești. (mai mult…)

Ce mai înțelegem prin cuvântul: Biserică ?

Părintele Arhimandrit Andrei Coroian

Trăim vremuri paradoxale, în care o parte a societății românești (și europene) a pierdut înțelesul adevărat al Bisericii. Pe de altă parte, mulți alții se trezesc duhovnicește, cautând cu râvnă arzândă, trăirea adevărată în Biserică,adică adevărata viață bisericească.

Mulți dintre membrii ai Bisericii, creștinii botezați. nu mai au cunoștința înțelesului adevărat și mântuitor al termenului.Ne- având parte de o inițiere liturgică, mistagogică, ei nu cunosc și nu trăiesc viața creștină practică, care se trăiește eminamente în biserică, de aceia nu au nici un beneficiu, din faptul, că fac parte organică din trupul lui Hristos, care este Biserica…

Cuvântul Biserica are mai multe înțelesuri, de aceia este greu de dat o definiție sinteză, care să cuprindă a multiplitudinea sensurilor ce înglobează.
De aceia ne rezumăm la înțelesurile fundamentale ale cuvântului sau termenului biserică.
(mai mult…)

Sf. Ioan Gură de Aur – Comentariul capitolului 7 din Epistola I către Corinteni 1 ( III )

(Migne,P.G. 61, 151-160)

4. Vai, vai! Unde a pus robia! După cum tăierea împrejur nu foloseşte nimic iar netăierea împrejur nu vătăma cu nimic, aşa nici robia sau libertatea. Şi ca să arate aceasta mai limpede, zice prin abuz de limbaj: „însă şi dacă poţi să fii liber, mai degrabă foloseşte-te” (I Corinteni 7, 21), adică mai degrabă rămâi rob46. Şi de ce porunceşte ca cel ce poate să se elibereze [din robie] să rămână totuşi rob? [Face asta] vrând să arate că robia nu vătăma cu nimic, ci chiar şi foloseşte.

Şi nu trec cu vederea faptul că unii spun că „mai degrabă foloseşte-te” s-a zis despre libertate [nu despre robie]. Ei spun că [el ar vrea să zică aici]: „De poţi să te eliberezi, eliberează-te”, însă, dacă aşa pricep ei, mult se împotriveşte cuvântul [lor] la ceea ce a vrut să spună Pavel. Căci spre a-l mângâia pe rob şi a-i arăta că nu este nedreptăţit cu nimic [prin starea lui de robie], de aceea a poruncit să nu fie liber. (mai mult…)

Vouă, celor cu credinţă

Vouă, celor cu credinţă în al Domnului Cuvânt,
Dumnezeu să vă-mplinească tot ce-I cereţi pe pământ;
să vă apere în luptă, să v-ajute-n încercări,
să v-aducă-n viaţa voastră numai binecuvântări.

Vouă, care-aveţi nădejde în tot ce-a promis Hristos,
Dumnezeu să vă-mplinească tot ce-I cereţi spre folos;
năzuinţa să v-o crească, să priviţi mai drept la Ţel,
duhul să vă-nsufleţească mai cu Domnul, mai cu El.

Celor care-aveţi iubirea pentru Dulcele Iisus,
Dumnezeu să vă-mplinească tot ce vreţi – şi nu I-aţi spus;
binefacerile-ascunse, tainicele-mpărtăşiri…
Domnul dragostei vă facă nesfârşite răsplătiri

Traian Dorz, din Cugetãri – „Lumina Iubitului Fiu”

Siguranţa Mântuirii vs. Nădejdea Mântuirii

Siguranţa Mântuirii?!

Mai zilele trecute a ajuns în posesia mea un exemplar de „curs” pentru tinerii din „Oastea Domnului” în care, pe lângă alte teme, era abordată tema „Mântuirii”. Astfel că punctul 1 din acel „curs” avea titlul „Siguranţa mântuirii”, sub care era scris:
„Prima tactică a lui Satan este de a încerca să pună la îndoială lucrarea săvârşită de Dumnezeu în inima ta şi deşi nu vei auzi cu urechea, în inimă îţi va şopti: Cum poţi să crezi că eşti mântuit şi iertat de păcatele tale doar fiindcă ai crezut în Hristos şi L-ai primit? Asta nu-i deajuns!
Răspuns: 1 Ioan 5: 11-12”

Deoarece mulţi dintre cei care sunt interesaţi de câştigarea „Împărăţiei lui Dumnezeu” şi de mântuirea lor şi a celor dragi, gândesc în aceiaşi termeni ca cei prezentaţi mai sus, cred că e nevoie de o prezentare mai amănunţită a problemei MÂNTUIRII. (mai mult…)

PĂCATUL ŞI ISPĂŞIREA

Oricât de însetat ai fi tu, suflet credincios, nu te adăpa niciodată din apele lumeşti şi din băuturile poftelor fireşti.
Oricâtă trebuinţă omenească ai avea, rabdă mai bine setea şi arşiţa chinuitoare, decât să-ţi „stâmperi” trupul cu otrava păcatului.
N-ai drept să-ţi cumperi mulţumirea trupului cu preţul mântuirii sufletului tău.
Vai de cei ce fac aceasta. Căci nu o câştigă pe una, dar o pierd pe cealaltă.

1. Sunt unele suflete pe care păcatul din alţii şi slăbiciunile din ele însele le împing la fapte de care se ruşinează şi se îngrozesc chiar şi ele în clipa când le fac.
Săvârşesc păcate pe care le osândesc ei înşişi, dar de care n-au tăria să fugă; şi nici tăria să rupă legătura cu cei de care sunt târâţi să le facă. Le este ruşine de păcatul pe care îl fac, dar nu i se pot împotrivi. N-au nici plăcerea de păcat, dar nu au nici voinţa s-o rupă cu el.
O, ce îngrozitoare este mocirla prin care se târăsc astfel de suflete zdrobite!
Şi câtă nevoie au ele de Hristos, Singurul Care le poate salva. (mai mult…)

WhatsApp chat