Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editor

Author Archives

Niciodată un om smerit nu se vede smerit

DESPRE SMERENIE
– dialog cu Parintele Arsenie Papacioc

Ce este falsa smerenie si cum o deosebim de adevărata smerenie?

– De fapt, trebuie să stim toti că niciodată un om smerit nu se vede smerit. Nu se vede, pentru că n-ar mai fi smerit. Precum spune un sfânt părinte în Pateric: “Ce este smerenia, părinte?” “A te vedea pe tine sub toată făptura, fiule”. Făptură e si viermele, faptură e si câinele. Cum ar putea fi fiinta asta ratională sub toată făptura? Pentru că si viermele si oricare fiintă stiu precis ce vor: vor să trăiască. în sensul acesta se zbate, se încovoaie să ajungă existenta vietii. Biologic, că e vierme. (mai mult…)

„PARTEA CEA BUNĂ, CARE NU SE VA LUA” (II)

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Bogdăneşti – 16 august 1981

Doamne, alerg şi degeaba alerg şi mă ostenesc, pentru că ceea ce sper şi doresc să realizez nu pot fără partea Mariei. Dă-mi Tu partea Mariei!

Ori de câte ori facem acest lucru, noi suntem binecuvântaţi.

Să-I cerem lui Dumnezeu partea cea care rămâne veşnic. Să ne dăruiască Domnul lucrul care trebuie. Acest lucru este important: lucrul care trebuie tuturor ostenelilor noaste, pentru ca să se completeze fericit amândouă părţile; căci atunci întregul este binecuvântat, când ambele părţi contribuie în modul cel mai frumos la completarea lui. (mai mult…)

„PARTEA CEA BUNĂ, CARE NU SE VA LUA”

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Bogdăneşti – 16 august 1981

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Cu acest semn sfânt şi cu acest cuvânt sfânt, desprins din adevărul lui Dumnezeu şi din Cuvântul Său cel Sfânt, şi din paginile Sfintei Evanghelii, din ultimele cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus lăsate ucenicilor Săi, cu acestea vrem şi să începem, şi să sfârşim toate cuvintele noastre, toate lucrările noastre, toate începuturile noastre şi sfârşiturile noastre.

S-au vărsat lacrimi aici. Nu vă ruşinaţi de lacrimi. Ele sunt semnul celei mai înalte nobleţe sufleteşti. Nu pot plânge decât oamenii nobili la suflet, curaţi şi sfinţi, cum a plâns Mântuitorul nostru. Lui nu I-a fost ruşine de lacrimi. (mai mult…)

Îmi pare rău

Îmi pare rău de tot ce-n viaţă
putut-am pierde în zadar,
dar după vremea mea pierdută,
îmi pare rău cel mai amar.

Îmi pare rău după Cuvântul
ce l-am ştiut şi nu l-am spus,
de tot ce nu mai pot întoarce,
căci timpul meu pierdut s-a dus. (mai mult…)

Fratele smerit Pavel Maliţa din Oradea

S-a născut în anul 1895, în comuna Săcădat, aproape de Oradea, în judeţul Bihor. A făcut studiile la Oradea şi Cluj, luându-şi diploma de avocat. După terminarea şcolii a fost luat în armată, apoi mobilizat pe front în războiul din 1914-1918, trimis pe frontul din Italia cu ar­matele austro-un­ga­re, fiindcă Ardealul era pe atunci încorporat în Austro-Ungaria.

După eliberarea Ar­­dealului, a ocupat pos­tul de jurisconsult la Prefectura judeţului Bi­­hor din Oradea, post în care a funcţionat până la pensionarea sa, în 1965.

Prin anul 1930, când Oastea Domnului era în plin avânt, fratele Pavel Maliţa a fost printre primii intelectuali din Oradea care s-a predat Domnului, înscriin­du‑se în Lucrarea Oastei împreună cu un grup frumos de preoţi şi laici înflăcăraţi de minunatul ideal duhovnicesc şi misionar al acestei sfinte mişcări.

Din frumosul grup al conducătorilor Oastei Domnului din Oradea de atunci făceau parte pr. Cornel Mager, fratele episcopului Andrei Mager, care sprijinea Oastea Domnului cu un sfânt devotament şi cu o mare convingere că ea este cu adevărat un dar ceresc pentru Biserica noastră şi pentru poporul nostru. (mai mult…)

VIAŢA IN HRISTOS SE DOBÂNDEŞTE PRIN SFINTELE TAINE

Sfântul Nicolae Cabasila

Viaţa în Hristos începe şi se dezvoltă cât timp trăim pe pământ, însă desăvârşirea ei se atinge abia când vom fi ajuns la «ziua aceea» 1. De fapt, nici viaţa de aici, nici cea de din­colo nu pot da, una fără cealaltă, fericire deplină sufletului omenesc. Căci pe de o parte, grijile trupeşti ale veacului ne întunecă viaţa, iar nestatornicia lumii acesteia nu ne lasă să moştenim aici pe pământ nestricăciunea — motiv pentru care Sfântul Pavel mai bucuros voia să se despartă de trup şi de viaţa aceasta, spre a se uni cu Hristos, căci zicea că e mult mai bine a fi împreună cu El 2 — iar pe de alta, viaţa viitoare n-ar aduce nici o fericire deplină pentru cei care, ajunşi dincolo, n-ar fi dus cu ei puterea şi mădularele sim­ţurilor cu oare s-o poată gusta, căci ar rămâne într-o stare în care domneşte doar chinul şi moartea. Şi e firesc acest lucru, căci ochiului nu-i vine puterea vederii decât atunci când se vede în faţa luminii şi când soarele îl scaldă cu ra­zele sale, după cum tot aşa de firesc e că şi cel lipsit de simţul mirosului nu poate gusta mireasma Duhului chiar dacă el s-ar fi vărsat peste toată lumea3. (mai mult…)

Numai datoria

Într-o vreme când Roma era în primejdie, Senatul a chemat la conducere pe unul dintre cei mai viteji şi mai modeşti bărbaţi: Cincinatus.
În timpul său liber, acesta se ocupa cu munca la câmp, pe moşioara lui pe care şi-o lucra singur cu soţia sa.
Trimişii Romei l-au găsit arând. Când a auzit chemarea, a plecat îndată, spunând soţiei:
– …Ai grijă ca ogorul nostru să fie muncit bine.
A luat conducerea ţării şi a armatelor, iar după ce a câştigat o mare biruinţă asupra vrăjmaşilor, nu şi-a păstrat nimic pentru el din toată prada de război. A împărţit totul ostaşilor săi.
La Roma i se făcu o primire împărătească. I se oferiră tot felul de daruri şi onoruri. Dar el nu primi nimic, ci spuse:
– Nu mi-am făcut decât datoria. De ce să primesc? Şi, văzând că nu mai era nevoie de el, se întoarse iarăşi la ţară, să-şi are mai departe mica lui bucată de pământ. (mai mult…)

WhatsApp chat