Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editor

Author Archives

Să fugim de minciună, fraților!

AVVA DOROTEI
CUVANTUL 9 – PENTRU MINCIUNA

        Fratilor, vreau sa va graiesc putine cuvinte despre minciuna, fiindca vad ca nu prea va sarguiti sa va paziti limba si din aceasta lesne alunecam spre multe rautati. Caci, precum de multe ori v-am zis, din obicei se face si lucru bun si fapta rea, de aceea trebuie sa fim cu multa purtare de grija sa nu ne furam de minciuna; fiindca tot cel ce graieste minciuna, se departeaza de la Dumnezeu. Minciuna, dupa cum zice Scriptura, este de la diavolul si el este tatal minciunii. Deci, daca pe diavol il numeste tatal minciunii, apoi adevarul este Dumnezeu, dupa cum insusi zice: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”. Vedeti de cine ne despartim prin minciuna si cu cine ne impreunam? (mai mult…)

Proclamarea „Împărăţiei Cerurilor”

Înaltpreasfințitul Părinte † Andrei
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului
și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului

Prima parte a „Predicii de pe Munte” o putem intitula Proclamarea împărăţiei Cerurilor, şi aceasta are două subdiviziuni: partea narativă, cuprinsă în capitolele 3 şi 4 şi discursul evanghelic, cuprins în capitolele de la 5 până la 7. Adică prima parte istoriseşte ce s-a întâmplat, ce-a făcut Domnul Iisus Hristos, iar a doua parte expune învăţătura Domnului Iisus Hristos, doctrina cea nouă, vestea cea bună, Evanghelia „Împărăţiei Cerurilor”.

E importantă Proclamarea Împărăţiei Cerurilor pentru că, la urma urmelor, tot creştinul preocupat de cele sfinte doreşte să ajungă în „Împărăţia Cerurilor”. Or, în Evanghelia de la Matei, în capitolul 3, se proclamă tocmai „Împărăţia Cerurilor”. Iată textul: În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii spunând: „Pocăiţi-vă căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”. El este acela despre care a zis prorocul Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă şi cingătoare de piele în jurul mijlocului, iar hrana lui erau lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: „Pui de vipere, cine va arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă vrednică de pocăinţă şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Părinte avem pe Avraam”, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fiii lui Avraam. Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, Lui nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea. Acesta vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. El are lopata în mână şi va curăţi aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins”. În acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan la Ioan ca să se boteze de către El. Ioan însă îl oprea zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” Şi răspunzând Iisus i-a zis: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”. Atunci l-a lăsat, iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit”.[1] (mai mult…)

Fratele Moroz Ioan din Volovăţ – Rădăuţi

Un fiu al răbdării şi o jertfă a dragostei pentru Domnul a fost şi fratele nostru Moroz Ioan din Volovăţ – Burla, judeţul Rădăuţi.

Fratele Moroz Ioan s-a născut la 24 iunie 1893, din părinţii Nicolae şi Maria. Tatăl său a murit pe când el încă era copil mic. Mama sa, recăsătorindu-se, nu a mai avut grijă de el şi de ceilalţi frăţiori ai lui. Abia crescut mai mărişor, a fost slugă la străini şi aşa şi-a câştigat traiul până târziu. În Primul Război Mondial fiind pe front, a fost rănit – şi aşa a ajuns, în spital, să cunoască un soldat care i a dat un Nou Testament şi l-a învăţat să citească, arătându-i literele Numelui ISUS.
După război, s-a căsătorit cu soţia sa, Trandafira, din Volovăţ. Acolo, în biserica din Burla, au venit odată fraţii din Oastea Domnului şi în urma acelei adunări s-a predat şi el Domnului Iisus, intrând în Oastea Sa. Era în anul 1929. (mai mult…)

GATA ŞI PENTRU PLUG, ŞI PENTRU JERTFĂ (II)

din vorbirea fratelui Ioan Voina
la o adunare de revelion – 1972

Ce lucru minunat, iubiţii mei! Viaţă veşnică… Fericire veşnică! Dar, iubiţii mei, ca să putem câştiga viaţa veşnică, trebuie să dăm năvală. Năvală, iubiţii mei! Trebuie să fim în clocot pentru Dumnezeu. Trebuie să ajungem şi noi în starea în care a ajuns Apostolul Pavel, nu de la Romani 7, de unde a vorbit fratele Romcea, ci de la Romani 8, de-acolo de unde spune: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Dumnezeu? Foametea sau setea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau lumea de acum, sau cea viitoare? Sunt încredinţat – spune el – că nimeni şi nimic nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Iisus Hristos, Domnul nostru. Nici foametea, nici setea, nici sabia, nici moartea, nici lumea de acum, nici cea viitoare, nici înălţimile, nici adâncimile, nici îngerii, nici puterile…”. Aşa să fim încredinţaţi şi noi. (mai mult…)

„PARTEA CEA BUNĂ, CARE NU SE VA LUA” (III)

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Bogdăneşti – 16 august 1981

Mi-aduc aminte de ultima noapte a Părintelui Iosif…

Am fost lângă el în cele din urmă ceasuri.

Mi-aduc şi astăzi aminte despre nişte adevăruri pe care mi le-a spus şi pe care le-am mai însemnat undeva.

A zis: „Dumnezeu a trimis Lucrarea Oastei Domnului la poporul nostru, pentru salvarea şi mântuirea lui. Ce salt minunat ar fi făcut poporul nostru de la starea de barbarie în care îl aduseseră stăpânirile străine, până la statura înaltă a unui popor demn, civilizat, cult, nobil, credincios, dacă ar fi primit Lucrarea Oastei Domnului!”.

Dar atunci, conducătorii de atunci ai poporului au lepădat aceasta Lucrare şi au prigonit-o. Şi a spus profetul sfânt: „Dumnezeu poate să pedepsească poporul neascultării din pricina celor care n-au primit Cuvântul Său”. Încercările prin care am trecut poate au fost ceva din ceea ce a spus Părintele Iosif în noaptea de 12 februarie 1938. (mai mult…)

TE-AI ÎNGRĂŞAT…

Cântarea lui Moise – Deuteronom 32, 15

Ce rău este uneori că îi merge omului bine! Şi cât de atent şi de veghetor trebuie să fie un credincios al Domnului când începe să-i meargă toate lucrurile din plin! Şi când începe să nu mai aibă nici o cruce apăsătoare pe umerii săi şi nici o sarcină sub care să sufere!

Căci adeseori acolo este moartea credinţei. Acolo este slăbirea râvnei. Şi îngheţarea rugăciunii, şi pierderea curăţiei, şi părăsirea adunării, şi adormirea vegherii, şi întinarea neprihănirii, şi uitarea Ţintei, şi lepădarea legământului, şi dezbinarea frăţiei, şi, după toate acestea, părăsirea lui Dumnezeu.

Într-o astfel de stare, dacă mila Domnului nu trimite câinele cel dureros, dar salvator, al suferinţei după omul ajuns în această prăpastie, acesta, căzut acolo, acolo şi piere pe veci.

Un frate îmi spunea în mijlocul cuptorului aprins: Dacă numai trei zile ar mai fi aşteptat Domnul şi nu m-ar fi adus aici în foc, eu aş fi fost pierdut pe vecii vecilor. De ani de zile îmi mergea bine lumeşte… Şi, pe cât eram de plin de râvnă înainte, aşa am ajuns de leneş şi căzut în urmă. Până când eu, care mă îngrozeam înainte şi numai văzând o sticlă cu alcool, ajunsesem să beau cu prietenii lumeşti care îmi erau acum mai dragi decât fraţii, de care mă înstrăinasem.

Eu, care mă îngrozeam înainte chiar şi numai auzind despre o desfrânare, ajunsesem la un pas de mocirla ei. Iată unde mă găseam…

O, cât de bine mi-a făcut Dumnezeu aruncându-mă aici!

Focul unde aş fi ars îndată după aceea ar fi fost veşnic şi veşnic…

Dacă voi mai scăpa vreodată de aici, aş vrea să strig cu glas de foc tuturor fraţilor să fie treji de o mie de ori mai mult atunci când toate le merg bine lumeşte. Căci acolo inima se îngraşă… mintea se îngroaşă… drumul se lăţeşte, iar sufletul se leapădă de Dumnezeu, Ziditorul lui. Şi nesocoteşte Stânca mântuirii sale…

Aceasta este cea mai cumplită sinucidere.

 

O, mare, şi bun, şi milostiv Dumnezeu, fii binecuvântat pentru nespusa Ta iubire şi milă faţă de toate creaturile Tale!

Te rugăm, Doamne, ai grijă iubitoare de toţi ai Tăi; şi, pentru mântuirea sufletelor lor nu îngădui, Doamne, să le meargă prea bine lumeşte pe pământ când credinţa lor este mai mică decât pofta, când râvna lor e mai slabă decât lăcomia şi când dragostea lor faţă de Tine este mai puţină decât cea faţă de lucrurile trecătoare.

Ci atunci ori ia-i pe ei de la ele, ori pe ele de la ei pentru o vreme, până Te vor afla iarăşi pe Tine, ca să nu fie pierduţi.

Amin.

Traian Dorz

din Hristos – Pâinea noastrã zilnicã

Ostaşul hotărât Eftimiu Florea din Oradea – Beiuş

Fratele Eftimiu Florea s-a născut în satul Valea Ampoiului de lângă Zlatna, în judeţul Alba. A făcut o şcoală militară şi s-a angajat în armată ca subofiţer de administraţie. S-a căsătorit cu soţia sa Ghizela din Târgu Mureş, având împreună şase copii.

În vremea unei boli grele pe care a primit-o în timpul şi din cauza serviciului, în anul 1935, la un sanatoriu-spital a întâlnit un frate care, mărturisindu-i Cuvântul Domnului Iisus şi dându-i una din cărţile Oastei Domnului, l-a ajutat să se predea Domnului, intrând în Frăţietatea Oastei.

Din clipa predării şi legământului său, fratele Eftimiu Florea a devenit un ostaş deplin hotărât şi devotat Domnului. Locuind în Oradea, unde era pe atunci un centru puternic al Oastei Domnului, fratele Eftimiu a început să ia parte activă la toate adunările şi misiunile Oastei împreună cu toată familia sa. Înzestrat de la Domnul cu darul vorbirii şi al scrierii, el a început să propovăduiască hotărât pe Domnul atât prin cuvântul vorbit, cât şi prin cel scris. (mai mult…)

WhatsApp chat