Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editor

Author Archives

Preot Iosif TRIFA – Evanghelia Duminicii după Botezul Domnului

Iisus Mântuitorul  e alungat cu pietre din patria Lui

„În vremea aceea, auzind Iisus că Ioan a fost prins, S-a dus în Galileea; şi lăsând Nazaretul a venit şi a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele Zabulonului şi ale Neftalimului. Ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Isaia, proorocul, care zice: Pământul Zabulonului şi pământul Neftalimului, spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; norodul cel ce şedea întru întuneric a văzut lumină mare, şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină a răsărit lor. De atunci a început Iisus a propovădui şi a zice: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!” (Matei 4, 12-17)

Evanghelia de duminică, de după Botez, e puţin cunoscută şi ar trebui să o cunoască tot omul, căci cuprinde o adâncă învăţătură sufletească.

Evanghelia aceasta ne spune numai pe scurt că a ieşit Iisus din Nazaret, patria Lui, dar nu spune de ce şi cum a ieşit. Aceste amănunte le aflăm dintr-o altă e­van­­ghelie, de la Luca; (citiţi această evanghelie la Luca, în cap. 4, vers. 16-32). În această evanghelie se spune pe larg cum a început Iisus să înveţe şi în ţara Lui şi „toţi Îl mărturiseau pe El şi se mirau de cuvintele darului care ieşeau din gura Lui”, dar când a început a-i mustra pentru păcate „s-au umplut toţi de mânie şi, sculându-se, L-au scos pe El afară din cetate”. (mai mult…)

Taina Pocăinţei, prin care noi ne facem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu

După Taina Botezului, între Tainele Bisericii noastre, vine Taina Pocăinţei, care este această naştere din nou, acest act prin care noi ne facem copii ai lui Dumnezeu. Nu-i de-ajuns că noi am trecut prin Taina Sfântului Botez. Trebuie să ajungem la Taina Pocăinţei, prin care noi ne facem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu din carne, nici din voia firii vreunui om, ci din Dumnezeu, pentru că numai născuţi din Dumnezeu vom putea deveni cu adevărat cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Aceasta este Nunta despre care este vorba în pilde.

Deci, dacă Mântuitorul a spus: „Le-a dat dreptul să se facă…”, noi trebuie să ne facem, să ne folosim de dreptul de a ne face copii ai lui Dumnezeu. dreptul de a ne face îl avem toţi. Dar, de fapt, moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu nu ajung decât acei ce se fac copii ai lui Dumnezeu. (mai mult…)

În Biserica şi în credinţa noastră, naşterea din nou este Taina Pocăinţei.

Aceasta este naşterea din nou. În Biserica şi în credinţa noastră, naşterea din nou este Taina Pocăinţei. Acea schimbare pe care Dumnezeu o face când sufletul, din starea de păcătos căzut, pierdut, Îl află pe Hristos şi trece prin credinţă, prin Cuvântul şi prin Puterea lui Dumnezeu, din starea de rob al păcatului, la starea de fiu al Împărăţiei, al neprihănirii. Din starea de stăpânit al duhurilor rele, al patimilor şi păcatelor, în starea de vindecat al lui Hristos.

Un astfel de om îşi schimbă domiciliul: din locul păcatului, din locul pustiu, din mormintele şi din locurile murdare şi îngrozitoare în care îl ţinea satana pe om, – el trece la picioarele Domnului, printre ucenicii Domnului, în lucrarea Domnului, în umblarea şi ascultarea de Dumnezeu.

Aceasta este schimbarea cea mare pe care Evanghelia Domnului nostru o propovăduieşte pe toate paginile ei, fie că e vorba de Samariteanul milostiv care l-a ridicat pe cel bolnav şi l-a dus, de unde era căzut, în hanul mântuirii, fie că e vorba de fiul pierdut care a venit de la porci la casa părintească, fie că e vorba despre banul găsit sau despre oaia găsită, sau despre oricare alta din pildele Evangheliei. În esenţa lor, în sâmburele lor şi în adevărul lor este totdeauna vorba despre naşterea din nou. Despre acea schimbare mântuitoare care se cere pentru ca fiecare om care doreşte să fie mântuit trebuie s-o cunoască şi prin care trebuie să treacă fiecare dintre ei. (mai mult…)

„Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!“

Pr. Lect Univ. Dr. Constantin NECULA

(Duminica după Botezul Domnului, Matei 4, 12-17)

Trecut-au sărbătorile. Se-aude încă în cupola de cer a Ţării glasul de colind pe care ne urcă Neamul spre Altarul cel nevăzut al Împărăţiei. A fost Naşterea. A fost Tăierea Împrejur. A fost şi Botezul cel teofanic, arătân-du-ni-L pe Hristos, în Duhul Sfânt, Fiu iubit, întru Care Tatăl a binevoit. Au trecut sărbă­torile, dar Sărbătoarea ne stă mereu înainte. Căci ce alt­ceva este Biserica, dacă nu o trecere din sărbătoare în sărbătoare, din slava unei sărbători în slava altei sărbă­tori, până în ziua în care ne este dat să ne împărtăşim „mai cu adevă­rat“ de slava cea veşnică? Cu aspra condiţie ca din Sărbătoare să nu facem sărbătorire, diminuând bu­curia slujirii lui Dumne­zeu cu slujirea pân­tecului sau a altor patimi, atât de exacer­bate de conştiinţa modernă a săr­bătorii.

Nouă să nu ne fie altfel a ne lăuda decât în plinirea purtării cu creş­tinească demnitate – cu duh şi smerenie – a crucii de har şi de lumină ce ne este Sărbătoarea cu Hristos. (mai mult…)

Sf. Ioan Gură de Aur – Comentariul capitolului 7 din Epistola I către Corinteni 1 ( II )

(Migne,P.G. 61, 151-160)

3. Deci, pentru că în acest caz este biruită necurătia, de aceea şi este îngăduită însoţirea.
– Dar [atunci |, in cazul femeii care desfrânează, nu este osândit bărbaţii care o leapădă?
– [Nu], pentru că aici este nădejde să se mântuiască prin nuntă parte pierdută, pe când acolo nunta deja a fost destrămată26. Acolo [în cazu desfrâului] amândoi s-au stricat, aici [cazul necredinciosului] este doar vina unuia. Ce vreau să spun? Cea care a desfrânat odată este întinată. Deci dacă cel ce se lipeşte de desfrânată, este un singur trup cu ea, şi el devine întinat odată ce se amestecă cu cea desfrânată27. Şi de aceea s-a dus toată curăţia Aici însă nu e aşa.

– Dar cum?
– Necurat este [bărbatul] idolatru, dar femeia nu este necurată. Dacă ar fi avut părtăşie cu el în ceea ce era el necurat – adică în necredinţă [asebeia]28 -, şi ea urma să devină necurată. Acum însă idolatrul este necurat în ceva iar femeia are părtăşie [koinonei] cu el în altceva, în care el nu este necurat29. Căci nunta este şi amestecare a trupurilor, precum [se înţelege] prin [cuvântul] „părtăşie” [koinonia]. Şi iarăşi, acesta30 nădejde a fost numit pentru femeie, căci ea este strâns legată [de bărbatul ei]31. Acela32 însă [nu poate fi numit] foarte uşor [nădejde pentru soţia lui]. Căci pentru cea care a necinstit timpul de mai înainte şi a fost a altuia şi a distrus cele ce ţin pe drept de nuntă, cum va mai putea să-i fie [soţul] nedreptăţit numit [„nădejde”] de vreme ce acesta i-a rămas ca un străin? Iarăşi, în acel caz, după desfrâu bărbatul nu mai este bărbat [al femeii sale]31. Aici însă, chiar dacă idolatră este femeia, nu se nimiceşte dreptul bărbatului34. Şi nu a spus simplu: „să locuiască împreună cu cel necredincios”, ci cu cel [necredincios] care vrea [şi el să stea cu ea]. (mai mult…)

Taina Pocăinţei este Taina Naşterii din Nou

Oriunde doi sau trei copii ai lui Dumnezeu trăiesc prin credinţă, umblă prin credinţă şi lucrează prin credinţă, ei au permanenta încredinţare şi convingere că Hristos este cu noi, în noi, lângă noi, printre noi. Oricine trăieşte acest adevăr ştie că în mijlocul nostru acum este Împăratul nostru Hristos, pentru că adevărate şi vrednice de crezut sunt cuvintele lui Dumnezeu, Care a spus aşa: „Oriunde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, Eu sunt acolo!”.

Sunt acolo, să ascult rugăciunile lor…

Sunt acolo, ca să văd starea lor…

Sunt acolo, ca să cercetez inimile lor…

Sunt acolo, ca să văd cu ce gând şi scop a venit fiecare…

Sunt acolo, ca să văd starea sufletească a fiecăruia… (mai mult…)

Adesea se „pocăiesc” foarte repede, dar nu se nasc din nou.

„V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi astfel bucuria voastră să rămână deplină” (In 15, 11).

Fraţilor, noi ne-am obişnuit atât de mult cu Cuvântul lui Dumnezeu şi adesea ştim să spunem atât de multe şi atât de multe să învăţăm… Dar cât este în noi prezenţa Lui – partea cealaltă?… Aşa cum pomul îşi are rădăcinile înfipte sub pământ, iar sus este copacul propriu-zis, frunzele şi apoi roadele… Adică această lucrare multilaterală – să-i spunem aşa – sau această lucrare desăvârşită a lui Dumnezeu, prin Cuvântul, prin puterea sau prin Harul care trebuie să se materializeze sau trebuie să se vadă în viaţa noastră pe care o trăim.

„Hristos în voi, nădejdea slavei!…”

Nu numai Cel despre care ştim adesea să spunem, ci Cel care trebuie să fie în viaţa noastră, Hristosul care trebuie să fie văzut: Hristosul milei, al bunătăţii, al iubirii, Hristosul păcii, al bucuriei, al înfrăţirii… Hristos Cel din urmă, Hristos Cel care nu-Şi caută foloasele Lui. Hristos Cel care iubeşte fără părtinire, Hristos Cel care este Viu, Cel care este Foc, Cel care este Putere în toţi ai Lui. (mai mult…)

Iisus Hristos – Lumina vieții veșnice Evanghelia Duminicii după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului)

Preafericitul Părinte Daniel ,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

În calendarul ortodox există sărbători care se bucură de duminici speciale, duminica dinaintea sărbătorii respective și duminica după sărbătoarea respectivă. Așa avem Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci și Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, Duminica dinaintea Nașterii Domnului și Duminica după Nașterea Domnului, Duminica dinaintea Botezului Domnului și Duminica după Botezul Domnului.

Evanghelia Duminicii după Botezul Domnului are bogate semnificații duhovnicești pentru viața creștină și pentru înțelegerea credinței creștine ca arvună a vieții din Împărăția cerurilor.

În primul rând, vedem legătura dintre lumina Botezului Domnului Iisus Hristos și lumina Evangheliei Sale propovăduită poporului evreu, care stătea în întuneric, adică în necunoașterea deplinătății revelației divine, dar și popoarelor păgâne care nu-L cunoșteau aproape deloc pe singurul Dumnezeu adevărat, Făcătorul cerului și al pământului. De aceea, Evanghelia spune că ‘poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit’ (Isaia 9, 1). (mai mult…)

Ferice de cei care îşi mântuiesc sufletul în aceste vremi

CEVA ÎN LEGĂTURĂ CU EVANGHELIA DE DUMINICĂ

„Şi propovăduia Iisus zicând: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu” (Mt 4, 14).

Ioan Botezătorul a fost Înaintemergătorul şi Înaintevesti­torul Mântuitorului şi al mântuirii neamu­lui omenesc. El şi-a început pre­dica cu vestirea Împărăţiei lui Dum­nezeu. Şi-a început predica cu vestirea că se apropie Împărăţia lui Dumnezeu. „Şi a început Ioan a propovădui, zicând: «Pocăiţi-vă, căci Împărăţia lui Dumnezeu este aproa­pe” (Mt 3, 1-2).

Despre Domnul Iisus Hristos, Evanghelia de duminică ne spune aşijderea, că şi El Şi-a început propovăduirea cu vestirea Împără­ţiei lui Dumnezeu. „De-atunci încolo, Iisus a început să propovăduiască şi să zică: «Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape” (Mt 4, 17).

„Pocăiţi-vă, căci se apropie îm­părăţia lui Dumnezeu!” …Cu acea­stă strigare a început vestirea Evangheliei în lume. Oamenilor de pe atunci li se vestea vestea cea bună că se apropie mântuirea nea­mului omenesc. Că se apropie Îm­părăţia lui Dumnezeu şi pe pământ, după ce 4000 de ani stăpânise îm­părăţia celui care îl înşelase pe Adam în grădina Edenului. Oameni­lor li se cerea să se pregătească sufleteşte pentru această împărăţie. Să se pocăiască, adică să se lepede de păcate şi fărădelegi, ca să poată deveni cetăţeni ai noii Împărăţii. (mai mult…)

Împărăţia cerurilor – Duminica după Botezul Domnului

Evanghelia de la Matei 4,12-17

12 Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea. 13 Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, 14 ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: 15 „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; 16 poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. 17 De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor.

1.   Nazaret și Capernaum. Hristos, Lumină în „Galileea neamurilor”. Cu Botezul în Iordan începe activitatea publică a Mântuitorului Hristos. Până atunci, El a trăit viaţa modestă a locuitorilor din Galileea. Dar din momentul în care Sfântul Ioan Botezătorul Îl face „arătat lui Israel” (In 1,31), Iisus apare ca Lumina mult aşteptată de omenirea care zăcea în întunericul păcatului şi al necunoaşterii lui Dumnezeu. Sfântul Evanghelist Matei, prezentând începutul activităţii Domnului în „Galileea neamurilor”, adică acolo unde s-ar fi aşteptat mai puţin cei care dispreţuiau pe locuitorii acestei regiuni cu populaţie amestecată, vede în această alegere împlinirea unei profeţii a lui Isaia (8,23 – 9,1) despre lumina promisă „poporului care zăcea în întuneric” (Mt 4,15-16). (mai mult…)

WhatsApp chat