Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editor

Author Archives

Vino şi vezi!

„Natanael i-a zis: «Poate ieşi ceva bun din Nazaret?»
«Vino şi vezi!» – i-a răspuns Filip.»“ (Ioan 1, 46)

Bucuria aflării Domnului n-are predici lungi, nici vorbiri meşteşugit alcătuite (1 Cor. 2, 4), – dar are dovada de duh şi de putere…

Argumentul dumnezeieştii simplităţi este strălucit şi convingător, fiindcă este izvorât din adevăr şi din trăire. Glasul aflării lui Iisus este strălucirea ochilor, lumina feţei, puterea simţirii calde şi adânci, iar acela care are minte şi ochi îşi dă seama de valoarea acestor argumente. Şi nu se mai îndoieşte de adevăr!

Cât de scurtă trebuie să fi fost predica de chemare a lui Andrei pentru Petru, fratele său. Cât de scurtă a fost predica lui Filip pentru Natanael, – dar cât de plină de foc şi de putere a fost predica aceasta!

Trei cuvinte au fost de-ajuns pentru a-l hotărî pe Natanael să vină şi să-l însoţească până la Iisus. Această unire a lor în Hristos i-a păstrat apoi şi pe cei doi între olaltă, uniţi până la sfârşit. Hristos i-a dat şi lui Natanael un nume nou: Bartolomeu… (mai mult…)

Credinţa voastră să crească din zi în zi.

Lucrarea aceasta a pornit cu această lozincă: „N-am vrut să ştiu între voi nimic altceva, decât pe Iisus cel Răstignit.” Noi nu suntem teologi. N-avem teologie. Nu intrăm în dogme, nici în statute; dar noi Îl vestim pe Iisus cel Răstignit. Noi scoatem aurul acesta care a fost tăvălit veacuri de-a rândul în noroi, dar care nu şi-a pierdut proprietatea. După cum bucata de aur tăvălită-n noroi tot aur rămâne… ai spălat noroiul şi ea nu-şi pierde valoarea, aşa a fost Iisus cel Răstignit. A fost tăvălit în toate lucrurile. Dar prin lacrimile fraţilor şi ale surorilor, prin rugăciunile noastre, am spălat bulgărul acesta de aur şi-am găsit, în­tr‑adevăr, că n-a pierdut nimic din proprietatea lui. Şi pe acest Iisus cel Răstignit, a pornit această Lucrare să-L arate ţării şi poporului nostru.

„N-am vrut să ştiu între voi nimic altceva, decât pe Iisus cel Răstignit.” Şi astăzi învăţătura de temelie este Iisus cel Răstignit. Făgăduinţa a fost, cum a amintit fratele Petru mai înainte: „Vă trimit un alt Mângâietor, care vă va aduce aminte despre tot ce v-am spus Eu şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” Adunările noastre, întâlnirile noastre le-am dorit din suflet şi le dorim să fie în biserica noastră. Am spus aceasta şi ierarhilor noştri: „Nu înţelegem o biserică cu lacăte pe ea, ca o puşcărie. Nu înţelegem ca o biserică numai la trei săptămâni să-şi deschidă uşile. Noi vrem o biserică deschisă oricând pentru noi”. Prin jertfele fraţilor, au înflorit bisericile noastre şi vor înflori. Vrem o biserică deschisă, vrem o Biserică vie. Luptăm pentru o Biserică vie. Şi, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, după [înţelesul expresiei] „cărările vechi”: „Un obicei care este bun înalţă-l! Un obicei care este rău înlătură-l din viaţa creştină!”. (mai mult…)

Murim câte puțin

Murim în fiecare zi câte puțin,
De dor, de nepăsare, necredință
Și rar ne întrebăm: de ce trăim?
Și-adesea ne refugiem în suferință.

Murim în fiecare zi câte puțin
Și mor în noi atâția oameni, vise!
Urmărim tăcuți cu toții un Destin
Și batem deseori la porți închise.

Murim câte puțin în fiecare zi
De nostalgii, de amintiri, de fericire,
Murim și niciodată nu vom ști,
Câți îngeri plâng în noi, de neiubire.

Corina Herghelegiu – din vol. ”Pe aripile iubirii(editura CHEIRON, 2017)

Să ne dovedim credinţa noastră!

Evrei 11, 24-26; 32-40

            În pericopa Apostolică de astăzi avem înfăţişat înaintea ochilor noştri sufleteşti exemplul credinţei pe care sfinţii din Vechiul Testament au fost gata să-l plătească. Ceea ce putem întrezării noi aici, duhovniceşte, nu este altceva decât un panou de onoare al cerului în care cei enumeraţi ne sunt arătaţi nouă eroi, adevăraţi şi nemuritori[1].

Comorile Egiptului şi bunătăţile lui Hristos ne sunt puse în balanţă prin viaţa lui Moise. Şi ce alege el?  „Mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu” (v.25). Dar de ce Moise să faci una ca asta? Dacă tu rămâi fiul fiicei lui Faraon, vei putea ajunge cu siguranţă pe tronul lui Faraon, având tot ce poţi visa de la viaţă. – Nu, căci „batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului” (v.26). Şi atunci pe Moise cei mai mulţi îl vor fi crezut nebun… dar el „se uita la răsplătire” (v.26). (mai mult…)

Ortodoxia, „credinţa şi cunoştinţa adevărului celui conform cu evlavia” – Duminica I din Post (a Ortodoxiei)

Evanghelia de la Ioan 1,43-51

43 A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi. 44 Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. 45 Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. 46 Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. 47 Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. 48 Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. 49 Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. 50 Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. 51 Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.

1. „A găsit pe Filip” (In 1,43). Evanghelia acestei Duminici arată în ce mare măsură cunoașterea lui Hristos este un dar. Căci nu Filip L-a găsit pe Domnul, ci Domnul l-a găsit pe Filip şi i-a zis: „Urmează-Mi”. Cât despre Natanael, şi în cazul său iniţiativa o are Iisus: El îl cunoaşte pe Natanael, înainte ca Natanael să-L fi cunoscut (v. 47-48).

Este ceea ce afirmă şi Apostolul Pavel, când scrie Galatenilor: „Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu…” (Gal 4,9). Prin convertirea lor la creștinism, galatenii L-au cunoscut pe adevăratul Dumnezeu. Participiul gnontes din acest verset paulin (de la ginosko = cunosc, recunosc) are un sens deosebit de eidotes (participiu al lui oida = a ști), folosit în versetul precedent (Gal 4,8; cf. I In 2,29; In 21,17; Efes 5,5; I Cor 2,11). Verbul oida se referă la o cunoaștere a faptelor și nimic mai mult; în schimb verbul ginosko pune în valoare fie dobândirea, fie manifestarea cunoștinței, deci implică o participare a celui care posedă cunoștința. (mai mult…)

EV. DUMINICII I DIN POSTUL MARE (a Ortodoxiei)

EVANGHELIA DE DUMINICĂ: SĂ MERGEM DUPĂ HRISTOS

Evanghelia de duminică ne spune cum i-a ales Iisus pe învăţăceii Filip şi Natanael. I-a întâlnit în calea Sa şi le-a zis: „Veniţi după Mine” – şi ei au plecat îndată după El.

Să luăm aminte! Tot aşa ne cheamă Hristos şi pe noi: „Veniţi după Mine”. Dar mulţi n-aud această che­mare, alţii nu o înţeleg şi, iarăşi, alţii pleacă după ea, dar nu stăruie înainte pe urmele lui Hristos. Luaţi aminte, creştinilor, că ne-am prea cufundat în vălmăşagul şi vârtejul afacerilor trecătoare şi ne-au prea copleşit va­lurile păcatelor şi ale plăcerilor pline de otravă şi de aceea n-auzim stri­garea şi chemarea lui Hristos. „Iată, stau la uşă şi bat”, zice Hristos” (Apoc 3, 20). Dar patimile şi păcatele fac larmă în casa sufletului nostru şi de aceea chemarea Lui nu se aude. Să ieşim din vârtejul afacerilor şi păcatelor şi să scoatem patimile din casa sufletului, ca să putem auzi che­marea Lui şi să putem pleca pe ur­mele Lui. (mai mult…)

Ce dulce a fost tinereţea, copilăria cu Iisus şi cu fraţii!

Rusalii 1982

Cine a gustat din mierea de albine… cine a gustat din Domnul va spune ca şi David: „Veniţi şi voi, de gustaţi”. Veţi spune ca şi Filip: „Vino şi vezi”.

El a potrivit toate lucrurile spre binele nostru şi spre slava lui Dumnezeu. S-a mai spus aici şi despre lucrurile care se fac numai de obicei, cum aceste lucruri devin seci, goale. Dacă auzim mereu aceeaşi vorbire, mereu aceeaşi cântare, dacă auzim o rugăciune mereu aceeaşi, dacă ne întâlnim mereu cu aceiaşi, noi ne obişnuim unii cu alţii şi de multe ori pot fi goale obiceiurile noastre.

Numai atunci când vine Hristos – Miezul, Viaţa şi Puterea –, atunci toate se schimbă, atunci toate se transformă.

Ne aducem aminte de obiceiurile frumoase ale părinţilor noştri… O, nu numai iudeii aveau obiceiuri frumoase, nu numai ei, ci şi părinţii noştri au avut obiceiuri frumoase, foarte frumoase. Astăzi îi mai vedem printre noi cu părul alb; mâine nu o să-i mai vedem… Mulţi pot să spună ca şi bătrânul Simion: „Slobozeşte pe robul Tău în pace, Stăpâne, că văzură ochii mei mântuirea Ta”. (mai mult…)

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2019

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Cinstiți slujitori ai Sfintelor Altare,
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Ne aflăm, din punct de vedere liturgic, într-o perioadă de o profundă şi uimitoare frumuseţe duhovnicească. Este vremea Postului Mare, în care ne străduim, fiecare după putinţa noastră, să recâștigăm ceea ce am pierdut prin acceptarea păcatului în viaţa noastră. Adică, starea de rai, de har şi de puritate a inimii, dobândite plenar şi real în Taina Sfântului Botez şi actualizate permanent prin celelalte Taine ale Bisericii Ortodoxe.

Rostul adânc al Postului Mare constă într-o călătorie ascetică, timp de patruzeci de zile, ca renunțare radicală la păcate prin Taina Spovedaniei, şi într-o cuminecare cât mai deasă şi conştientă cu Trupul şi Sângele Domnului, Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, Care a biruit păcatul, iadul și moartea şi ne-a făcut părtaşi luminii celei neînserate şi vieţii celei veşnice. (mai mult…)

Aşa, fraţilor, să înţelegem şi noi unitatea de credinţă în această Lucrare.

Deci, fraţilor dragi, înţelegeţi-ne bine ce avem pe inimă şi în gând: Lucrarea aceasta a ridicat-o Dumnezeu pentru un viitor mai îndepărtat. Lucrarea aceasta a ridicat-o Dumnezeu – cum recunosc unii, chiar ierarhii Bisericii noastre –, căci, în situaţia în care se află Biserica, Lucrarea aceasta o mai poate salva din impasul în care se găseşte, după atâta moleşeală duhovnicească.

Lucrarea aceasta a fost un nume de răsunet pentru ţara noastră. Poate cunoaşteţi unii trecutul acestei Lucrări, în ce vremuri grele a trăit şi în ce condiţii vitrege s-a născut. Şi aşa cum unele plante trăiesc în apă şi cresc în apă… aşa a fost şi Biserica lui Dumnezeu: totdeauna a trăit în strâmtoare. Durerea, lacrimile şi prigoanele au fost medii prielnice în care s-a născut, a trăit şi a crescut Biserica lui Hristos, adunarea lui Dumnezeu.

Niciodată n-a fost iubită şi înţeleasă Lucrarea lui Dumnezeu, pentru că, pe pământul acesta, diavolul, care răcneşte ca un leu, a căutat să strice lucrarea lui Dumnezeu, a căutat să-i dezbine pe oamenii lui Dumnezeu în diferite grupuleţele şi bisericuţele sau crezuri diferite. (mai mult…)

Studiu biblic lunar – Bistriţa

Luni, 18 martie, te aşteptăm şi pe tine să descoperim împreună cu părintele Claudiu Melean mărgăritare biblice, la studiul biblic lunar pe Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov.

WhatsApp chat