Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editor

Author Archives

Dreptaru-nvăţăturii sănătoase

Dreptaru-nvăţăturii sănătoase,
Iisus iubit, ni-e Sfântul Tău Cuvânt,
şi-n lupta împlinirii-i credincioase
stă fericirea sufletului sfânt.

Puterea lui veghindu-ne cărarea,
iubirea lui fiindu-ne îndemn,
sfinţirea lui ne va-nsoţi lucrarea
şi harul lui, al frunţii noastre semn.

Credinţa lui, crescându-ne curată
în rodul ei ajuns desăvârşit,
va fi-mplinirea noastră-adevărată
şi slava noastră fără de sfârşit.

Hristos e-a noastră Veşnică Avere,
Hristos, rodirea noastră-n Duhul Sfânt,
Hristos e-a noastră Viaţă şi-Nviere,
Hristos, cerescul nostru Legământ.

Dreptaru-nvăţăturii sănătoase,
ajută-ne, Iisuse, să-l ţinem,
ca la sfârşitul luptei credincioase
Cununa răsplătirii s-o avem!…

de Traian Dorz

Despre descoperirea dumnezeiască ( V )

Cum ne putem încredinţa de Descoperirea dumnezeiască?

Ne putem încredinţa de Descoperirea dumnezeiască pe două cai: 1. printr-una personală, aflată în cercetător; 2. prin cealaltă, aflată în cuprinsul Descoperirii. Cea dintâi e credinţa.

Credinţa e socotită ca Descoperire. Ea singura îngăduie omului sa vadă pe Dumnezeu. Ea singura ne duce într-o lume mai presus de fire si ne înzestrează cu puterea de a deosebi ce e omenesc de ce e mai presus de om. Cea de-a doua cale prin care ne încredințăm despre Descoperirea dumnezeiasca sunt semnele aflate chiar în Descoperire. Au fost şi sunt semne vădite ale Descoperirii dumnezeiești. (mai mult…)

Ce mai înțelegem prin cuvântul: Biserică ?

Părintele Arhimandrit Andrei Coroian

Trăim vremuri paradoxale, în care o parte a societății românești (și europene) a pierdut înțelesul adevărat al Bisericii. Pe de altă parte, mulți alții se trezesc duhovnicește, cautând cu râvnă arzândă, trăirea adevărată în Biserică,adică adevărata viață bisericească.

Mulți dintre membrii ai Bisericii, creștinii botezați. nu mai au cunoștința înțelesului adevărat și mântuitor al termenului.Ne- având parte de o inițiere liturgică, mistagogică, ei nu cunosc și nu trăiesc viața creștină practică, care se trăiește eminamente în biserică, de aceia nu au nici un beneficiu, din faptul, că fac parte organică din trupul lui Hristos, care este Biserica…

Cuvântul Biserica are mai multe înțelesuri, de aceia este greu de dat o definiție sinteză, care să cuprindă a multiplitudinea sensurilor ce înglobează.
De aceia ne rezumăm la înțelesurile fundamentale ale cuvântului sau termenului biserică.
(mai mult…)

Sf. Ioan Gură de Aur – Comentariul capitolului 7 din Epistola I către Corinteni 1 ( III )

(Migne,P.G. 61, 151-160)

4. Vai, vai! Unde a pus robia! După cum tăierea împrejur nu foloseşte nimic iar netăierea împrejur nu vătăma cu nimic, aşa nici robia sau libertatea. Şi ca să arate aceasta mai limpede, zice prin abuz de limbaj: „însă şi dacă poţi să fii liber, mai degrabă foloseşte-te” (I Corinteni 7, 21), adică mai degrabă rămâi rob46. Şi de ce porunceşte ca cel ce poate să se elibereze [din robie] să rămână totuşi rob? [Face asta] vrând să arate că robia nu vătăma cu nimic, ci chiar şi foloseşte.

Şi nu trec cu vederea faptul că unii spun că „mai degrabă foloseşte-te” s-a zis despre libertate [nu despre robie]. Ei spun că [el ar vrea să zică aici]: „De poţi să te eliberezi, eliberează-te”, însă, dacă aşa pricep ei, mult se împotriveşte cuvântul [lor] la ceea ce a vrut să spună Pavel. Căci spre a-l mângâia pe rob şi a-i arăta că nu este nedreptăţit cu nimic [prin starea lui de robie], de aceea a poruncit să nu fie liber. (mai mult…)

Vouă, celor cu credinţă

Vouă, celor cu credinţă în al Domnului Cuvânt,
Dumnezeu să vă-mplinească tot ce-I cereţi pe pământ;
să vă apere în luptă, să v-ajute-n încercări,
să v-aducă-n viaţa voastră numai binecuvântări.

Vouă, care-aveţi nădejde în tot ce-a promis Hristos,
Dumnezeu să vă-mplinească tot ce-I cereţi spre folos;
năzuinţa să v-o crească, să priviţi mai drept la Ţel,
duhul să vă-nsufleţească mai cu Domnul, mai cu El.

Celor care-aveţi iubirea pentru Dulcele Iisus,
Dumnezeu să vă-mplinească tot ce vreţi – şi nu I-aţi spus;
binefacerile-ascunse, tainicele-mpărtăşiri…
Domnul dragostei vă facă nesfârşite răsplătiri

Traian Dorz, din Cugetãri – „Lumina Iubitului Fiu”

Siguranţa Mântuirii vs. Nădejdea Mântuirii

Siguranţa Mântuirii?!

Mai zilele trecute a ajuns în posesia mea un exemplar de „curs” pentru tinerii din „Oastea Domnului” în care, pe lângă alte teme, era abordată tema „Mântuirii”. Astfel că punctul 1 din acel „curs” avea titlul „Siguranţa mântuirii”, sub care era scris:
„Prima tactică a lui Satan este de a încerca să pună la îndoială lucrarea săvârşită de Dumnezeu în inima ta şi deşi nu vei auzi cu urechea, în inimă îţi va şopti: Cum poţi să crezi că eşti mântuit şi iertat de păcatele tale doar fiindcă ai crezut în Hristos şi L-ai primit? Asta nu-i deajuns!
Răspuns: 1 Ioan 5: 11-12”

Deoarece mulţi dintre cei care sunt interesaţi de câştigarea „Împărăţiei lui Dumnezeu” şi de mântuirea lor şi a celor dragi, gândesc în aceiaşi termeni ca cei prezentaţi mai sus, cred că e nevoie de o prezentare mai amănunţită a problemei MÂNTUIRII. (mai mult…)

PĂCATUL ŞI ISPĂŞIREA

Oricât de însetat ai fi tu, suflet credincios, nu te adăpa niciodată din apele lumeşti şi din băuturile poftelor fireşti.
Oricâtă trebuinţă omenească ai avea, rabdă mai bine setea şi arşiţa chinuitoare, decât să-ţi „stâmperi” trupul cu otrava păcatului.
N-ai drept să-ţi cumperi mulţumirea trupului cu preţul mântuirii sufletului tău.
Vai de cei ce fac aceasta. Căci nu o câştigă pe una, dar o pierd pe cealaltă.

1. Sunt unele suflete pe care păcatul din alţii şi slăbiciunile din ele însele le împing la fapte de care se ruşinează şi se îngrozesc chiar şi ele în clipa când le fac.
Săvârşesc păcate pe care le osândesc ei înşişi, dar de care n-au tăria să fugă; şi nici tăria să rupă legătura cu cei de care sunt târâţi să le facă. Le este ruşine de păcatul pe care îl fac, dar nu i se pot împotrivi. N-au nici plăcerea de păcat, dar nu au nici voinţa s-o rupă cu el.
O, ce îngrozitoare este mocirla prin care se târăsc astfel de suflete zdrobite!
Şi câtă nevoie au ele de Hristos, Singurul Care le poate salva. (mai mult…)

Preot Iosif TRIFA – Evanghelia Duminicii după Botezul Domnului

Iisus Mântuitorul  e alungat cu pietre din patria Lui

„În vremea aceea, auzind Iisus că Ioan a fost prins, S-a dus în Galileea; şi lăsând Nazaretul a venit şi a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele Zabulonului şi ale Neftalimului. Ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Isaia, proorocul, care zice: Pământul Zabulonului şi pământul Neftalimului, spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; norodul cel ce şedea întru întuneric a văzut lumină mare, şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină a răsărit lor. De atunci a început Iisus a propovădui şi a zice: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!” (Matei 4, 12-17)

Evanghelia de duminică, de după Botez, e puţin cunoscută şi ar trebui să o cunoască tot omul, căci cuprinde o adâncă învăţătură sufletească.

Evanghelia aceasta ne spune numai pe scurt că a ieşit Iisus din Nazaret, patria Lui, dar nu spune de ce şi cum a ieşit. Aceste amănunte le aflăm dintr-o altă e­van­­ghelie, de la Luca; (citiţi această evanghelie la Luca, în cap. 4, vers. 16-32). În această evanghelie se spune pe larg cum a început Iisus să înveţe şi în ţara Lui şi „toţi Îl mărturiseau pe El şi se mirau de cuvintele darului care ieşeau din gura Lui”, dar când a început a-i mustra pentru păcate „s-au umplut toţi de mânie şi, sculându-se, L-au scos pe El afară din cetate”. (mai mult…)

Taina Pocăinţei, prin care noi ne facem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu

După Taina Botezului, între Tainele Bisericii noastre, vine Taina Pocăinţei, care este această naştere din nou, acest act prin care noi ne facem copii ai lui Dumnezeu. Nu-i de-ajuns că noi am trecut prin Taina Sfântului Botez. Trebuie să ajungem la Taina Pocăinţei, prin care noi ne facem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu din carne, nici din voia firii vreunui om, ci din Dumnezeu, pentru că numai născuţi din Dumnezeu vom putea deveni cu adevărat cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Aceasta este Nunta despre care este vorba în pilde.

Deci, dacă Mântuitorul a spus: „Le-a dat dreptul să se facă…”, noi trebuie să ne facem, să ne folosim de dreptul de a ne face copii ai lui Dumnezeu. dreptul de a ne face îl avem toţi. Dar, de fapt, moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu nu ajung decât acei ce se fac copii ai lui Dumnezeu. (mai mult…)

În Biserica şi în credinţa noastră, naşterea din nou este Taina Pocăinţei.

Aceasta este naşterea din nou. În Biserica şi în credinţa noastră, naşterea din nou este Taina Pocăinţei. Acea schimbare pe care Dumnezeu o face când sufletul, din starea de păcătos căzut, pierdut, Îl află pe Hristos şi trece prin credinţă, prin Cuvântul şi prin Puterea lui Dumnezeu, din starea de rob al păcatului, la starea de fiu al Împărăţiei, al neprihănirii. Din starea de stăpânit al duhurilor rele, al patimilor şi păcatelor, în starea de vindecat al lui Hristos.

Un astfel de om îşi schimbă domiciliul: din locul păcatului, din locul pustiu, din mormintele şi din locurile murdare şi îngrozitoare în care îl ţinea satana pe om, – el trece la picioarele Domnului, printre ucenicii Domnului, în lucrarea Domnului, în umblarea şi ascultarea de Dumnezeu.

Aceasta este schimbarea cea mare pe care Evanghelia Domnului nostru o propovăduieşte pe toate paginile ei, fie că e vorba de Samariteanul milostiv care l-a ridicat pe cel bolnav şi l-a dus, de unde era căzut, în hanul mântuirii, fie că e vorba de fiul pierdut care a venit de la porci la casa părintească, fie că e vorba despre banul găsit sau despre oaia găsită, sau despre oricare alta din pildele Evangheliei. În esenţa lor, în sâmburele lor şi în adevărul lor este totdeauna vorba despre naşterea din nou. Despre acea schimbare mântuitoare care se cere pentru ca fiecare om care doreşte să fie mântuit trebuie s-o cunoască şi prin care trebuie să treacă fiecare dintre ei. (mai mult…)

WhatsApp chat