Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Blog List – Fullwidth

Blog List – Fullwidth

Simbolul de credință (Crezul) – Tâlcuire la articolul I

Tâlcuirea simbolului de credință  – Articolul I al simbolului de credință

4) Care este articolul I din Simbolul Credinţei?

„Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor”

5) De ce credem întru Unul Dumnezeu?

Deoarece numai Unul este Dumnezeu cu adevărat.

6) Cum este natura lui Dumnezeu?

Dumnezeu este duh, nemărginit, neschimbător, necuprins, veşnic, fără început şi fără sfârşit. (mai mult…)

„Iar tu te luptă şi suferă…“

Ostas– II Tim. 2, 3 –

„În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!“

– Ioan 16, 33 –

Domnul Şi-i alesese pe ucenicii Săi şi îi trimisese în lume ca să împlinească o lucrare a Sa în care însă aveau să întâlnească multe greutăţi şi împotriviri şi, mai ales, multă ură din partea oamenilor care nu iubesc adevărul. Dar siguranţa că Domnul îi alesese, îi rânduise şi le dăduse această însărcinare sfântă le va da puteri ca să biruie orice greutăţi, împotriviri şi necazuri, cu îndrăzneală şi vitejie sfântă.

Calea aceasta nu este doar calea lor, ci este calea Domnului. Ei aveau să meargă pe calea Învăţătorului lor iubit, îndurând la fel ca El prigoana şi ura din partea lumii, precum a spus mai înainte: „Dacă vă urăşte pe voi lumea, ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. (mai mult…)

Firimituri de la masa Sfinţilor Părinţi (VII) – CITATE DESPRE VIAŢA OFERITĂ DOMNULUI

„Nu există ispită mai cruntă decât să dai peste un linguşitor” (Sf. Ioan Gură de Aur).

„Nu fi tu însuţi un om slugarnic şi nu îngădui altora să se înjosească în faţa ta şi să te linguşească. Prima este însuşirea omului şiret şi perfid, iar a doua a omului plin de slavă deşartă şi mândrie” (Sf. Ambrozie).

„Linguşitorul are miere pe limbă şi fiere în inimă. Cu vorba îţi făgăduieşte, iar cu fapta pregăteşte sabia” (Sf. Tihon).

„Cel ce se flatează laudă în noi chiar şi viciile pe care noi înşine nu le încuviinţăm” (Sf. Grigore Teologul).

„Omul linguşitor e mai grozav decât orice fiară. Fiara se arată aşa cum este, iar linguşitorul, adesea sub chipul smereniei şi virtuţii, îşi ascunde veninul, aşa încât e foarte greu să afli şi să te fereşti de mârşăvia lui” (Sf. Ioan Gură de Aur). (mai mult…)

21 Ianuarie – La Domnul găsesc scăparea

21 ianuarie – Psalmul 11, vers 1

Credinciosule prigonit şi urmărit pe nedrept de vrăjmaşii lui Hristos, Domnul tău, pentru dragostea şi ascultarea de El, fii totdeauna liniştit şi sigur că la Domnul vei găsi în orice vreme scăparea şi adăpostul tău. Căci adevărate sunt cuvintele Lui: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi!». Suflet nevinovat, care eşti păgubit şi nedreptăţit de oameni, căruia ţi se nesocoteşte dreptatea, ţi se răpeşte avutul cinstit, ţi se batjocoreşte numele şi ţi se fură plata, ţi se tăgăduieşte adevărul şi ţi se înjoseşte meritul, ţi se falsifică gândurile şi ţi se denaturează faptele, — nu-ţi pierde speranţa! Aleargă la Hristos cu încredere şi răbdare. Şi vei vedea cum El va interveni pentru tine, până la urmă, făcându-ţi dreptate. Suflete flămând şi singur, nu-ţi căuta nici pâine, nici soţ fără Dumnezeu şi departe de El!Vino la Mântuitorul tău Hristos şi caută cu El ceea ce îţi lipseşte. Vei vedea că El îţi va afla şi-ţi va pregăti totul în chip minunat. Suflete urmărit şi primejduit din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Iisus Hristos (Apoc. 1, 9), — nu alerga la oameni să-ţi cauţi adăpost de vânturile aspre şi valurile răsculate împotriva ta. Ci caută adăpostul Domnului şi găseşte-ţi refugiu la limanul răbdării, rugăciunii şi nădejdii în apărarea Lui. Crede şi te încrede puternic în făgăduinţele ocrotirii Lui şi nu-ţi pierde firea nici în mijlocul celor mai crâncene rafale ale crivăţului vrăjmaş care te-ar izbi din toate părţile. Nevăzute, dar paşnice şi dulci, aripile Domnului te vor învălui cald şi ocrotitor. Până la izbăvirea deplină. Căci scut şi pavăză puternică este ocrotirea Domnului (Ps. 91). Suflete credincios, oricare ar fi trebuinţa ta şi primejdia vieţii tale, vino cu încredere numai la Hristos şi aleargă la adăpostul Lui… Oricât de gol ai fi, El te va umplea cu bunătatea Sa. Oricât de păgubit ai fi, El te va sătura şi te va despăgubi; de la El te vei întoarce bogat şi mulţumit. Oricât de tulburat şi îngrozit ai fi, la El vei afla liniştire şi îndrăzneală. Oricât de împovărat şi ostenit ai fi, la El vei afla odihnă (Mat. 11, 29). Numai vino cu credinţă şi cu curăţie de inimă, cere-I totul cu smerenie şi cu încredere şi aşteaptă cu nădejde şi răbdare. Iar după aceea răsplăteşte-I totul cu recunoştinţă şi ascultare. Căci în felul acesta vei fi încununat cu fericire deplină şi statornică.

Sf. Ioan Gură de Aur – Despre taina si puterea iubirii

(Migne, P. G. 59, 425-426)

Sa nu socotiti ca altele sunt cele ale Aceluia [ale Fiului]. Caci dupa cum a aduce la fiinta cele ce sunt, Fiul a facut-o ca sa învatam puterea Lui asa si aceasta. De aceea El însusi S-a întrupat, pazind [asistând] lucrarea [întruparea] prin Duhul si astupând gurile celor ce rastalmacesc2 pricina negraitei Sale iubiri de oameni, [prefacând-o] în motiv de necredinta [necucernicie] [asebeia]3. Caci atunci când ei zic ca de aceea S-a întrupat Fiul, pentru ca era mai mic decât Tatal, sa le spunem: “Dar ce ziceti de Duhul?”. Ca [Duhul] nu a luat trup si totusi nu spuneti ca este mai mare decât Fiul, nici ca Fiul este mai mic decât El.

De aceea si la botez este cuprinsa Treimea. Ca si Tatal poate sa lucreze totul si Fiul si Duhul Sfânt, însa pentru ca despre Tatal nimeni nu se îndoieste, ci îndoiala era în legatura cu Fiul si cu Duhul Sfânt, s-au cuprins [toti Trei] în initiere4, ca din faptul ca în comun dau acele negraite bunatati, sa învatam si vrednicia Lor comuna5. Iar ca poate Fiul sa faca prin Sine însusi cele pe care la botez are putere [sa le faca] împreuna cu Tatal – si [la fel poate] si Duhul Sfânt -asculta acestea în chip limpede. A zis iudeilor: “Ca sa stiti ca stapânire are Fiul omului pe pamânt sa ierte pacatele” (Matei 9,6). Si iarasi: “Ca sa fiti fii ai luminii” (Ioan 12, 36) si “Eu le dau viata vesnica” (Ioan 10, 28). (mai mult…)

Nădejdea creştină transcende, depăşeşte, debordează orice „siguranţă”

1. EVANGHELIA NU CUNOAŞTE ADEVĂRURI ELITISTE

Dacă citim cu atenţie în Biblie, nu reiese de nicăieri că siguranţa este rezervată numai unei elite creştine, urmând ca mulţimii creştine să-I fie rezervate numai nădejdea. Mântitorul şi Sf Apostoli nu cunosc nici un elitism, nu dispreţuiesc gloată, dimpotrivă, cărturarii şi fariseii dispreţuiesc gloata şi spun despre ea “că este blestemată şi nu cunoaşte Legea”. Adevărul Evangheliei este universal dar este mai ales un adevăr pentru cei simpli; ideia unor înţelesuri creştine elitiste este străină Evangheliei şi Bisericii Primare. Toată istoria creştină dovedeşte că propovăduirea Evangheliei a cultivat adâncimea şi sensibilitatea gândirii, dar niciodată nu a făcut aceasta în sens elitist. Numai adversarii Evangheliei au excelat în sensuri ascunse şi elitiste, pe când Apostolii au insistat cu perseverenţă în adevărul simplu, universal şi general mântuitor. (mai mult…)

Urcuș spre Înviere – Concurs de creație literară – ediția a III -a

Sărbătoarea  Învierii Domnului ne îndeamnă pe fiecare dintre noi să fim mărturisitori şi vestitori ai iubirii milostive a Domnului nostru Hristos.

”Cum spune o cântare din dimineaţa Paştilor: „Fiecare să ne spunem «fraţi­lor», pentru bucuria Învierii, şi să ne iertăm îmbrăţişându-ne”… ridi­cându-ne deasupra a ceea ce este josnic şi firesc, dezbinător, – la ceea ce este nobil, frumos, înălţător şi bun. Suntem aşa de puţin şi trupeşte, şi sufleteşte…

Nu-i permis să ne îngăduim nici o dezbinare între noi, cu privire la nici o problemă. Suntem înconjuraţi din toate părţile numai de priviri duşmănoase. Între noi trebuie să fie cum au spus înaintaşii: „numai flori şi omenie”… Să ne putem îmbrăţişa iubindu-ne. Să ni-i iubim pe acei pe care Dumnezeu i-a pus conducătorii poporului nostru şi cu un gând şi cu o unire să mergem toţi pe calea cea bună şi vrednică.

Din pace şi din dragoste câştigă toţi… Din dezbinări şi din ură pierdem toţi. … Să ajungem să ne ridicăm cu toţii la acea stare nouă şi sfântă la care ne-a vrut Mântuitorul şi Evanghelia Sa, în care să ne îmbrăţişăm cu dragoste, să ne sărutăm cu dragoste adevărată şi să ne spunem unii altora „fraţilor”. ” ( din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Cluj – 5 septembrie 1981 / Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010,  vol. 2 )

Temă concurs: ”Urcuș spre Înviere – Părtași Învierii Lui ” (mai mult…)

Pentru multe trebuie să-I mulţumim noi lui Dumnezeu!

Adăugaţi la ostenelile, la jertfele făcute şi la truda anilor trecuţi partea Mariei. Hotărâţi-vă pentru Domnul, predaţi-vă Domnului cei care nu v-aţi predat şi începeţi o viaţă nouă cu El, unind şi partea Mariei şi partea Martei, pentru ca la capăt să fiţi binecuvântaţi cu toţii şi să puteţi deveni nişte elemente de valoare şi de folos Domnului în această Lucrare sfântă. Iar la capătul ostenelilor noastre, când Domnul va veni sau când noi toţi vom merge la El, să putem avea parte frumoasă, ca astăzi aici, de răsplata cerească şi fericită, făgăduită celor care vor fi credincioşi până la sfârşit. Amin.

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Cu acest semn sfânt şi cu acest cuvânt sfânt, desprins din adevărul lui Dumnezeu şi din Cuvântul Său cel Sfânt, şi din paginile Sfintei Evanghelii, din ultimele cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus lăsate ucenicilor Săi, cu acestea vrem şi să începem, şi să sfârşim toate cuvintele noastre, toate lucrările noastre, toate începuturile noastre şi sfârşiturile noastre.

S-au vărsat lacrimi aici. Nu vă ruşinaţi de lacrimi. Ele sunt semnul celei mai înalte nobleţe sufleteşti. Nu pot plânge decât oamenii nobili la suflet, curaţi şi sfinţi, cum a plâns Mântuitorul nostru. Lui nu I-a fost ruşine de lacrimi. (mai mult…)

Să mulţumiţi lui Dumnezeu!

   Oastea Domnului se vrea a fi lucrarea minunată a lui Hristos prin care ajungem să ne vedem, în lumina Evangheliei, „lepra” în toată îngrozitoarea-i desfășurare și urâciune și să aflăm calea spre Doctorul Cel mare și adevărat. Iar primind vindecarea, să nu ne mai întoarcem la vechile păcate, ci să venim și să rămânem, împreună și smeriți, la picioarele Domnului și Mântuitorului nostru Hristos. Ea există prin voința Domnului de a face pe creștini să-și merite și să-și onoreze numele; ea există pentru ca credincioșii parohiilor noastre să nu mai fie din cei pentru care păcatul, ba chiar păcatul de moarte, a devenit o stare „normală”.

Duminica a XXIX-a după Rusalii

(a celor zece leproşi)

Evanghelia de la Luca 17,12-19

12 Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, 13 şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! 14 Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. 15 Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. 16 Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. 17 Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? 18 Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? 19 Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

      Lecția principală a acestei pericope evanghelice are în vedere datoria de a mulțumi Domnului pentru toate marile și negrăitele Sale daruri și binefaceri. Dar și alte câteva aspecte, legate de acesta și tot atât de importante, se cuvin a fi subliniate (mai mult…)

20 Ianuarie – Cel rău zice cu trufie

20 Ianuarie – Psalmul 10, vers 4

Trufia este începutul oricărei căderi şi nebunii. Când îngerul Lucifer a început să se îngâmfe, atunci a şi început prăbuşirea lui. Căci orice neascultare îşi are începutul în trufie. Păcatul trufiei îl face pe om să se ridice împotriva respectului şi ascultării pe care le datorează părinţilor. Sau mai-marilor săi. Adică împotriva rânduielilor lăsate de Dumnezeu între care să se desfăşoare viaţa omenească pe pământ. Şi, începând cu neascultarea acestora, curând ajunge şi la împotrivirea faţă de Dumnezeu. Neascultarea părinţilor, neascultarea faţă de autoritatea căreia omul trebuie să-i fie supus, prin poziţia lui şi porunca lui Dumnezeu, nesupunerea faţă de rânduielile cărora trebuie să le fie subordonat, de învăţătura bună pe care trebuie să o urmeze sau de frăţietatea şi familia în care s-a născut şi în care trebuie să fie un mădular sănătos şi supus, — este păcatul luciferic care duce totdeauna la prăbuşire luciferică pe acela care nu se trezeşte la timp din neascultă-rile sale. Trufia îl face pe om nerecunoscător pentru binefacerile primite, dispreţuitor al binefăcătorului său, necuviincios, obraznic, egoist, nepăsător, mânios, certăreţ, răzbunător, nestăpânit, trădător şi vânzător, căpetenie de tulburări sau dezbinare, adică tocmai cum l-a făcut trufia pe satan, căpetenie a dezbinării şi organizator al împotrivirii faţă de Dumnezeu şi îl face să fie luptătorul încăpăţânat plin de toată răutatea şi cruzimea împotriva lui Hristos şi a Lucrării Sale. Ce grozav păcat şi ce primejdioasă ispită este trufia de orice fel şi de orice grad! Dar mai ales trufia religioasă. Câte nenorociri şi pagube au venit peste Lucrarea şi Biserica lui Dumnezeu din pricina acestui mare păcat! Câte dezbinări împotriva învăţăturii de la început. Câte secte stricătoare ale credinţei. Câte învăţături stricate şi rătăcite (2 Tim. 4, 3-4). Câţi lepădaţi şi prigonitori (Ioan 16, 2). Câţi mincinoşi şi prefăcuţi (Iuda 4-13). Câţi trădători şi vânzători de fraţi (Luca 21, 16; 2 Tim. 4, 10-15; 3 Ioan 9-10). Toate aceste nenorociri au venit din păcatul cel de moarte al trufiei. Nu versetele Domnului fac dezbinările, ci păcatul trufiei! Şi până la sfârşitul şi nimicirea trufiei, a acestui demon viclean, crud, prefăcut şi ucigaş, ea va mai face încă mult rău lucrării lui Dumnezeu. Bisericii Domnului Iisus. Şi vieţii oame-nilor pe pământ. Îndată ce omului încep să i se ridice în inimă gânduri de „independenţă“ şi nesupunere faţă de ceea ce este normal să asculte, el se şi găseşte pe alunecuşul trufiei. Îndată ce ridică fruntea şi tonul în faţa părinţilor săi sau îşi permite cuvinte obraznice în faţa învăţătorilor săi sau ridică pretenţii de întâietate în faţa fraţilor lui sau începe să privească de sus în jurul său, omul a şi căzut în mâinile ucigaşului demon al trufiei. Iar pierzarea lui se apropie cu repeziciune. Vai de acel suflet care, într-o astfel de stare fiind, îşi închipuie că merge bine. Şi că lucrează după voia lui Dumnezeu! Vai de acela care, când face dezbinare între credincioşii Domnului şi împotriva învăţăturii primite, adică împotriva dragostei şi a adevărului — crede totuşi că el este un inspirat şi un luptător pentru adevăr. Vai de acela care este atât de orbit atunci, încât, făcând acest mare rău, crede că face binele (Fapte 26, 9-11). Vai de acela care, când este mustrat pentru neascultările sale, se îndărătniceşte şi mai mult, încurajându-se că este un martir şi că suferă pentru adevăr. Nu poate fi o mai mare prăbuşire şi înşelare decât aceasta. O, cât de greu se mai pot izbăvi aceşti nenorociţi! De cele mai multe ori este cu neputinţă.

WhatsApp chat