Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home CARE ESTE VIITORUL CREŞTINISMULUI ADEVĂRAT? ( IV )

CARE ESTE VIITORUL CREŞTINISMULUI ADEVĂRAT? ( IV )

CARE ESTE VIITORUL CREŞTINISMULUI ADEVĂRAT? ( IV )

În casa lui Zaheu, după ce acesta s-a pocăit, Mân-tuitorul, în predica sa, rosteşte pilda polilor, în greceşte mine, cerând să se negocieze cu aceste mine, sau cu aceşti poli. Deci fiecare creştin este chemat să fructifice în folosul altora polii încredinţaţi lui. Nu ca cel rău, leneş şi neroditor. Dacă ziua revenirii Sale cu slavă multă ne era descoperită, aceasta era spre pierzarea multora; căci parte dintre creştini se luau după lume, zicând că mai au vreme de pocăinţă, după demonul răului, şi multe suflete, necunoscând adevărul mântuitor, se pierdeau în necunoştinţă, iar Biserica nu-şi îndeplinea sfânta misiune ce i s-a încredinţat, amânând de la o zi la alta.

Obştea credincioşilor şi fiecare mădular viu să fie gata în orice clipă, gata în asemănarea celor cinci fecioare înţelepte, căci în ceasul şi clipa în care nu gândim va veni Fiul Omului (cf. Lc 12, 40). Binecuvântată este această hotărâre a lui Dumnezeu, şi în folosul mântuirii fiecruia care crede, dorinţă de aur, ca să nu se piardă nici unul. Taina tainelor, spre mântuirea tuturor.

În domnia fericită, mare va fi stăpânirea Lui peste tot pământul şi întregul Univers, iar pacea Lui va fi fără de margini, fără de hotar. Se va sui cu mare cinste pe tronul lui David şi va domni peste toată împărăţia lui, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face toate acestea. Cuvânt va trimite Domnul peste Iacov şi el se va pogorî peste Israel (cf. Isaia 9, 6-7). Atunci tot răul se va sfârşi, pacea şi dragostea Lui vor umple pământul, „precum în Cer, aşa şi pe pământ”.

Astăzi, mai mult ca oricând, preocuparea creştinilor ar trebui să fie în jurul revenirii cu slavă a Domnului şi Răscumpărătorului nostru, ştiind că vremea e pe sfârşit şi ziua se apropie. Domnul Duhul Sfânt a avut grija deosebită să ne apropie prin înştiinţări.

Să deschidem Biblia la Epistola a II-a către Tesaloni-ceni, la capitolul 2. Începând cu versetul 1, va stabili două lucruri de seamă în viaţa creştină de credinţă:

a). dorinţa de a nu fi clătinaţi în aşteptarea venirii Domnului nostru Iisus Hristos; şi

b). privegherea să fie numai în părtăşia harului divin, a dragostei frăţeşti şi în privegheri sfinte. Aceste două lucrări şi harisme, care ne ţin treji în veghere, satana se luptă din răsputeri să le altereze, să le schimbe pe placul lui, să le strice. De ce? Amândouă sunt puteri duhovniceşti, care ne sustrag atenţia de la lume şi ne antrenează spre cele desă-vârşite în Hristos-Domnul. Cea dintâi vine de la Dumnezeu spre noi, iar cea de a doua, prin adunări sfinte, ne înalţă de la noi spre Dumnezeu; şi amândouă ne leagă de cer cu funia dragostei desăvârşite a lui Dumnezeu. Cunoaşterea adevă-rului şi trăirea în adevăr îndeamnă la priveghere, dă tărie în mărturisirea adevărului, înalţă tot mai sus mărturia lui Iisus prin Duhul Sfânt dătător de viaţă şi de lumină. Astfel, Biserica vie prin fiecare creştin se zideşte, clădirea cea duhovnicească se ridică, se înalţă. Împărăţia lui Dumnezeu creşte, se desăvârşeşte, şi planurile satanice se nimicesc. Duhurile slujitoare răului nu au putere să zădărnicească lucrarea harică de îndumnezeire a omului, câtă vreme suntem treji la ascultare şi împlinire a voii lui Dumnezeu.

Satana a lucrat şi lucrează în cei ce dezbină adunarea şi Biserica, căci aici, în adunarea lui Dumnezeu, se fac minunile lui Dumnezeu duhovniceşti. Aici, în biserică, la Sfânta Liturghie, şi în adunare sufletele se curăţesc, se spală de rugina şi de zgura lumii, se împreună cu Hristos prin Sfintele Taine şi prin cuvântul mărturisit, prin rugăciuni fierbinţi, se înalţă prin cântări duhovniceşti, se înviorează în părtăşia dragostei frăţeşti, se sfinţesc şi se sigilează în neprihănire prin Duhul Sfânt pentru cer, se înnoiesc în fiinţa cea nouă pentru veşnicie, devenind ostaşi neînfricaţi în marea luptă alături de Hristos-Domnul, la cucerirea pământului pentru cer. De aceea se luptă satana să destrame unitatea frăţească, să strice adunarea, să stingă făcliile, să încătuşeze pe făclierii îndrăzneţi, să robească pe cei deveniţi slobozi prin har în sisteme omeneşti, să înăbuşe sângeros orice bucurie a celor ce se mântuiesc, ca Împărăţia lui Dumnezeu, ce se află în deplină dezvoltare şi în plin elan de construire să nu fie terminată la venirea cu slavă a Domnului Iisus. Sf. Petru ne îndeamnă: „Şi voi înşivă, ca pietre vii, să fiţi zidiţi casă duhovnicească spre preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos” (I Pt 2, 5).

Satana doreşte să se compromită întreaga lucrare de mântuire, ca să câştige cea din urmă bătălie ce se dă în ziua Învierii Domnului, când straşnic a fost bătut. În cea dintâi bătălie cu Adam, el a fost învingătorul, prin aceea că a supus întreaga omenire prin păcat; dar a fost straşnic bătut de al doilea Adam, Iisus Hristos, prin Jertfă, Moarte şi Înviere. De atunci se luptă în a treia bătălie, în bătălia finală ce se dă pentru mântuirea sufletelor, la atingerea scopului final, şi anume viaţa veşnică, în Împărăţia Slavei lui Dumnezeu. Ştiind că mai are puţină vreme, satana se luptă cu multă înverşunare.

va urma

Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat