Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Avuţia Sfântului Moştenitor

Avuţia Sfântului Moştenitor

TU EŞTI MEREU CU MINE

Tu eşti mereu cu mine, eu zic nu „EU“ – ci „NOI“,
nu-i zi, nu-i ceas, nu-i clipă să nu fim amândoi;
de-ai fi la mii de mile, – eşti tot în preajma mea,
mi-eşti în fiinţa-ntreagă,
oriunde-mi este ea!

La ceasul rugăciunii, în dreapta mea-Ţi fac loc
şi şoaptele mi-s miere,
şi lacrimile foc;
în ceasul adormirii, mă leagănă-al Tău gând
şi visul meu e dulce,
şi somnul meu e blând.

(mai mult…)

TAINA ŞI ÎNŢELESUL (III)

10. O dată ce ai pornit pe calea Domnului, vei avea a face cu mulţi oameni.
Unii, mişcaţi de schimbarea care s-a făcut cu tine, te vor întreba, dorind şi ei sincer să-L cunoască pe Domnul Care te-a vindecat pe tine.
Dar alţii, vrăjmaşi şi prefăcuţi, te vor iscodi şi întreba numai spre a putea stoarce de la tine un cuvânt cu care apoi să te învinuiască pe tine
sau să-L poată batjocori pe Dumnezeul tău şi Evan¬ghelia Sa,
ori ca să facă un rău Lucrării Domnului şi fraţilor tăi.
Fii cu grijă.

11. Fii deci cu toată grija totdeauna când vei fi întrebat.
La întrebările scurte, răspunde scurt.
La cele încurcate şi dubioase, răspunde fără grabă.
La cele curate, răspunde cald.
Iar la cele răutăcioase şi răuvoitoare, nu răspunde deloc.

12. Celor care te vor întreba cu un cuget curat, răspunde-le totdeauna.
Celor făţarnici şi vicleni, răspunde-le rar.
Iar celor batjocoritori şi răi, nu le răspunde niciodată.

13. Când vei fi întrebat despre Domnul şi Evanghelia Lui, spune totul.
Când vei fi întrebat despre străini şi vrăjmaşi, spune puţin.
Iar când vei fi întrebat despre prieteni şi fraţi, nu spune nimic.

(mai mult…)

TAINA ŞI ÎNŢELESUL (II)

7. Cine întrebuinţează duminica şi sărbătorile numai pentru sine, şi nu pentru Domnul, păcătuieşte.
Cine lucrează în sărbători numai pentru trupul său sau pentru interesele trupeşti ale casei sale,
acela va avea pierdere şi nu câştig.

8. Cine se ocupă de alte treburi decât de cele duhovniceşti în sărbători, acela face rău, şi nu bine.
Cine umblă numai după alte câştiguri decât ale sufletelor pentru Hristos, acela va afla numai pierderi.

9. Cine îşi împarte Ziua Domnului făcându-şi mai mult lucrul său decât lucrul lui Dumnezeu, acela se va alege cu o pagubă veşnică.
Cine pierde vremea de sărbătoare în poveşti şi lenevie va ajunge curând un lăcaş al duhului rău.
Căci Ziua Domnului este sfântă şi ea trebuie închinată în întregime numai Domnului, făcând în ea toată voia Lui.
Ferice de cine face aşa.

Va urma…

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

TAINA ŞI ÎNŢELESUL (I)

1. Cine oare poate să înţeleagă acum de ce Dumnezeu îl îngăduie pe diavolul?…
De ce nevinovaţii trebuie să sufere?…
De ce celor răi le merge bine?…
De ce calea sfântă trebuie să fie mereu prigonită?…
Iar ispititorului îi este îngăduit să-i poată amăgi pe atât de mulţi, atrăgând toate mijloacele în slujba lui?
Ochiul curat al credinţei însă nu se va lăsa nici¬odată înşelat de ceea ce se vede.
Tainele lui Dumnezeu sunt toate pline de înţelepciune. Şi ce nu vedem acum vom vedea mai târziu. Oricărui lucru îi vine vremea lui.

2. Sufletul cel credincios vede dincolo de realitatea materială prezentă.
Vede dincolo de lucruri şi de oameni,
şi dincolo de împrejurări şi de evenimente,
şi dincolo de timp şi de spaţiu;
vede cum Cel care conduce totul este numai Domnul. Căci numai El este Acela Care face ceea ce vrea în cer şi pe pământ (Ps 22, 28).

(mai mult…)

GRABĂ ŞI ZĂBAVĂ (III)

16. Cât de scurtă este totuşi o zi! Şi cât de măsurate sunt marginile ei şi ceasurile pe care le are ea!
Priveşte ceasul şi ascultă bătăile lui, ca să vezi ce neînduplecat şi nemaiîntors îţi trece cu ele fiecare minut şi fiecare an din viaţa ta – şi din ocaziile tale!
Grăbeşte-te, căci se poate, peste o zi, să fie prea târziu – pe veşnicie.
Pentru mulţi care puteau veni ieri – astăzi s-a sfâr¬şit totul.

17. Cât de lungă şi cât de scurtă este totuşi o zi!
Cât de mult şi cât de puţin poţi face totuşi în ea!
Cât de mult, când este vorba de rău,
şi cât de puţin, când este vorba de bine!
Cât de mult, când este vorba de viaţă,
şi cât de puţin, când este vorba de moarte!

18. Ce mare preţ are o zi pentru mântuirea şi fericirea noastră veşnică
şi totuşi pe ce nimicuri vinovate,
şi pe ce deşertăciuni pierzătoare,
şi pe ce scopuri nelegiuite
ne-o aruncăm prea mulţi dintre noi
şi prea multe dintre zilele noastre!

(mai mult…)

GRABĂ ŞI ZĂBAVĂ (II)

11. Nu cât sunt oamenii de răi trebuie să ne mirăm noi, ci cât de nespus de bun este Dumnezeu!
Nu cum pot fi oamenii de nepăsători, de vrăjmaşi, de neascultători, de vinovaţi faţă de Dumnezeu, ci cum – cu toate că sunt aşa – Dumnezeu mai are totuşi atâta bunătate, răbdare, milă şi iubire faţă de ei!
Într-adevăr, cât de nespus de bun este El!

12. În câte rânduri, până s-ajungă la aruncarea pietrelor asupra Domnului, câte cuvinte grele, uneori mai grele ca pietrele, nu I-au aruncat ei în faţă lui Dumnezeu!
De câte ori nu L-au alungat, L-au batjocorit, L au insultat şi s-au lepădat de El!
Iar El S-a întors din nou şi din nou la ei, cu o nouă iubire, cu un nou har,
cu o nouă minune şi cu noi chemări ale bunătăţii Lui,
încercând neîncetat cu dragoste să le deschidă inima!
O, cât de nespus de bun este Dumnezeu!

13. Chiar prin aceste rânduri, Hristos Se întoarce din nou şi spre tine
şi cu o nouă dovadă de iubire te cheamă să te trezeşti şi să te întorci la El, primind cu grabă, prin credinţa în El, mântuirea ta şi viaţa veşnică (Fapte 26, 18).
Vei mai zăbovi oare şi acum?

14. E poate ultima Lui întoarcere la tine. Şi este poate ultima Lui chemare pentru tine.
Nu-L respinge pe Domnul tău, pe Mântuitorul tău, şi nu căuta să ridici şi tu altă piatră contra Lui sau contra alor Lui.
Fiindcă după ce pleacă El nu-ţi mai vin decât moartea şi satana.

15. Ridică o singură piatră: piatra cea mai mare din lume, adică piatra necredinţei de peste intrarea inimii tale.
Şi lasă-L pe Domnul Iisus să intre în inima ta şi în viaţa ta cu mântuirea şi cu lumina Lui.
Căci ziua intrării acesteia a Domnului în inima ta şi în casa ta va fi cea mai fericită zi pentru tine şi pentru ai tăi, pe vecii vecilor.

Va urma…

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

GRABĂ ŞI ZĂBAVĂ (I)

1. Nu zăbovi ceasuri întregi, sau zile întregi, sau luni întregi, sau ani întregi faţă de cei care aşteaptă graba ta.
Căci cu durere, ei vor fi siliţi să-şi refacă viaţa fără tine. Iar locul tău, chiar dacă vei mai întoarce vreodată la ei
după ce ai zăbovit prea mult,
nu va mai fi poate niciodată apoi cum a fost întâi.
Nici în inima lor, nici în casa ta;
şi ceea ce aţi pierdut, şi tu, şi ei, nu va mai putea fi recâştigat poate niciodată.

2. Nu zăbovi când fraţii tăi te aşteaptă, te cheamă, te roagă cu lacrimi să revii la deplina unitate şi părtăşie, unde trebuie să te grăbeşti.
La deplina umblare şi trăire în aceeaşi credinţă şi învăţătură.
Nu zăbovi faţă de ei.
Şi nu sta cu străinul, departe de casa şi de vatra frăţietăţii tale, lăsându-i pe ai tăi să te aştepte şi să stea cu inima îndurerată ani de zile din pricina îndelungii tale zăboviri!
Căci prea târziu, în zadar te vei grăbi.

3. Nici întoarcerea ta să nu fie cu atâta încetineală, încât, după munci istovitoare, abia să se vadă că ai mai făcut un pas.
Căci aceasta va dovedi mai mult sila ta faţă de ei decât dragostea ta.
Şi ceea ce plăteşti cu o prea multă aşteptare nu te mai bucură când soseşte.

4. Chiar dacă, până la urmă, ai reuşi să te întorci până la ai tăi, timpul lor prea îndelungat pierdut
şi eforturile lor prea mari făcute pentru întoarcerea ta
vor scădea nespus de mult din bucuria întoarcerii
şi vor pierde nespus de mult din folosul ei.

(mai mult…)

Pe toate zilele vieţii

Pe toate zilele vieţii mi-aş scrie Numele Tău Sfânt,
că n-am frumos ca El, Iisuse, din câte frumuseţi mai sânt,
şi Ţi l-aş scrie cu mireasmă, cu miere şi cu aur viu
pe cer, pe ape şi pe aer, pe toate-aş vrea înalt să-L scriu.

Ce dulce-i dragostea-Ţi frumoasă ce mă învăluie-ndelung,
din ale Numelui Tău raze, oriunde merg şi-oriunde-ajung,
ca nişte cântece-nsorite roiesc în jurul meu lumini
cu umbre dulci de ape line – venind din Ochii Tăi divini.

Ce albă flacără nestinsă aş vrea să-mi ardă pe altar,
venind din Faţa-Ţi strălucită şi-ntoarsă alb spre Tine iar,
spre Tine să se-ntoarcă toate şi să Te-adore câte sânt,
că nu-i frumos, Iisus, ca Tine nimic în cer sau pe pământ.

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

Din câmpul cel cu stele

Din câmpul cel cu stele, din cerul cel cu crini,
iubirea mă priveşte cu mii de ochi divini
şi dulce mă sărută cu mii de buze moi;
Iisuse, ce divin e când suntem numai noi!

Când visul mi-e aievea şi-aievea mi-este vis,
de ce nu pot sta-n Raiul pe unde sunt trimis?
Când cerul meu e coruri din Nord şi până-n Sud,
de ce nu ştiu în urmă nimic din câte-aud?

De ce nu pot din toate minunile să ţin,
ci pier în clipa-n care napoi din ele vin?
Şi ca un nor de păsări ce când le văd dispar,
– aşa-mi zburaţi deodată în clipa când tresar!

O, unde este Raiul în care-mi staţi mereu
şi când o să mă ţineţi să nu mă-ntorc nici eu?
Din ce-mi veniţi mai multe, mi-e tot mai dor şi dor
de clipa când aievea n-ar fi să mai cobor…

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

HARUL DULCELUI IISUS

Harul dulcelui Iisus
fie-vă mereu
după sfânt Cuvântul spus,
dat de Dumnezeu.
Binecuvântat în veac
fie ce v-a dat,
să rodească pe-al Său plac
tot mai minunat.

     Pe veci uniţi – fiţi fericiţi,
     şi mântuiţi, şi răsplătiţi
     aici şi sus – lângă Iisus,
     pentru Iisus – pân’ la Iisus.

(mai mult…)