Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cântarea ca meditaţie

Cântarea ca meditaţie

Numele Tău L-am scris cândva

Sfintele Scripturi spun că noi am primit harul nu numai să credem, ci să şi pătimim pentru Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru. Credinţa fără pătimire pentru El poate face unele lucruri frumoase; poate face multe lucruri. Dar puţine din acestea vor rămâne cu adevărat şi vor birui cu-adevărat vremurile, piedicile, încercările acestei lumi şi ale acestei vieţi. Ci numai pătimirea pentru Hristos face cu adevărat ca Numele Lui cel Sfânt să fie vestit şi preţuit cum se cuvine între cei ce-l aud şi între cei care vin. Căci multe din cele ce le face omul cu arta sa sau prin vorbirile sale le face, în mare parte, numai pentru folosul său sau pentru lauda sa. Dar acela care pentru Numele Domnului sufere pagubă sau chinuire sau îndură moartea, acela n-o face pentru nimic din lumea aceasta, ci numai pentru dragostea Numelui Său Sfânt, pentru Împărăţia fericită a Domnului Iisus Hristos. (mai mult…)

Coboară ziua spre-asfinţit

 

Toată această viaţă de pe pământ este doar ca o zi scurtă. Răsare voioasă şi, dimineaţa, pare că cine ştie cât de lungă va fi. Dar ce curând soseşte amiaza şi ce grabnic vine apoi seara! Şi-abia când umbrele se lungesc şi când vine răcoarea serii şi simţim apropierea de gheaţă a morţii, abia atunci începem să ne dăm seama cu adevărat cât de puţin am lucrat în această scurtă zi care a fost viaţa noastră pe pământ. (mai mult…)

Eu ştiu că numai de la Tine

Traian Dorz

Nu este o mai fericită stare ca aceea când sufletul credincios este atât de unit cu Dumnezeu, încât este cu totul în Domnul şi Domnul în el. Sfântul Pavel a spus: „Pot totul în Hristos!”. Da! Când eşti în El, ai totul şi poţi totul. Cel mai înalt dar al credincioşilor adevăraţi a fost totdeauna de a deveni una cu Hristos şi aşa a fi găsiţi, în totul una cu El, în orice vreme şi-n orice loc, în tot ce au făcut. Fericire deplină nu există decât printr-o astfel de unire deplină cu Hristos. Cine a gustat această stare fericită nu mai doreşte nimic.
Luaţi bine seama la cuprinsul acestei cântări şi rugaţi-vă să ajungem cu toţii să avem o stare atât de înaltă şi o dorinţă atât de sfântă. Şi astfel, prin Duhul Său cel Sfânt să ne descopere, ca să ştim că tot ce avem şi tot ce suntem este numai de la El. Şi-atunci când noi ne-mpărtăşim deplin din darurile Lui, să putem face în aşa fel, încât şi El să Se poată folosi deplin de tot ce avem noi. (mai mult…)

Cântarea duhovnicească nu este şi nu trebuie să fie numai o distracţie a gurii…

Când se cântă pentru mai mulţi, cel care cântă trebuie să rostească fiecare cuvânt cât mai clar şi cât mai dulce, ca să dea har şi plăcere celor care ascultă, după cum este spus în Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru că mulţi fraţi şi surori, îndeosebi tineri, ne‑au cerut să le redăm clar atât textul, cât şi melodiile unor cântări mai noi sau mai puţin cunoscute, le vom reda într-un fel nou: întâi vom citi textul clar, pentru a fi cunoscut bine conţinutul, apoi se va reda cântarea după melodia ei. Însă la începutul fiecărei cântări vom stărui puţin asupra înţelesului conţinutului ei. Pentru că, aşa cum am spus, fiecare cântare este o meditaţie care conţine un adevăr. De aceea ea nu trebuie să fie numai o distracţie duhovnicească pentru noi, o îndeletnicire frumoasă, ci trebuie să fie o adâncire a unui cuvânt al lui Dumnezeu, o meditare care să rămână în inima noastră, cu înţeles adânc şi puternic, şi sfânt. (mai mult…)

Când zace uneori răbdarea

Se întâmplă uneori că răbdarea noastră slăbeşte, credinţa scade, dragostea oboseşte şi zborul nostru duhovnicesc pe urmele Mântuitorului Iisus, [pe urmele] tot mai înalte ale harului ceresc adeseori se frânge. Atunci ne prăbuşim şi ajungem să ne târâm şi noi ca vulturul căzut prin praf şi prin noroaie, în dispreţul fiinţelor târâtoare şi a vrăjmaşului mântuirii noastre, care ne-a ispitit şi ne-a trântit jos. Atunci să nu ne lăsăm trântiţi! Sus inima, suflet credincios! Sus privirea! Sus, sus, spre cerul strălucit, unde ne aşteaptă iarăşi Domnul nostru biruitor şi credincios. Uitaţi ce este în urmă! Scârbiţi-vă de ceea ce este jos şi, cu un sfânt elan biruitor, să suiţi iar spre înălţimile unde trebuia să fi rămas mereu, înălţându-vă pe urmele Domnului. Spre înălţimile unde este cerul curat, cântecul de biruinţă, starea de har în Hristos. Domnul şi împăratul nostru vrea să Se laude cu noi înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor Săi nu numai atunci la sfârşit, ci să Se poată lăuda cu noi în fiecare zi din viaţa noastră. (mai mult…)

Ochii Tăi, ochii Tăi, ochii Tăi…

„Ferice de ochii voştri că văd aceste lucruri”, a spus Mântuitorul nostru preaiubit ucenicilor Săi.
„Ferice de cei ce plâng acum, a mai spus El, pentru că ei vor râde.” Ferice de ei că plâng acum pentru pocăinţă, dar vor râde odată pentru mântuire. Plâng acum pentru mila altora, dar vor râde odată pentru răsplătirea lor înşişi. Plâng în singurătate, dar vor râde odată în fericirea Domnului şi-n îmbrăţişarea dragostei veşnice. (mai mult…)

Ia jugul lui Hristos

Oricine L-a aflat pe Domnul şi vrea să-L urmeze cu adevărat pe El trebuie neapărat să se facă una cu El în suferinţele Sale şi în lucrarea Sa, purtând sarcina şi crucea Lui pe urmele Sale, aşa cum a spus El: „Luaţi jugul Meu şi sarcina Mea, căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară”. „Dacă răbdăm împreună cu El, vom şi împărăţi împreună cu El”, a spus El. Dar dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. Şi semnele adevăratei apostolii pentru Hristos sunt cele pe care le-a purtat El şi pe care le-au purtat pe urmele Lui toţi sfinţii, martirii şi mucenicii Săi, care sunt lauda Bisericii şi podoaba cerului în veci şi-n veci.
Să luăm şi noi bine seama la aceste condiţii cu care este neapărat împreunată slujirea şi slava lui Hristos, căci fără jugul Său purtat cu credincioşie alături de El aici, în lumea aceasta unde El munceşte şi lucrează, fără sarcina Lui purtată cu ascultare şi cu smerenie acum, în viaţa aceasta, când El mărturiseşte, şi fără crucea purtată cu credincioşie şi dragoste statornică lângă El şi după El acum, când El suferă, nimeni, niciodată n-a intrat şi nici nu va intra niciodată în Împărăţia Lui. (mai mult…)

Domnul Iisus, pe Cruce sus

Niciodată să nu uităm priveliştea cutremurătoare a Crucii de pe Golgota cu Mântuitorul nostru cel scump şi bun răstignit pentru noi şi pentru mântuirea noastră, pentru spălarea păcatelor noastre, pentru acoperirea vinei noastre, pentru izbăvirea şi înfierea noastră. Necurmat să avem în faţa ochilor sufletului nostru această zguduitoare privelişte, pentru a nu uita niciodată cu ce preţ mare am fost noi răscumpăraţi din păcatele şi din necredinţa noastră. Ca să fim tot mai strâns alipiţi de Cru¬cea Mântuitorului nostru şi tot mai recunoscători şi-nda¬toraţi pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit El. La această Cruce şi Jertfă răscumpărătoare trebuie să privească orice suflet şi toţi cei care sunt departe acum să vină şi ei, ca să se-mpărtăşească din mântuirea adusă de El, de Fiul Scump şi Sfânt al lui Dumnezeu, pe Golgota, pentru noi toţi. (mai mult…)

Nu te-ntrista prea mult

Împotrivirile şi cernerile încercărilor, pentru cei credincioşi, nu sunt un rău, ci sunt un bine în lumea aceasta. Ele ne sunt rânduite de Dumnezeu în viaţa noastră tocmai spre a întări şi adânci şi mai puternic rădăcinile credinţei noastre în Hristos. După cum şi vânturile puternice fac rădăcinile copacilor să se adân¬cească şi mai mult în pământ, spre a nu duce lipsă de apă atunci când sunt vremuri de secetă, tot aşa şi încercările fac ca rugăciunile credinţei noastre să se adâncească şi mai puternic în Hristos, pentru ca, în peregrinările noastre prin lumea aceasta de prin locurile pustii şi fără apă, să nu ducem lipsă de umezeală şi de putere duhovnicească. Soarta noastră în lumea aceasta fiind asemenea cu soarta lui Hristos, noi nu trebuie să ne aşteptăm să fim primiţi cu bucurie acolo unde El este primit cu ocară. Nici ca noi să fim iubiţi acolo unde este El alungat. Fiind părtaşi cu Hristos la tot ce se-ntâmplă printre oameni, la fel trebuie să ne mângâiem cu nădejdea că vom fi părtaşi cu El şi-n vremea răsplătirii Lui. În a fi părtaşi cu Hristos la tot ce întâmpină El pe pământ ar trebui să ne găsim noi marea bucurie şi mângâiere în orice loc şi-n orice vreme în viaţa aceasta. Şi unde Domnul nostru este prigonit, acolo şi noi să nu ne mirăm că vom avea parte de aceasta. (mai mult…)

Eu nu Ţi-am dat

Fiecare să fiţi împodobiţi cu smerenia, cum porunceşte Sfântul Cuvânt al Dumnezeului nostru. Şi ne-ncetat trebuie să ne simţim nespus de îndatoraţi faţă de Domnul nostru iubit, ai Căruia suntem, răscumpăraţi fiind de El prin preţul cel nespus de mare al Sângelui Său sfânt prin care a plătit mântuirea noastră. De aceea, neîncetat trebuie să ne simţim îndatoraţi faţă de El şi să căutăm din toată inima să-I aducem şi noi prinosul şi prisosul dragostei noastre. De aceea, nu numai că trebuie să facem neîncetat tot binele de care suntem în stare, dar şi să nu ne gândim la vreo plată pentru asta, fiindcă tot ce facem este o datorie. Nu facem pentru ca Domnul să facă ceva pentru noi, pentru asta, ci facem pentru că El a făcut atât de mult pentru noi. (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat