Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cântarea ca meditaţie

Cântarea ca meditaţie

Dacă vrei să ştii ce-i mila

În toate privinţele, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin viaţa Lui şi prin Cuvântul Său dat nouă pe pământ, ne este o pildă pe care avem porunca şi datoria – şi trebuie să avem şi dorinţa – de-a o urma. La El trebuie să privim neîncetat fiecare dintre noi, cei care dorim să fim ai Lui cu adevărat şi să trăim o viaţă plăcută Lui. Şi de la El trebuie să învăţăm fiecare cum trebuie să-L iubim pe Dumnezeu, Tatăl nostru, şi cum trebuie să fim faţă de oameni, semenii noştri. Ca El trebuie să facem şi noi, în umblarea scurtei noastre vieţi pe acest pământ. De la El să învăţăm mila, de la El binefacerea, de la El rugăciunea, de la El răbdarea, de la El blândeţea şi ascultarea. Căci ferice de ucenicul care L urmează pe Domnul său în toate lucrurile aici pe pământ. El va fi lângă Domnul său şi acolo Sus, în răsplata cerească. (mai mult…)

Se duc pe rând, Iisuse

Noi, toţi suntem pe pământul acesta trecători. Fiinţa noastră trupească se-nvecheşte şi cortul nostru pământesc se desface. Încetul cu încetul, noi ne ducem, mergând spre locul şi spre lutul din care-am fost făcuţi. Dar omul nostru cel duhovnicesc, fiinţa noastră cea nouă se desăvârşeşte din zi în zi, împărtăşindu-se tot mai îmbelşugat din darurile dragostei lui Iisus, care nu se sfârşesc niciodată, care nu îmbătrânesc niciodată, care nu trec niciodată, ci mereu şi mereu se înnoiesc, trecând de la un rând de oameni la altul, păstrând viaţa cu Hristos mereu tânără, mereu fericită, mereu frumoasă pentru toţi acei care vor veni pe urmele Lui după noi până în veac, precum şi noi am mers pe aceste urme după alţii, care-au fost înaintea noastră. (mai mult…)

O, cer dorit ce-mi pari departe

Cu cât zilele trec mai repede şi viaţa se-apropie de capăt, credinciosul iubitor de Hristos doreşte să se pregătească tot mai cu grijă pentru fericita întâlnire cu Domnul Său, cu preaiubitul sufletului său. Fericit sufletul credincios care ia seama la tot Cuvântul Domnului şi veghează, ca să se poată înfăţişa într-un chip cât mai vrednic de Domnul Său la venirea Lui sau la plecarea sa. Încă de pe drumul spre cer, credinciosul adevărat îi urează de bine de departe, mărturisind că este tot mai străin şi mai pribeag pe pământul acesta, precum spune Sfânta Scriptură. Şi-n acelaşi timp, că vede cu ochii lui tot mai limpezi, tot mai frumos, frumuseţea negrăită a cerului deschis care-l aşteaptă pe oricare dintre cei care-L iubesc pe Dumnezeu, la capătul ostenelilor iubirii sale, la capătul luptei credinţei sale, la capătul năzuinţelor şi nădejdii sale pentru Dumnezeu. (mai mult…)

Mai repede, Iisuse

Din starea fericită a unirii cu Hristos, sufletul credincios nu doreşte nimic mai mult decât ca, la venirea Lui, să fie aflat în starea de curăţie şi de sfinţenie, vrednic de a putea fi aşezat lângă El, la masa fericită şi n cămara nunţii cereşti. Din această stare, sufletul n are altă rugăciune mai fierbinte decât ca această unire pe totdeauna cu Domnul lui, în dragostea sa cerească, să fie cât mai curând şi cât mai fericită.
Credinciosul simte că în lume îl pot pândi şi ispiti multe păcate. De aceea doreşte să se scape din aceste primejdii cât mai repede, spre a fi pe totdeauna numai cu Domnul şi numai cu iubirea. (mai mult…)

Cântările, ca meditaţii

Timişoara | Adunarea naţională a Asociaţiei Oastea Domnului

Slăvit să fie Domnul!

În cele ce urmează, dorim să stăm puţin de vorbă asupra marelui dar al cântării duhovniceşti şi asupra marelui folos sufletesc pe care îl putem avea de la Dumnezeu prin cântarea Lui cea sfântă.

Cântarea este un mare dar dumnezeiesc. Este un dar din cer, lăsat nouă pe pământ pentru a ne înviora şi întări sufletele noastre în lupta şi-n suferinţa mântuirii noastre pe pământ. În lumea aceasta plină de necazuri şi de greutăţi, unde umblăm apăsaţi adeseori de greutatea firii noastre păcătoase şi pândiţi din toate părţile de primejdii şi de dureri, viaţa noastră ar fi neînchipuit de grea, dacă bunul nostru Tată ceresc nu ne-ar fi lăsat cântarea, acest dar sfânt şi dulce cu care viaţa noastră de pe pământ se mângâie, se îmbărbătează, se face fericită şi uşoară. (mai mult…)

Cântarea duhovnicească nu este şi nu trebuie să fie numai o distracţie a gurii…

Când se cântă pentru mai mulţi, cel care cântă trebuie să rostească fiecare cuvânt cât mai clar şi cât mai dulce, ca să dea har şi plăcere celor care ascultă, după cum este spus în Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru că mulţi fraţi şi surori, îndeosebi tineri, ne‑au cerut să le redăm clar atât textul, cât şi melodiile unor cântări mai noi sau mai puţin cunoscute, le vom reda într-un fel nou: întâi vom citi textul clar, pentru a fi cunoscut bine conţinutul, apoi se va reda cântarea după melodia ei. Însă la începutul fiecărei cântări vom stărui puţin asupra înţelesului conţinutului ei. Pentru că, aşa cum am spus, fiecare cântare este o meditaţie care conţine un adevăr. De aceea ea nu trebuie să fie numai o distracţie duhovnicească pentru noi, o îndeletnicire frumoasă, ci trebuie să fie o adâncire a unui cuvânt al lui Dumnezeu, o meditare care să rămână în inima noastră, cu înţeles adânc şi puternic, şi sfânt. (mai mult…)

Eu ştiu că numai de la Tine

Traian Dorz

Nu este o mai fericită stare ca aceea când sufletul credincios este atât de unit cu Dumnezeu, încât este cu totul în Domnul şi Domnul în el. Sfântul Pavel a spus: „Pot totul în Hristos!”. Da! Când eşti în El, ai totul şi poţi totul. Cel mai înalt dar al credincioşilor adevăraţi a fost totdeauna de a deveni una cu Hristos şi aşa a fi găsiţi, în totul una cu El, în orice vreme şi-n orice loc, în tot ce au făcut. Fericire deplină nu există decât printr-o astfel de unire deplină cu Hristos. Cine a gustat această stare fericită nu mai doreşte nimic.
Luaţi bine seama la cuprinsul acestei cântări şi rugaţi-vă să ajungem cu toţii să avem o stare atât de înaltă şi o dorinţă atât de sfântă. Şi astfel, prin Duhul Său cel Sfânt să ne descopere, ca să ştim că tot ce avem şi tot ce suntem este numai de la El. Şi-atunci când noi ne-mpărtăşim deplin din darurile Lui, să putem face în aşa fel, încât şi El să Se poată folosi deplin de tot ce avem noi. (mai mult…)

  • 1
  • 2