Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cântãri de Drum

Cântãri de Drum

Te laud Nume Veşnic

Te laud nume Veşnic ce nu poţi fi rostit
izvor al Strãlucirii ce nu poţi fi privit
Adânc a-nţelepciunii ce nu poţi fi cuprins
Fior al Armoniei ce nu poţi fi atins…

Te laud cã din toate aceste frumuseţi
ai pus ceva şi-n visul fugarei mele vieţi
cã din a vieţii ape, din al iubirii foc
umplând-o şi umplând-o, mai afli încã loc.

Te laud, cã eu, umbra, de-o clipã vieţuind
sunt înfiat în Taina Vieţii nemurind
şi dobândind eterna putere de-a crea
adeveresc prin toate Dumnezeirea Ta!

Traian Dorz, din ”Cântări de drum”

Pânã unde?

Pe cãrarea spre Iubire pânã unde ai ajuns?

– Cât ţi-aşteaptã-n uşã Mila pânã sã-i întorci rãspuns,
cât ţi-aşteaptã Dãrnicia pânã haina sã i-o dai,
cât ţi-aşteaptã Mulţumirea cu curat şi dulce grai,
cât ţi-aşteaptã Rugãciunea de-al ei duh sã te cuprinzi,
dar Credinţa, dar Nãdejdea de-a lor flãcãri sã te-aprinzi?
Cât aşteaptã Pocãinţa şi Iertarea un rãspuns?

– Şi vei şti cãtre Iubire, pânã unde ai ajuns!

Traian Dorz, din ”Cântări de drum”

N-auzi tu paşii Lui?

N-auzi tu paşii Lui duioşi cum casa-ţi Înconjoară
şi-n uşa ta n-auzi chemarea Lui uşoară?
Chemarea Lui, chemarea Lui, chemarea Lui uşoară…

Când Încă-n zori mai strălucesc a nopţii stele rare,
nu simţi pe rouă picurând duioasa Lui chemare?
Duioasa Lui, duioasa Lui, duioasa Lui chemare…

Când bunătatea-I varsă larg belşugul spre-a ta casă,
nu vezi pe pâine strălucind chemarea Lui duioasă?
Chemarea Lui, chemarea Lui, chemarea Lui duioasă…

Când, rugăciunii răspunzând, durerea ta se duce,
nu vezi că-n vindecarea ta chemarea lui străluce?
Chemarea Lui, chemarea Lui, chemarea Lui străluce…

Când şi mai mult de ce-ai gândit Îţi dă cu-ndestulare,
nu simţi că-n bunătatea Sa străluce-a Lui chemare?
Străluce-a Lui, străluce-a Lui, străluce-a Lui chemare…

Când dragostera-nfăşoară cald fiinţa ta Întreagă,
nu simţi chemarea Lui cum vrea la sânu-I să te-atragă?
La sânul Lui, la sânul Lui, la sânu-I să te-atragă…

De ce nu vezi, de ce n-auzi, de ce nu simţi cum vine,
de-atâţia ani, pe-atâtea căi, chemarea Lui spre tine?
Chemarea Lui, chemarea Lui, chemarea Lui spre tine…

Traian Dorz, din ”Cântări de drum”

Ţi-aş mulţumi

Ţi-aş mulţumi cu vorbe ce numa-n vis s-au spus
dar treaz, Recunoştinţã, oricât le caut, nu-s!

M-aş revãrsa-n cuvinte ca armonia-n cânt
dar gândul meu le cautã, le cautã şi nu sunt!

Ci numai în Tãcerea înaltã cât un steag
şi cât o mare-ncape întreg cuvântul drag.

Primeşte-l cã din largul de însorit hotar
Ţi-l nalţ ca pe-o mireasmã spre cel mai sfânt altar!

Traian Dorz, din ”Cântări de drum”

Iubirea Ta Iisuse

Iubirea Ta Iisuse
prin câte depãrtãri
de lumi şi ani cãutat-a
pierdutele-mi cãrãri!…

Cãci setea ei de alţii
şi mila, trebuia
sã afle-un vas s-arate
cât har cuprinde-n ea.

Şi n-a putut sã afle
un lut mai împietrit
spre-a-şi arãta rodirea
în chip mai strãlucit.

Şi n-a aflat un nume
mai mut şi mai de jos
spre-a-şi arãta sublimul
cântãrii mai frumos.

Cãci orişicare altul
având şi-un dar al sãu
n-ar fi-arãtat cã totul
e numai harul Tãu…

De-aceea tot ce cântã
cereşte-n harfa mea
e doar a Ta iubire
doar ea, doar ea, doar ea!

Traian Dorz, din ”Cântări de drum”

Se bucurã

Se bucurã vãzduhul când Tu prin el pluteşti
se lumineazã noaptea spre care Tu zâmbeşti
se înfioarã valul atins de talpa Ta
se curãţã lumina când treci uşor prin ea
şi picurã de cântec al Largului hotar
când tremurã prin aer aripa Ta de har…

În toate-acestea-i Doamne iubirea Ta cãutând
sã-mi afle ascultarea smeritã aşteptând
sã-mi afle rugãciunea pãtrunsã de fior
şi dragostea aceeaşi, mai palidã de dor
şi inima aceeaşi, deschisã spre mai sus
s-o poţi umplea cu cerul belşugului adus.

Traian Dorz, din ”Cântări de drum”

Când glasul de fiorul

Când glasul de fiorul iubirii mi-e prea plin
o, iartã-mã Tu Gândul ce-n veci rãmâi senin.

Când ochii în frumseţe se-nvãluie prea strâns
o, iartã-mi Tainã cântul prea umezit de plâns.

Când sufletu-n avânturi se-nalţã prea uitat
o, iartã-mi Tu Mãsura a tot ce-i cumpãrat.

Când marea bucurie prea goalã iese-n drum
o, iartã-mi-o Tãcere şi-mbracã-mi-o în fum.

Când duhul prea cu teamã s-ascunde tremurând
o, iartã-l Îndrãznealã şi-ntinde-i mâna blând.

Când flacãra o clipã prea-mi creşte pe altar
o, iartã-mi-o Veghere şi-nvãluie-mi-o iar.

Când uit şi trec hotarul iubirii în vreun fel
o, iartã-mã Iubire şi-ntoarce-mã la el!

Traian Dorz, din ”Cântări de drum”

Cine-ţi va pune?

Cine-ţi va pune mamei bolnave cãpãtâi
ca tu s-ai drept departe de dânsa sã rãmâi?
Şi cine rãcori-va al tatãlui tãu chin
pe patul morţii sale, ca tu sã-i fi strãin?
Orfanului în lipsã, de-aproapelui uitat
o, cine sã le facã ce tu le-ai datorat?
Şi cine-o sã le-mpartã cuvânt şi ajutor
acelor ce tu singur doar tu le eşti dator
acelor ce pe lume nu-i altu-n locul tãu
sã facã ce e bine, sã-ndrepte ce e rãu?

Şi cine-o sã te poatã ierta în locul lor
când n-ai fãcut ce veşnic doar tu le-ai fost dator?

Traian Dorz, din ”Cântări de drum”

De ce rãmâi departe?

De ce rãmâi departe când drumul ţi-e deschis,
de ce-ntorc fãrã tine câţi soli ţi s-au trimis?
De ce nu-mbraci veşmântul de nuntã dãruit,
de ce nu iei inelul cel scump fãgãduit?
De ce nu-ţi umpli vasul cu sfântul mir de nard
când candelele toate a celorlalte ard?
De ce nu iei podoaba din aur de Ofir
şi-ntârzii când te-aşteaptã al cântecelor şir,
de ce nu vrei chemarea iubirii s-o asculţi?

– O, nu mai sta departe, te-aşteaptã-atât de mulţi
nu aştepta durerea când totul va fi-nchis
nu-ntoarcã fãrã tine şi ultimul trimis!

Traian Dorz, din ”Cântãri de Drum”

O, iatã vine seara

O, iatã vine seara, e pãrul tãu cãrunt
şi-ţi tremurã piciorul cu pas tot mai mãrunt.

Ţi se-ngusteazã palma hotarului vãzut
se-mpuţineazã stropul firavului tãu lut.

Şi-ţi cade tot mai groasã perdea peste-amintiri…
– un altfel de-a-nţelege sã-ţi pui peste priviri. (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat