Tu eşti pururi: gândul tãu şi fapta ta
gândul tãu şi fapta ta sunt cuvântul tãu!
Când n-ai gând şi faptã eşti un mort demult
când cuvânt n-ai însã, eşti un şi mai mort.
Timpul tãu, averea, sãnãtatea ta,
pot sã ţi le ardã alţii şi un rãu,
sau un bine poate pentru tine-aşa,
– dar cuvântul tãu,
adicã tot ce-ai bun:
conştiinţa ta şi sufletul cinstit,
bunul nume, – aceste veşnice comori –
nimeni, ci tu singur poţi sã ţi le arzi
şi acesta-i rãul. Singurul rãu mare
care nimeni altul, numai tu, ţi-l poţi.
Omule, cuvântul ţi-este-un vas de preţ,
care, de se sfarmã, l-ai pierdut pe veci,
Ţine-ţi sfânt cuvântul dat lui Dumnezeu
cãci de el depinde mântuirea ta.
Ţine-l drept pe-acela semenilor dat
el e şi frumseţea şi valoarea ta.
Traian Dorz, Cântarea rodealor
