Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cântãrile Roadelor

Cântãrile Roadelor

Cuvântul

Tu eşti pururi: gândul tãu şi fapta ta
gândul tãu şi fapta ta sunt cuvântul tãu!
Când n-ai gând şi faptã eşti un mort demult
când cuvânt n-ai însã, eşti un şi mai mort.

Timpul tãu, averea, sãnãtatea ta,
pot sã ţi le ardã alţii şi un rãu,
sau un bine poate pentru tine-aşa,
– dar cuvântul tãu,
adicã tot ce-ai bun:
conştiinţa ta şi sufletul cinstit,
bunul nume, – aceste veşnice comori –
nimeni, ci tu singur poţi sã ţi le arzi
şi acesta-i rãul. Singurul rãu mare
care nimeni altul, numai tu, ţi-l poţi.

Omule, cuvântul ţi-este-un vas de preţ,
care, de se sfarmã, l-ai pierdut pe veci,
Ţine-ţi sfânt cuvântul dat lui Dumnezeu
cãci de el depinde mântuirea ta.
Ţine-l drept pe-acela semenilor dat
el e şi frumseţea şi valoarea ta.

Traian Dorz, Cântarea rodealor

Stelele

Luna a apus, – voioase, încã, stelele lucesc,
în a zorilor privire umbra nopţii nu s-a stins…
liniştea rãcoritoare a seninei dimineţi
încã n-a fost copleşitã de tãcerea caldã-a zilei.

Veselã cãsuţã albã de la marginea pãdurii
îşi petrece dragii oaspeţi care-o noapte i-au cântat
cu privirile ferestrei umede de duioşie
i-nsoţeşte pânã-n zare…
şi rãmâne-apoi tãcând.

La rãspântii de cãrare fraţii se despart cu drag…
(de ce oare despãrţirea, chiar şi numai pentru-o vreme
are ceva trist, ca umbra unei frunze peste-un rod!) –
– poate pentru cã nici unii nu ştim când plecãm pe veci!…

Dumnezeule-al Iubirii,
care stele-s mai frumoase
cele de pe cer
ori cele de pe iarba-nrouratã,
sau acelea de pe faţa credincioşilor Tãi fii?
– cãci în toate este-o searã
şi o nouã dimineaţã!

Şi ce stropi mai sfinţi sunt oare,
cei de rouã, ori de lacrimi?
– Cãci şi-aceştia şi aceia,
tot de-o noapte amintesc!

Traian Dorz, Cântarea rodealor

Cãlãtor

Prietene, – prin lume tu eşti un cãlãtor,
treci fãrã de oprire prin ea ca un strãin
pe unde niciodatã nu vei veni din nou.
– Bagajul care-l târâi din ce în ce mai greu
nu este-al tãu…
a ta e doar greutatea lui.
Pe scaunul tãu nainte de tine stat-au alţii
şi dupã tine alţii vor sta pe-acelaşi loc,
ogorul tãu nainte îl stãpânirã alţii
iar dupã tine alţii vor zice cã-i al lor…
Viaţa ta se stinge mai iute decât ceaţa
şi anii tãi mai iute ca sunetul uşor… (mai mult…)

Vântul

De unde-adunã oare vântul aceste calde primãveri
pe-atâtea lanuri de pe dealuri şi de pe lunci şirag-şirag,
în valuri-valuri mii de turme mereu când albe şi când negre,
de oi a-Domnului – şi unde le mânã oare-n drumul lor?

… De unde vine oare Duhul ce-mi poartã peste suflet iarã
şi peste ochii mei atâtea privelişti şi simţiri cereşti?
şi unde mânã El acestea, spre care suflete,
şi câte,
simţindu-le înviorarea, vor şti de unde au venit?

Fii binecuvântat Acela ce ştii de unde vin întruna
şi unde le trimiţi…
Tu care poţi pune-n ele har şi rod!
O, fã-ne totdeauna-n stare, primindu-le
sã le trimitem
cu-aceeaşi dragoste spre alţii
sã-Ţi vinã înapoi zâmbind…

Traian Dorz, Cântarea rodealor

Nãdejde

O, clopote vesele din satul meu alb
ce dulce şi tare cântarãţi odatã
când glasul cel tânãr şi cald îmi umplea
senina nãdejde a tristei pruncii…

O, clopote multe din negrul oraş
ce tunet şi clopot nãvalnic eraţi
când vuiet de luptã mi-era şi avânt
credinţa-ndrãzneţei de-atunci tinereţi.

O clopote largi ale ţãrii de-acum
ce calmã şi clarã-i cântarea din voi
ce dupã-ndelungul durerilor drum
vesteşte-n sfârşit bãtrâneţii-nvierea.

– Cântaţi-mi, cântaţi-mi largi clopote azi
sfârşitul osândelor mele
s-apropie apusul ca zorii zâmbind
vestiţi sãrbãtoarea culesului meu!…

Traian Dorz, Cântarea rodealor

Trimişii

Ce mari sunt veşnic Doamne trimişii Tãi smeriţi
dar nici o vreme-n lume şi neam nu i-a-nţeles
în nici un rând de oameni n-au fost urmaţi de lume
deşi ei duc solia ce Însuţi Tu le-ai dat,
deşi Cuvântul Vieţii în gura lor e unic,
– ei sunt mereu de semeni adânc necunoscuţi
fiindcã cei ce-alãturi trãiesc, – sunt orbi şi surzi
urechile şi ochii li se deschid târziu…
– Când se deschid devreme, atunci, prea tulburaţi,
din lene şi pãcate, – în contra lor uniţi –
se scoalã sã-i trimitã cât mai curând napoi
la Dumnezeul care la dânşii i-a trimis. (mai mult…)

Doresc să Te privesc

Doresc să Te privesc pe Tine, de dragul Cui au suportat
în lume, fericiţi, şi viaţa şi moartea, mii şi mii de sfinţi,
de dragul Cui privirea sfântă a mii de tinere fecioare
s-au despărţit de tinereţe, de promisiuni şi de părinţi,
de dragul Cui şi rândunica, privind spre ceruri, cântă dulce
chiar dacă e uscată creanga pe care trebuie să stea,
de dragul Cui stau să-nflorească salcâmii fericiţi pe coastă
chiar dacă-i toamnă şi sub brume curând podoaba va cădea…

…Doresc, dar când privesc, Iisuse, nu ştiu: de lacrimi
ori de soare,
ori de minuni îmi umpli ochii…
– şi nu mai pot nimic vedea!

Traian Dorz, Cântarea rodealor

Ispitele

Toate miile de forme ale-ispitei pe pământ
sunt de una dintre cele trei ispite care-au fost
folosite de vrăjmaşul împotriva lui Iisus
în pustie,
unde Domnul l-a respins şi biruit.

Prima formă a ispitei sunt ispitele trupeşti
care vin din trebuinţa
şi din pofta cea din trup,
ele-s marfa cea mai proastă a vrăjmaşului şiret
care-o cumpără mulţimea cea mai mare pe pământ,
ce, pentru plăceri de-o clipă,
pentru trupul ne-nfrânat,
îşi vând scumpa mântuire şi viaţa cea de veci.
Căci satan le-arată pietre şi le spune că sunt pâine,
iar apoi pe veci le face „pâinea“ lor în piatră grea. (mai mult…)

O, fraţii mei

O, fraţii mei de astăzi, voi greu puteţi pricepe
înştiinţarea gravă pe care-o tot repet,
vă amăgiţi cu gândul că nici nu va începe
vârtejul prăbuşirii, fiindcă vine-ncet!

Voi numai mâine, poate,
sau mai târziu, departe,
veţi înţelege bine tot ce v-am spus acum…
Mă tem c-atuncea însă veţi fi un pas de moarte,
iar casa voastră scumpă
mă tem că va fi scrum.

Voi m-ascultaţi acuma, dar vă gândiţi că nu e
de partea mea întreaga dreptate-n ce vă spun
– vrăjmaşul se pricepe să-nşele şi să spuie
uşurătăţii voastre că am ajuns nebun.

Mă rog numai ca mâine
sau mai târziu,
departe,
când veţi putea-nţelege tot ce v-am spus acum
să nu fiţi voi atuncea ajunşi un pas de moarte,
nici casa-n întregime să nu vă fie scrum!

Nu m-ascultaţi pe mine
nici unul,
niciodată,
dar ascultaţi cu toţii de Adevărul treaz!
– Căci când veţi fi-n lumina
şi-n faţa lui curată

voi veţi afla acolo şi tot ce-am spus eu az’!

Traian Dorz, din ”Cântările Roadelor”

Roadele cântãrii mele

Roadele cântãrii mele
din al dragostei preaplin,
cu tot aurul din ele
Ție Scump Iisus, le-nchin.

Roadele trãirii mele
câte-am dat și câte țin,
de sub soare ori sub stele
Ție Scump Iisus, le-nchin.

Roadele-ascultãrii mele
de pe-al Crucii drum divin,
cu toți anii mei din ele
Ție Scump Iisus, le-nchin.

Roadele tãcerii mele
din extaz ori din suspin,
de sub cer ori sub zãbrele
Ție Scump Iisus, le-nchin.

Roadele-ostenelii mele
din furtuni ori din senin,
de sudori și lacrimi grele,
Ție Scump Iisus, le-nchin.

Roadele-adorãrii mele
din toți vecii care vin,
– mai nainte de-a fi ele
Ție Scump Iisus, le-nchin.

Traian Dorz, din ”Cântãrile Roadelor”

WhatsApp chat