Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cărarea tinereţii curate

Cărarea tinereţii curate

Cele trei mijloace ale creşterii

O fiinţă nou-născută are nevoie pentru creşterea şi desăvârşirea ei de trei lucruri: de hrană, de curaţenie şi de căldură. Fără hrană, se usucă. Fără curăţenie, putrezeşte. Fără căldură, îngheaţă. Sufleteşte este tot aşa.

Hrana fiinţei noastre celei noi este Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, Pâinea Vieţii şi Euharistia. Cu hrana aceasta ne întreţinem viaţa şi creşterea Curăţenia fiinţei noastre celei noi este Rugăciunea. Prin ea ne descărcăm sufletul. Prin ea ne limpezim privirile. Prin ea ne înlăturăm zgura. Iar căldura făpturii noastre celei duhovniceşti este adunarea, dragostea, şi părtăşia noastră cu fraţii. Umblarea şi trăirea împreună cu cei care au primit acelaşi gând şi acelaşi duh cu noi. (mai mult…)

CE ESTE NAŞTEREA DIN NOU?

Iată întrebarea cea mai grea.

Nu de răspuns la ea, ci de înţeles răspunsul. Căci toată lucrarea aceasta fiind o taină, o lucrare duhovnicească, nu-i uşor să fie înţeleasă.

Orice naştere este o taină şi o durere. Aşa este şi naşterea din nou.

Cum nu există nici trupeşte o naştere fără dureri, aşa nu poate fi, mai ales, aceasta. Ceea ce se naşte fără durere, nu are viaţă, este născut mort. Cea dintâi condiţie şi cei dintâi semn al unei naşteri adevărate este durerea.

 

La primirea Cuvântului lui Dumnezeu, în fiinţa noastră cea veche se trezeşte conştiinţa stării noastre de păcat. Durerea pentru păcatul pe care l-am făptuit şi în care am zăcut până acum creşte din ce în ce mai mult, pe măsură ce Cuvântul lui Hristos lucrează în inima noastră.

Din durere creşte căinţa, din căinţă, lacrimile, din lacrimi, rugăciunea de izbăvire şi iertare…

Din rugăciune, credinţa în Sângele Crucii lui Hris­tos, în iertarea şi răscumpărarea Lui…

Din credinţă, primirea Duhului Sfânt… (mai mult…)

CEL DINTÂI PAS: NAŞTEREA DIN NOU

Primul cuvânt al lui Dumnezeu a fost: Lumină! Să fie Lumină! (Facerea 1, 3).
Prima poruncă a lui Hristos a fost: Lumină să fie viaţa voastră înaintea oamenilor (Mt 5, 16).
Prima lucrare a Duhului Sfânt a fost Lumina (Fapte 2, 3).
Primul lucru pe care-l face Dumnezeu în orice suflet chemat la mântuire este naşterea din nou. Iar naşterea din nou începe cu lumina. O mare lumină face Cuvântul lui Dumnezeu în sufletul care îl primeşte, iar la lumina aceasta omul îşi vede haosul şi pierzarea sa. Văzând-o se îngrozeşte şi-L cheamă pe Hristos în ajutor.
Acesta este începutul mântuirii.
Lumina face ordinea şi aşezarea cea nouă a vieţii.

Cu fiecare suflet Hristos începe tot aşa.
Numai atunci se face o temeinică lucrare mântuitoare într-un suflet când Hristos începe astfel lucrarea Sa în el, cu lumina.
Tatăl a început de la mare spre mic.
Fiul începe de la mic spre mare.
Tatăl a început de la Veşnicie spre om.
Fiul începe de la om spre Veşnicie. (mai mult…)

Înăuntrul omului, în inima lui, – nu poate opera decât Hristos şi Evanghelia Sa

Legile, oricât de aspre ar fi, pedepsele oricât de mari, metodele oricât de costisitoare, nu rezolvă şi nu vor putea rezolva nimic fără Hristos. Omul, scăpat de paznic, fură din nou. Scăpat din închisoare înşală sau ucide din nou. Scăpat de sub observaţie, nelegiuieşte din nou. Problema nu se rezolvă din afară spre înăuntru. Ci dinlăuntru, din conştiinţa din inima omului, spre în afara lui, spre faptele sale.

Iar acolo, înăuntrul omului, în inima lui, – nu poate opera decât Hristos şi Evanghelia Sa. Nimeni altcineva pe lume nu poate face naşterea din nou într-un suflet şi transformarea lui dintr-un om al întunericului în unul al luminii decât Hristos. Numai El.

Noi ne-am convins de mult de acest adevăr. De când Hristos a făcut în noi înşine acest salt sufletesc şi de aceea am spus şi spunem, am luptat şi luptăm, am suferit şi suferim pentru a deschide ochii şi mintea tuturor semenilor noştri să vadă acelaşi luminos şi fericit adevăr, prin care să-şi redobândească lumina şi mântuirea cu toţii. (mai mult…)

Voi, cei chemaţi să duceţi

Voi, cei chemaţi să duceţi solia lui Iisus,
păstraţi cu vrednicie cuvântul ce l-aţi spus,
trăind în curăţie, sfinţiţi un loc frumos,
virtutea voastră fi-va podoaba lui Hristos,
cinstirea lui Hristos, frumseţea Iui Hristos,
virtutea voastră fi-va frumseţea lui Hristos.

Rămâneţi în aceeaşi credinţă care-a pus
în voi întâiaşi dată iubirea lui Iisus
şi mergeţi pân’ la moarte pe drumu-I luminos,
statornicia voastră e cinstea lui Hristos,
e voia lui Hristos, e slava lui Hristos,
statornicia voastră e slava lui Hristos.

În faţa suferinţei, plecând un duh supus,
fiţi gata şi de jertfă alături de Iisus,
senini urcând calvarul, sfârşitu-i glorios,
răbdarea voastră fi-va triumful lui Hristos,
mărirea lui Hristos, izbânda lui Hristos,
răbdarea voastră fi-va izbânda lui Hristos.

Atunci mărturisirea ce-n lume aţi adus
purta-va-ncredinţarea peceţii lui Iisus,
vestindu-I Adevărul puternic şi duios
vorbirea voastră fi-va Cuvântul lui Hristos,
solia lui Hristos, porunca lui Hristos,
vorbirea voastră fi-va porunca lui Hristos.

La capătul credinţei, când veţi ajunge Sus
şi Ceru-ntreg veţi umple cu slava lui Iisus,
veţi străluci alături de El în veci frumos,
Biserică slăvită, Mireasa lui Hristos,
Cununa lui Hristos, Comoara lui Hristos,
Biserică slăvită, Comoara lui Hristos.

Traian Dorz
din volumul “Cărarea tinereţii curate”,
editura “Oastea Domnului” – Sibiu

TINERI CARE AU ÎNCEPUT BINE ŞI AU SFÂRŞIT BINE

Minunat este nu numai sfârşitul tinerilor cre­din­cioşi care, umblând în curăţie şi ascultare, ajung la Domnul cu bucurie, ci minunată este orice zi din viaţa unui astfel de tânăr, care niciodată n-a ieşit din ascultarea cea dulce a Domnului şi a iubiţilor Lui.

În felul acesta nu numai sfârşitul vieţii unui astfel de tânăr este frumos, ci frumos este şi sfârşitul fiecărei zile şi al fiecărei nopţi dintr-o astfel de viaţă. Şi sfârşitul fiecărei fapte, cântări şi rugăciuni a lui. Căci toate actele unei astfel de vieţi sunt frumoase şi ţintesc spre un sfârşit bun.

Ne vom îndrepta acum gândurile spre pilda frumoasă a unuia dintre tinerii despre care Scripturile vorbesc atât de mişcător.

Numele acestui tânăr este Timotei, ucenicul, apoi to­varăşul minunat de lucru şi de luptă al Sf. Ap. Pavel (Fapte 16, 1-3).

Timotei a devenit curând unul dintre ajutoarele Sfân­tului Apostol (Fapte l9, 22).

Însoţindu-l în cele mai multe din călătoriile lui (Fap­te 20,4), Timotei ţinea legătura cu toţi fraţii (Rom 16, 21). Înfrunta primejdii pentru lucrul Domnului (I Cor 16,10). Lua parte împreună cu Marele Apostol la îndruma­rea lucrării Evangheliei (II Cor l, l;  Filip l, l;  Col 1, 1). Întărea şi îmbărbăta pe fraţii care treceau prin sufe­rinţe (I Tes 3, 2).

Şi a trecut el însuşi biruitor prin suferinţe şi prigo­niri pentru Hristos (Evr 13, 23). (mai mult…)

Prietene şi frate

Prietene şi frate, străin şi călător,
popasul nu-i aproape şi drumul nu-i uşor,
ia-ţi îndeajuns merinde să ai şi să mai poţi
să dăruieşti pe cale sărmanilor tăi soţi.

ia-ţi îndeajuns merindea voioaselor cântări,
ea-ţi va lipsi în ceasul amarei întristări,
ia-ţi îndeajuns merindea fierbintei rugăciuni,
ea-ţi va lipsi în anii de ger şi uscăciuni,

ia-ţi îndeajuns merindea Cuvântului cel Viu,
căci cine ştie încă ce mult va fi pustiu,
ia-ţi îndeajuns merindea iubirii lui Hristos,
ea-i singura putere pe drumu-anevoios, (mai mult…)

O, Tu mi-ai dat vederea

O, Tu mi-ai dat vederea
şi Tu mi-o ţii cât vrei,
dar Te-aş vedea pe Tine
chiar dacă-ai să mi-o iei.

Tu mi-ai zidit auzul,
– dar chiar şi fără el
Te-aş auzi grăindu-mi
în şi mai dulce fel. (mai mult…)

TINERI CARE AU ÎNCEPUT RĂU ŞI AU SFÂRŞIT BINE

Dacă am cunoscut prea mulţi tineri din felul celor descrişi mai înainte, în lunga noastră viată am cunoscut totuşi şi altfel de tineri, cu altfel de viaţă, decât ceilalţi.

Ne vom strădui, după cât ne va ajuta Duhul Domnu­lui şi pe măsura puterilor noastre, să punem ceea ce am văzut şi am auzit, cu sinceritate şi nădejde, în faţa tinerilor noştri, pentru ca cei care gândesc cu seriozitate la viaţa şi viitorul lor, să-şi deschidă bine ochii minţii, acum cât încă nu e prea târziu, şi să aleagă drumul cel bun, spre a nu ajunge la sfârşitul cel rău.

 

Am vorbit mai înainte de două clase de tineri, potri­vit cu cele două exemple rele alese din Biblie şi din viaţa obişnuită mai de lângă noi…

Vom mai vorbi şi de alte exemple tot aşa, pentru că sunt multe, şi bune şi rele. Toate spre învăţătura şi în­dreptarea celor care vor să ia aminte (I In 1,  3).

Am vrea acum să ne gândim la un exemplu din Sfânta Evanghelie şi să învăţăm ceva din viaţa fiului celui pier­dut (Lc 15,11-32).

Acest tânăr începuse şi el rău, încă din copilăria lui. Leneş, nu făcea nimic. Pretenţios, cerea mereu părinţilor să-i facă totul după mofturile lui.

Neserios, se ţinea numai de rele cu tineri ca el, neînvăţând nimic bun. (mai mult…)

O, om!…

O, om! … ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
de tot ce spui in scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i indrume! (mai mult…)

WhatsApp chat