Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Colţul de rai cu poveşti

Colţul de rai cu poveşti

Colțul de rai cu povești – CEL DINTÂI ŞARPE

– Sunt animale primejdioase, cum sunt şi oameni primejdioşi.

Dar primejdia nu stă decât în otrava pe care o poartă astfel de vietăţi în colţii lor sau în inima lor.

Dintre toate fiarele cel mai primejdios e şarpele, iar dintre toţi oamenii cel mai primejdios este pizmuitorul viclean.

Aceste două vietăţi poartă totdeauna otrava în ele…

La oricare primejdie să ai deschis un ochi, dar la aceştia să-ţi deschizi o sută…

Aşa l-am auzit spunând odată pe moşul meu.

Încă nu văzusem şarpe până atunci, dar până când nici nu-l văzusem îmi era frică de el. Auzisem atâtea poveşti despre şerpi şi întâmplările cu ei mă înfiorau totdeauna. Dar parcă tot doream să văd odată un şarpe. Şi l-am văzut, iată cum:

În vara aceea mergeam cu bunica să ducem de mâncare la ai noştri, care secerau peste vale, la izvor.

Până acolo trebuia să trecem peste nişte locuri unde fuseseră şanţuri cu apă, iar acum erau trestii şi buruieni cât omul de mari.

– Să avem grijă, zise bunica. Pe aici pot fi şerpi. (mai mult…)

Dumnezeu se prinde chiar si din nimic.

Era un pustnic foarte bătrân, care se nevoise optzeci de ani în pustie. Îl chinuia gândul că nu primise nicio harismă de la Dumnezeu, care să-l încredințeze că era plăcut lui Dumnezeu și că se va mântui. Desigur, acesta era un gând demonic de-a dreapta. Îl ruga mereu pe Dumnezeu, zicând: „Cum mă voi mântui? Nu am nicio încredințare că mă voi mântui?”. Dumnezeu, văzând nevoia ce o avea acest om, a ascultat rugăciunea lui și i-a dat răspunsul. În timp ce se ruga, a auzit o voce spunându-i: (mai mult…)

ARIPILE CU CARE ZBORI ÎN CER…

Cea mai demult dorinţă a mea, de care îmi aduc aminte de când eram de patru, cinci anişori, era să pot avea odată aripi, să zbor… De multe ori, noaptea, visam că pot zbura – şi atunci eram atât de fericit!

Eram atunci la vârsta când nu ştiam că sunt pe lume decât oameni buni. Mă uitam la toţi cei din jurul meu cu atâta încredere şi prietenie şi, oricine mi-ar fi cerut ceva, i-aş fi dat orice. Oricine m-ar fi chemat să merg cu el, aş fi mers până oriunde…

Era pe atunci slugă la unchiul meu un băiat mai mare, venit dintr-un sat de departe. Acesta mă încânta mereu cu tot felul de poveşti. Pentru asta mă făcea să-i aduc mereu de la noi de acasă tot felul de bunuri pe care nu mi le mai dădea înapoi.

Odată mi-a cerut să-i aduc ouă, slănină şi brânză, căci are să-mi dea nişte aripi cu care am să pot zbura până în cer… (mai mult…)

Degetul lui Toma

Toate sfintele cuvinte ale lui Dumnezeu lăsate nouă în Sfânta Sa Evanghelie sunt întru totul adevărate şi întocmai aşa cum sunt scrise. Sfintele buze ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a venit de la Tatăl Ceresc, ne-au vestit numai adevărul şi în gura Lui n-a aflat nimeni niciodată minciună. De aceea oricine aude sau citeşte Sfânta Evanghelie trebuie să creadă din tot sufletul lui tot ce este cuprins în ea . Oricine se îndoieşte de vreunul din aceste cuvinte seamănă cu necredincioşii. Iar necredincioşia este un mare păcat. Dar dacă noi avem un cuget curat şi dacă din inimă dorim să cunoaştem adevărul, Domnul Iisus nu ne lasă în necredinţă, ci ne ajută să ajungem să vedem că tot ce a spus El este întocmai aşa. Aşa s-a petrecut şi cu Sfântul Apostol Toma, care, la Învierea Domnului, n-a putut crede că Hristos a înviat, chiar dacă toţi ceilalţi îi spuseseră că ei L-au văzut pe Domnul. (mai mult…)

Ochii Sfântului Nicolae

Mare grijă trebuie să avem noi, ca să nu păcătuim niciodată şi să nu ne facem vinovaţi faţă de nimeni. Atunci putem privi liniştiţi în ochii tuturor oamenilor şi nu vom fi siliţi să ne ascundem cu ruşine sau cu frică niciodată, de nimeni. Nici de ochii oamenilor, nici de ochii Domnului, care ne văd în orice loc. Ştiu asta din păţania mea cu ochii Sfântului Nicolae. Iată cum a fost: După întâmplarea cu banii moşului, îmi era frică să intru în camera unde fusese cojocul din care i-am luat. Odată, intrând cu bunica acolo, ea mi-a arătat sus pe perete icoana Sfântului Nicolae şi mi-a zis:

– Îl vezi tu pe Sfântul Nicolae? El te-a văzut când ai luat banii şi el te-a spus. Priveşte-l şi acum cum se uită la tine. Uită-te bine în ochii lui şi vezi.

M-am îngrozit… Ochii lui, pe care şi înainte i-am privit de multe ori şi i-am văzut plini de blândeţe şi de bunătate, ca şi ochii moşului, acum parcă erau vii şi se uitau la mine supăraţi şi mustrători. M-am ascuns după bunica şi n-am îndrăznit să mai ies, să mă vadă. (mai mult…)

WhatsApp chat