Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Colţul de rai cu poveşti

Colţul de rai cu poveşti

Primiți cu colinda?

Neagu Violeta

Premiul publicului  – Îndrăzniţi să scrieţi! – Concurs de creație literară și plastică – ediția a II –a
organizat de atelierul literar al Oastei Domnului (http://atelierliterar.oasteadomnului.ro)

Crăciunul…ce sărbătoare plină de încărcătură duhovnicească, pace și bucurie! Sărbătoarea Nașterii Domnului, cea mai așteptată sărbătoare din an, care are puterea să deschidă și cea mai zăvorâtă ușă a unui suflet. Stau însă și cuget, și mă întreb: Ce mai înseamnă pentru noi astăzi Crăciunul?

Lunile anului au trecut cu repeziciune, arătându-ne parcă încă o dată faptul că timpul nu mai are răbdare. A sosit luna decembrie și perioada cea mai frumoasă a acestei luni se apropia și ea cu pași repezi. În marile orașe viața tumultoasă și agitația se întețeau cu atât mai mult cu cât Sărbătoarea Nașterii se apropia. Oamenii își stabileau prioritățile în jurul celor materiale și trecătoare. Podoabele impresionante, zumzetul și pe alocuri sunetul în surdină al colindelor anunțau venirea marii sărbători. (mai mult…)

Îndemn de Crăciun

Emilia Aurică

Locul III  – Îndrăzniţi să scrieţi! – Concurs de creație literară și plastică – ediția a II –a
organizat de atelierul literar al Oastei Domnului (http://atelierliterar.oasteadomnului.ro)

Lună de catifea aurie se prelinge printre norii grei. Negrul nopţii acoperă, sus, stelele obosite, iar jos, printre cugete întinate, îşi face loc. Luna-şi întoarce faţa crispată de atâta zumzet pătimaş şi îşi ascunde privirea-i de lumină. Pământul e îngreunat de vină. Oameni goi. În cenuşiul tabloului de iarnă, albul nu se mai zăreşte. E lumea plină de păcate, păcate grele, nespălate în Sângele Mielului. Ne înglodăm în înstrăinare, rupţi de Har. Trăim ca şi când n-am muri niciodată. Uităm de post, de priveghere, de pravilă şi faptă bună. Aruncăm în abisul nepăsării întreaga grijă sufletească. Ne vindem suflul dumnezeiesc pe plăceri trecătoare, vremelnice. Iar, în tumultul zilelor din viaţă, ne răsfirăm bucată cu bucată. Ne pierdem prin secunde, nemaiavând măsură. Ne trece în taină timpul rânduit. Iar noi, în siguranţă egoistă stând, uităm de Cel ce ne ţine viaţa-n palme. Uităm de Creator, de Tată, şi ne punem nădejdea în lucruri pieritoare. (mai mult…)

GLASUL BRADULUI

Mihaela Gudană

Locul III  – Îndrăzniţi să scrieţi! – Concurs de creație literară și plastică – ediția a II –a
organizat de atelierul literar al Oastei Domnului (http://atelierliterar.oasteadomnului.ro)

Într-una din iernile cele vechi, pe când zăpezile îmbrăcau casele, așa încât ajungeau până la streșinile lor și geamurile nu se dezghețau până spre primăvară în casa unei familii, se făceau pregătirile de Crăciun. Iernile în munți sunt nemiloase, se aștern greoaie peste casele oamenilor, dar viața lor trece așa cum se poate, cu greutăți și lipsuri dar și cu bucurii mărunte aduse de poveștile spuse copiilor la gura sobei de către părinți sau bunici.

În această iarnă grea, tatăl celor trei copii dintr-o frumoasă familie avea aceeași grijă: să meargă în pădure, să taie un brad potrivit pentru casa și sărbătoarea lor. Avea să fie împodobit de copii în Ajunul Crăciunului cu câteva globulețe și nuci vopsite, legate cu ață de mama lor. Mai puneau și niște ghirlande păstrate de la un an la altul și mici capete de lumânări, prinse de crenguțele bradului. Aveau atât de puține! Dar era o bucurie imensă acest lucru, de parcă încă un suflet intra în casa lor. (mai mult…)

PRIMIȚI CU COLINDA?!

Todiraşcu Darius – 13 ani

Locul III  – Îndrăzniţi să scrieţi! – Concurs de creație literară și plastică – ediția a II –a
organizat de atelierul literar al Oastei Domnului (http://atelierliterar.oasteadomnului.ro)

Ne aflăm pe data de 10 decembrie în 1941 într-o localitate din Rusia, în satul C. Neaua cade lin peste acest sat uitat de lume iar fluturașii strălucitori și nevinovați sunt purtați pe aripile nevăzute ale vântului. Iarna și-a lăsat pe deplin amprenta prin cămășile fără nasturi pe care le-a lăsat brazilor, crengilor a pus căciuli de puf, plapumă pământului și flori de gheță la geamul celor câteva zeci de case. Peronajele principale ale acestei povestiri sunt cei trei gemeni, copiii Mariței și a lui Lavrenti: Evgeni, Igor, și Iustina.

          Ceasul arată ora nouă jumătate iar cei trei se află sub plapuma ascultând, ca în fiecare seara, povestea pe care le-o citea mama. Tatăl era plecat la război și nu știau dacă mai face umbră pământului sau se află pe undeva părăsit. Când mama termină de citit, copiii erau aproape adormiți. Le dădu tuturor un pupic dulce pe frunte și plecă să își facă rugăciunea în taină. Erau o familie credincioasă dar asta trebuia să rămână în ascuns dacă nu voiau să ajungă cu toții după gratii. Putem spune că erau o familie fericită chiar dacă pe alocuri mai erau și câteva lipsuri din cauza planului diavolesc numit Al Doilea Război Mondial. (mai mult…)

Primiti cu colinda ?

Cristina Gurita

Locul III  – Îndrăzniţi să scrieţi! – Concurs de creație literară și plastică – ediția a II –a
organizat de atelierul literar al Oastei Domnului (http://atelierliterar.oasteadomnului.ro)

-poveste pentru copii-

Clinchete de clopoței se aud pe drum. Zăpada scârție sub pașii mărunți ai copiilor. Tot satul e învăluit în mireasma cozonacilor și în miros de portocale. E Ajunul.

O ceată de copii merge încet pe drum. Au pornit din zori cu colinda și acum e pe înserat.

-Haideți și la mătușa Anica ! zise Ionel celoralalți.

-Ohh, dar e cam departe… se auzi un glas de copilaș din grup.

-Dar…haideți totuși ! Știu că mai putem puțin! Îi încurajă Nina. Nu are pe nimeni.

Porniră cu toții mai departe. Vorbele fetei le înduioșaseră inimile. (mai mult…)

Ninge în noapte cu stele

Alexandra Puscasu
Locul I  – Îndrăzniţi să scrieţi! – Concurs de creație literară și plastică – ediția a II –a
organizat de atelierul literar al Oastei Domnului (http://atelierliterar.oasteadomnului.ro)

Soarele îşi aruncă ultimele raze pe zăpadă,

aşa cum speranţa împrăştie lumina în inimile celor care mai cred că viaţa nu este doar un pumn de ani aruncaţi la voia întâmplării.

Se lasă linistea.

Ca şi cum lumea întreagă s-a oprit în asteptare a ceva.

Îmi iau haina sub care vreau să mă adăpostesc de gerul de afară. Sau poate de frigul din sufletul meu.

Zăpada se sfarmă sub talpa murdară aşa cum timpul se sparge în clipe sub greutatea veşniciei.

Alerg. Înspre locul în care pot să mă întâlnesc cu Tine. (mai mult…)

Darul lui Asael

 Ioana Melean
Locul II  – Îndrăzniţi să scrieţi! – Concurs de creație literară și plastică – ediția a II –a
organizat de atelierul literar al Oastei Domnului (http://atelierliterar.oasteadomnului.ro)

Era seară. Străzile Betleemului erau încă pline de oameni veniţi să se înscrie în Cetatea lui David, după porunca Cezarului care dorea să ştie câţi supuşi avea în ţinuturile aflate sub stăpânirea romană.

Dinspre vârfurile colinelor, începu să sufle un vânt rece de iarnă. Pe păşunile cu iarbă scurtă, arse de soare şi vânturi, oile se înghesuiau unele în altele, iar păstorii se apropiau tot mai mult de foc.

Mulţimea călătorilor se grăbea să se adăpostească pentru că se făcea tot mai rece. În casa lui Asael era forfotă mare. Străini din diferite părţi ale Imperiului şi-au găsit un loc în casa acestui bărbat credincios care era cunoscut de toţi pentru bunătatea lui. Asael i-a primit cu bucurie, le-a spălat picioarele prăfuite şi i-a poftit la masa gătită cu multă pricepere de soţia lui dragă, Eunice. Apoi a pregătit fiecăruia un loc de odihnă cât mai cald şi primitor…

– Domnul meu, sunt atât de obosită! Merg la culcare…

– Eunice, oare toţi oaspeţii noştri sunt bine? Le-ai dat tuturor învelitori? (mai mult…)

Colțul de rai cu povești – CEL DINTÂI ŞARPE

– Sunt animale primejdioase, cum sunt şi oameni primejdioşi.

Dar primejdia nu stă decât în otrava pe care o poartă astfel de vietăţi în colţii lor sau în inima lor.

Dintre toate fiarele cel mai primejdios e şarpele, iar dintre toţi oamenii cel mai primejdios este pizmuitorul viclean.

Aceste două vietăţi poartă totdeauna otrava în ele…

La oricare primejdie să ai deschis un ochi, dar la aceştia să-ţi deschizi o sută…

Aşa l-am auzit spunând odată pe moşul meu.

Încă nu văzusem şarpe până atunci, dar până când nici nu-l văzusem îmi era frică de el. Auzisem atâtea poveşti despre şerpi şi întâmplările cu ei mă înfiorau totdeauna. Dar parcă tot doream să văd odată un şarpe. Şi l-am văzut, iată cum:

În vara aceea mergeam cu bunica să ducem de mâncare la ai noştri, care secerau peste vale, la izvor.

Până acolo trebuia să trecem peste nişte locuri unde fuseseră şanţuri cu apă, iar acum erau trestii şi buruieni cât omul de mari.

– Să avem grijă, zise bunica. Pe aici pot fi şerpi. (mai mult…)

Dumnezeu se prinde chiar si din nimic.

Era un pustnic foarte bătrân, care se nevoise optzeci de ani în pustie. Îl chinuia gândul că nu primise nicio harismă de la Dumnezeu, care să-l încredințeze că era plăcut lui Dumnezeu și că se va mântui. Desigur, acesta era un gând demonic de-a dreapta. Îl ruga mereu pe Dumnezeu, zicând: „Cum mă voi mântui? Nu am nicio încredințare că mă voi mântui?”. Dumnezeu, văzând nevoia ce o avea acest om, a ascultat rugăciunea lui și i-a dat răspunsul. În timp ce se ruga, a auzit o voce spunându-i: (mai mult…)

ARIPILE CU CARE ZBORI ÎN CER…

Cea mai demult dorinţă a mea, de care îmi aduc aminte de când eram de patru, cinci anişori, era să pot avea odată aripi, să zbor… De multe ori, noaptea, visam că pot zbura – şi atunci eram atât de fericit!

Eram atunci la vârsta când nu ştiam că sunt pe lume decât oameni buni. Mă uitam la toţi cei din jurul meu cu atâta încredere şi prietenie şi, oricine mi-ar fi cerut ceva, i-aş fi dat orice. Oricine m-ar fi chemat să merg cu el, aş fi mers până oriunde…

Era pe atunci slugă la unchiul meu un băiat mai mare, venit dintr-un sat de departe. Acesta mă încânta mereu cu tot felul de poveşti. Pentru asta mă făcea să-i aduc mereu de la noi de acasă tot felul de bunuri pe care nu mi le mai dădea înapoi.

Odată mi-a cerut să-i aduc ouă, slănină şi brânză, căci are să-mi dea nişte aripi cu care am să pot zbura până în cer… (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat