Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Credinţa Încununată

Credinţa Încununată

În Împărăţia cerească, vor fi ca îngerii

10. Domnul Iisus ne-a mai spus că sufletele celor drepţi, în Împărăţia cerească, vor fi ca îngerii.
Şi că sufletele credincioase vor fi duse în cer de către îngeri aşa cum a fost dus şi sufletul săracului Lazăr cel răbdător.
Îngerii Domnului sunt deci prietenii binevoitori ai oamenilor aleşi şi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Ei, care se bucură mult la întoarcerea unui păcătos, se bucură şi mai mult văzând că acest om ajunge tare în credinţă şi bogat în fapte mari pentru Dumnezeu.

11. Printr-un slujitor credincios, Împărăţia cerurilor câştigă multe suflete şi mari biruinţe pe pământ, iar Numele iubit al Domnului Iisus este Preamărit şi înălţat.
De aceea îngerii minunaţi îi iubesc nespus de mult pe oamenii care fac voia lui Dumnezeu. Ei privesc cu nespusă grijă la ei.
Şi cu mare iubire îi ajută şi-i păzesc în toate căile lor, după poruncile Domnului (Ps 91, 11-12). (mai mult…)

BUNĂTATEA TATĂLUI CERESC

1. Un tată adevărat rămâne tată pentru fiii şi fiicele sale în orice vreme.
Tatăl nostru Dumnezeu nu poate fi decât bun, iubitor, înţelegător, milostiv şi răbdător faţă de noi toţi, fiii şi fiicele Lui,
oricare ar fi starea dintre noi, fiii Lui.

2. Fiii unui tată nu întotdeauna se iubesc şi se înţeleg între ei. Dar tatăl îi iubeşte şi îi înţelege pe toţi.
Unii fii se pot lepăda şi se pot despărţi de tatăl lor, dar tatăl adevărat şi inima lui nu se poate despărţi de tot de ei niciodată.

3. Fiul cel pierdut l-a putut jigni pe tatăl său,
a putut trânti poarta cu mânie,
a putut pleca fără să se uite înapoi
şi a putut trăi departe de tatăl său ani de zile, fără să-i pese şi fără să-l dorească.
Dar tatăl n-a putut…
El a plâns la despărţirea fiului…
l-a durut la trântirea portiţei,
l-a zdrobit că fiul pleacă fără măcar să se uite înapoi…
Şi a suferit toţi anii depărtării lui, stând adesea cu mâna streaşină la ochii scăldaţi în lacrimi, privind cea-suri întregi pe drumul de unde aştepta să se întoarcă ia-răşi dragul lui copil plecat…
Până ce s-a întors… (mai mult…)

SĂRACI ŞI BOGAŢI

1. Câţi au ajuns, din nişte săraci, la avuţii pe care nici nu le visau înainte!
La case mari, la slujbe înalte, la căsnicii ce nici nu se gândiseră,
la poziţii de care nu erau vrednici,
la nume pe care nu le-ar fi ajuns niciodată
– dacă nu ar fi fost aduşi în Lucrarea lui Dumnezeu…
Şi multora din ei – noi le-am ajutat.

2. Ţi se rupe inima de durere,
ţi se umple faţa de ruşine
şi ţi se zdrobeşte sufletul de apăsare când vezi şi când auzi că în multe suflete şi în multe familii, ba chiar şi în multe biserici şi adunări, Templul lui Dumnezeu a început să se împace de-a binelea cu idolii,
Evanghelia, cu păcatul
şi credinţa, cu lumea şi cu felul ei nelegiuit.
3. Cum se împacă oare în unele Temple ale lui Dumnezeu şi în viaţa unor „slujitori” ai Evangheliei cuvântul dărniciei sfinte cu fapta zgârceniei şi a lăcomi-ei?
Cum se împacă oare o predică despre iertare şi blândeţe cu nişte fapte de răzbunare împotriva familiei sau a vecinului, sau a altor semeni?
Cu nişte apucături de bătăuş faţă de soţie sau faţă de un vrăjmaş?
Nu ştim cum se împacă, dar e nespus de grav că se împacă. (mai mult…)

RĂUL ŞI BINELE

1. Stările prin care trecem cu toţii nu s-au schimbat.
Se schimbă numai locurile şi vremile, condiţiile şi oamenii. Dar stările şi luptele mântuirii rămân aceleaşi.
Aceleaşi rămân şi promisiunile şi puterea lui Dumnezeu care îi întăresc pe cei ce luptă,
pe cei ce sufăr şi se jertfesc să-şi dobândească mân-tuirea
şi să-şi apere curăţia dobândită.

2. Aceleaşi rămân şi înştiinţările, şi osânda pentru cei ce, cu toate că au la îndemână tot harul lui Dumne-zeu spre ajutor
şi toate asigurările izbânzii în lupta lor,
totuşi se lasă doborâţi de ispită,
înşelaţi de minciună
şi robiţi de satan. (mai mult…)

CHEMAREA ŞI VENIREA

1. Cine pleacă de la gară când trebuie să vină trenul şi vine după ce a plecat – cum să mai ajungă el undeva?
Cine seamănă în vremea culesului şi se duce să culeagă în vremea semănatului – ce va mai avea vreodată acela în hambarul său?
Tot aşa, cine nu înţelege vremea chemării sale la mântuire, – acela va veni prea târziu.

2. Cine nu vine în ziua mântuirii va veni în ziua pierzării.
Şi cine nu ascultă cuvântul primirii la vremea binecuvântată va trebui să asculte cuvântul alungării la vremea blestemului…

3. Vrei tu, suflete drag, să înţelegi că nu mâine, ci azi este vremea mântuirii tale?
Că nu mai târziu, ci chiar acum este vremea când Dumnezeu vrea ca tu să te predai Lui,
să te naşti din nou pentru El
şi să apuci calea mântuirii, intrând în Lucrarea Sa?
Noi, toţi cei care credem Cuvântul Sfânt al lui Dum¬nezeu şi care am cunoscut vremea mântuirii Lui, te rugăm cu toată stăruinţa să ne asculţi, să crezi şi tu şi să vii acum, primind acest har al lui Dumnezeu.
Acum, până când vremea ta n-a trecut, ca să nu ră-mâi în pierzarea celor ce n-au primit harul lui Dumnezeu când a fost vremea lor… (mai mult…)

CREDINŢA ÎNCUNUNATĂ

1. Credinţa cea care va fi încununată în ceruri este numai credinţa biruitoare, vie şi puternică – ce nu se lasă nici ispitită, nici înspăimântată de vrăjmaşul mântuirii.
Nimic şi nimeni nu va putea nici abate, nici împiedica această credinţă de la drumul ei pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos. Cum nu poate nimeni împiedica un cutremur sau un ciclon.

2. Vrăjmaşul satana ştie bine despre pedeapsa lui – şi se îngrozeşte de tot ce-l aşteaptă (Mt 8, 29).
Dar din pricina răutăţii lui şi din pricina urii pe care o are contra lui Hristos şi a credincioşilor Săi, nu numai că nu vrea să înceteze lupta lui uzurpatoare şi ucigaşă,
dar caută să folosească cât mai nimicitor orice clipă şi orice mijloc,
pentru a face cât mai mult rău împotriva lui Hristos şi împotriva împărăţiei Lui.
Aceasta este crima lui satana, a lui Antihrist şi a tuturor celor care s-au făcut unelte ale răului contra binelui pe pământ. (mai mult…)

Credinţa-ncununată

Credinţa-ncununată e doar credinţa care
ne-ngenunchează-n lacrimi cu-o unică predare
şi ne răneşte-n Domnul cu-un legământ fierbinte
de luptă pân’ la moarte, privind mereu ’nainte.

Credinţa-ntemeiată pe-nvăţătura dreaptă
îşi dă mereu silinţa să se-mplinească-n faptă
şi-apoi în cunoştinţă,
şi-apoi în înfrânare,
suind din treaptă-n treaptă, spre cea mai ’naltă stare. (mai mult…)

Altoiul pus în pom: schimbă şi înnoieşte totul.

Nici noi nu vom putea fi mântuiţi altfel…
Temelia cea dintâi pentru mântuirea sufletului nostru este să-L cunoaştem şi să-L primim oricare dintre noi în inima şi în casa noastră pe Hristos.
Apoi cea de-a doua, tot atât de însemnată, este munca şi lupta noastră de a i face pe toţi oamenii să-L cunoască şi să-L primească în viaţa lor ca Mântuitor şi ca Stăpân pe El.
În aceasta stă toată taina înnoirii, puterii şi rodirii noastre.
Minunea descoperirii lui Hristos face în sufletul nostru o altă minune: lucrarea tainică şi dumnezeiască a naşterii din nou. (mai mult…)

Vrei tu, suflete drag, să înţelegi că nu mâine, ci azi este vremea mântuirii tale?

Vrei tu, suflete drag, să înţelegi că nu mâine, ci azi este vremea mântuirii tale?
Că nu mai târziu, ci chiar acum este vremea când Dumnezeu vrea ca tu să te predai Lui,
să te naşti din nou pentru El
şi să apuci calea mântuirii, intrând în Lucrarea Sa?
Noi, toţi cei care credem Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu şi care am cunoscut vremea mântuirii Lui, te rugăm cu toată stăruinţa să ne asculţi, să crezi şi tu şi să vii acum, primind acest har al lui Dumnezeu.
Acum, până când vremea ta n-a trecut, ca să nu rămâi în pierzarea celor ce n-au primit harul lui Dumnezeu când a fost vremea lor…

O, dacă ai putea auzi tu câţi plâng şi se vaietă acum în iad că n-au primit şi n-au ascultat acest îndemn atunci când era şi vremea lor!…
O, dacă i-ai putea auzi numai o clipă, cum te-ai înfiora şi cum ai asculta acum, – spre a nu ajunge şi tu ca ei! Şi cu ei!
Încă o dată te rugăm, vino! Nu mai amâna deloc. E poate ultima chemare.

Traian Dorz, din ”Credința încununată”, pag. 14-15

BUNĂTATEA TATĂLUI CERESC

CREDINTA INCUNUNATA-500x5001. Un tată adevărat rămâne tată pentru fiii şi fiicele sale în orice vreme. Tatăl nostru Dumnezeu nu poate fi decât bun, iubitor, înţelegător, milostiv şi răbdător faţă de noi toţi, fiii şi fiicele Lui, oricare ar fi starea dintre noi, fiii Lui.

2. Fiii unui tată nu întotdeauna se iubesc şi se înţeleg între ei. Dar tatăl îi iubeşte şi îi înţelege pe toţi. Unii fii se pot lepăda şi se pot despărţi de tatăl lor, dar tatăl adevărat şi inima lui nu se poate despărţi de tot de ei niciodată.

3. Fiul cel pierdut l-a putut jigni pe tatăl său, a putut trânti poarta cu mânie, a putut pleca fără să se uite înapoi şi a putut trăi departe de tatăl său ani de zile, fără să-i pese şi fără să-l dorească. Dar tatăl n-a putut… El a plâns la despărţirea fiului… l-a durut la trântirea portiţei, l-a zdrobit că fiul pleacă fără măcar să se uite înapoi… Şi a suferit toţi anii depărtării lui, stând adesea cu mâna streaşină la ochii scăldaţi în lacrimi, privind ceasuri întregi pe drumul de unde aştepta să se întoarcă iarăşi dragul lui copil plecat… Până ce s-a întors… (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat