Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cununile Slãvite

Cununile Slãvite

Îngerii lui Dumnezeu te însoţesc şi pe tine în orice cale mergi

14. Puterile Domnului, îngerii Săi, sunt unele din mijloacele Domnului de a ajuta şi de a înştiinţa,
de a salva şi de a pedepsi sau a ucide…
Aceşti slujitori ai Domnului îi însoţesc mereu pe oameni, de la naşterea lor până la moarte (Mt 18, 10),
împlinind hotărârile lui Dumnezeu în viaţa lor de pe pământ, fie de salvare, fie de pedepsire.

15. Nebănuite puteri şi fiinţe cereşti trimise de Dum¬nezeu însoţesc paşii noştri, ai fiecăruia, în orice loc,
în orice clipă
şi în orice cale.
Ochii lor văd,
urechile lor aud
şi mâinile lor înseamnă tot ce facem.
16. Dar cei care fac răul trebuie să se teamă per¬manent,
căci dacă sabia slujitorilor pământeşti îi loveşte ne¬cruţător pe cei potrivnici stăpânului lor văzut,
– cu cât mai necruţător va fi lovit acela care calcă poruncile Celui Nevăzut (Rom 13, 3-4; Evr 12, 25)!

17. Credinciosule al lui Hristos, ţine bine minte: îngerii lui Dumnezeu te însoţesc şi pe tine în orice cale mergi,
ca să te ocrotească,
şi să te apere,
şi să te ajute.
Ia bine seama pe ce căi mergi şi ce lucruri faci.
Fă totul în aşa fel, ca niciodată sfinţii îngeri să nu fie siliţi să-şi întoarcă faţa cu durere sau cu ruşine de la faptele tale sau de la cuvintele tale.

Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006

AMENINŢARE ŞI IZBĂVIRE

1. Ce îngrozitor de grea este într-adevăr starea care te înghite ca o mlaştină sau ca un balaur,
starea din care nu mai vezi nici o scăpare.
Dar nu deznădăjdui nici chiar atunci.
Mai este o salvare la Dumnezeu! El are totdeauna încă o uşă de salvare.
Dar crede atât de puternic cum cere minunea pe care o aştepţi.

2. Dar în cele mai grele din stările sale, sufletul nenorocit de tot nu mai găseşte nici o putere, nici să se roage, nici să plângă, nici să mai îndrăznească o nădejde.
Ci stă pierdut, copleşit, leşinat – aşteptând să fie înghiţit.
O, atunci, Doamne, fă numai Tu totul!

3. Căci sufletul doborât de tot nici măcar conştiinţa n-o mai are clară,
când sufleteşte el este mort înainte de a muri trupeşte,
fiindcă noaptea grozavă şi grea, noaptea desăvârşită a prăbuşirii l-a cuprins, acoperindu-l şi îngropându i tot mai adânc întreagă fiinţa sa – şi cea duhovnicească, şi cea sufletească, şi cea trupească.
Vai de cel ce a ajuns astfel! Acesta şi-a pierdut până şi speranţa – singura frânghie de salvare cu care l ar fi ridicat din valuri Dumnezeu. (mai mult…)

DEPĂRTARE ŞI AMINTIRE

1. Câtă vreme cineva, înstrăinat fiind, îşi mai aduce aminte,
– oricât de departe ar fi
şi oricât de demult s-ar fi dus –
tot mai poate afla iarăşi drumul înapoi…
Fericit este oricine află drumul înapoi, spre Tatăl. Dragostea îl va îmbrăţişa totdeauna. Numai să nu vină prea târziu.

2. Când cel înstrăinat s-a rupt total de rădăcina lui,
de familia lui,
de fraţii şi apropiaţii lui
şi de locul dragostei lui dintâi,
– atunci nu va mai simţi niciodată în inima lui dorul arzător de a mai întoarce iarăşi înapoi la ei. (mai mult…)

MEDITAŢIE ŞI TRĂIRE

1. Meditaţia înseamnă adâncirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Adâncirea înseamnă cunoaşterea Domnului Iisus.
Cunoaşterea înseamnă trăirea în Duhul Sfânt.
Trăirea înseamnă părtăşie şi împreună-lucrare cu Dumnezeu (I Cor 3, 9)
şi roadele doveditoare ale acestei Taine dumnezeieşti (Gal 5, 22).

2. Nimeni nu poate ajunge la o înaltă şi vrednică părtăşie şi împreună-lucrare cu Dumnezeu fără o limpede cunoaştere a Lui,
cunoaştere căpătată prin adâncirea şi meditarea stăruitoare asupra Cuvântului Său şi a Voii Sale. (mai mult…)

ARME ŞI ROADE (III)

12. Ce va fi oare când toate puterile naturii, care sunt şi ele în mâna cea tare a lui Dumnezeu nişte unelte ale mâniei şi ale dreptei pedepsiri a Lui…
ce va fi în Ziua cea Înfricoşată când ele se vor uni ca să împlinească zdrobitor, grabnic şi cumplit poruncile nimicitoare asupra păcatului lumii
şi pedepsele judecăţilor înştiinţate de Cuvântul Sfânt (Mt 24, 21-22; II Ptr 3, 7-12; I Tes 5, 2-3; Apoc 16)?
Cine va mai putea sta atunci împotriva mâniei acestora, ca să le oprească şi să le întoarcă înapoi,
când Însuşi Dumnezeu le-a poruncit dezlănţuirea?
De mânia lui Dumnezeu nu există decât o singură scăpare: în braţele lui Iisus.
Vino cu lacrimi de căinţă acum în aceste braţe iertătoare! (mai mult…)

ARME ŞI ROADE (II)

7. Dumnezeu ştie cât cunoaştem fiecare dintre noi din poruncile şi voile Sale,
căci de Duhul Său şi de ochii Lui nu ne putem as-cunde nimeni dintre noi, cum nu ne putem ascunde de propriul nostru cuget.
De aceea răspunderea fiecăruia în faţa Lui ne ră-mâne întreagă.

8. Putem să trăim nepăsători ca şi cum nici n-ar fi moarte şi judecată, răsplată sau osândă veşnică nicio-dată – dacă vrem.
Dar vine Ziua cea Înfricoşată de care nu ne vom putea nici ascunde, nici feri, nici unul şi nicăieri.
Atunci va trebui să o vedem tremurând –
nici unul nu va scăpa de asta!

9. Vine îngerul fioros al morţii, care ne va afla oriunde vom fi
şi ne va târî la Judecata lui Dumnezeu, în care n-am crezut (dacă n-am crezut)
şi ne va arunca în osânda Cuvântului Său pe care l am batjocorit (dacă l-am batjocorit)
şi în chinurile conştiinţei, în focul veşnic de care am râs (dacă am râs).
Ce vei face tu atunci?
Şi ce-ţi va mai rămâne după aceea? (mai mult…)

ARME ŞI ROADE

1. Armele Duhului Sfânt sunt şi roadele Lui (Gal 5, 22).
Sunt şi virtuţile sufletului credincios – dar sunt şi puterea lui.
Sunt meritul străduinţelor noastre – dar sunt şi da-rul lui Dumnezeu.
Când noi ne străduim cu smerenie şi sinceritate să aducem aceste roade, Domnul Duhul Sfânt face din ele armele noastre de apărare.

2. Neprihănirea este şi o armă de lovire, dar şi de apărare (II Cor 6, 7).
Râvna este un mijloc prin care sufletul capătă nu numai bucurie, dar şi roade.
Credinţa neschimbată şi vie este nu numai un pu-ternic scut de apărare împotriva săgeţilor arzătoare ale celui rău, ci este şi o mare putere biruitoare asupra diavolului. (mai mult…)

Nu te amãgi, dacã ești tânãr, cã mai ai timp…

Cununile Slavite6 – Fiecare clipã trecutã cu tic-tacul ceasului, este o bucãțicã tãiatã din viața cea scurtã pe carecare fiecare ne-o avem numai o datã aici.
– Atunci cum s-o putem privi nepãsãtori?
Și cum s-o pierdem în chip ușuratic?
Și cum sã n-o folosim cu grijã?

7 – Rãscumpãrați timpul – spune Înțelepciunea Domnului (Efes. 5, 16), și dacã unitatea de mãsurã pentru timp este secunda, – atunci fiecare secundã trebuie s-o rãscumpãrãm folositor, cãci timpul e secunda.
Dacã ești înțelept ai grijã și rãscumpãrã fiecare secundã a ta.

8 – Fiecare secundã din viața ta rãscumpãr-o cu grijã, cãci doar toatã viața devine cât o singurã secundã în clipa sfârșitului ei.
E doar ca un sunet scurt (Psalm 90, 9).
Ca un abur care se aratã puțintel și apoi trece (Psalm 144, 3). (mai mult…)

Înaintaşi şi urmaşi

Dumnezeu nu va uita niciodatã pe marii înaintaşi ai Soliei Sale cãtre Omenire, pe acei binecuvântaţi bãrbaţi vrednici ai credinţei Lui, care L-au iubit pe Domnul atât de mult şi au fãcut atâta pentru El.
Din pricina acestor înaintaşi, Dumnezeu a fãcut faţă de toţi urmaşii lor, un legãmânt de veşnicã bunãvoinţã (Exod 20, 6).
Sã nu-i uitãm nici noi, fiindcã este sfântã porunca: Aduceţi-vã aminte de ei…
Faptele credinţei marilor noştri înaintaşi şi meritele pãrinţilor noştri credincioşi, au ajuns nu numai temeiul pentru care Dumnezeu i-a înãlţat şi binecuvântat pe ei înşişi, pe  acei care le-au avut aceste fapte şi merite, – cu ele devin apoi un veţnic temei, pentru care sunt primiţi, ascultaţi şi ajutaţi şi toţi urmaşii acestora.
Din pricina pãrinţilor credincioşi, Dumnezeu nu-i leapãdã de tot nici pe urmaşii lor cei nevrednici. (mai mult…)

WhatsApp chat