Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Dogmatica Ortodoxa

Dogmatica Ortodoxa

TEOLOGIA – CHEMAREA LĂUNTRICĂ A OMULUI SPRE CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU

SENSUL NOŢIUNII „TEOLOGIE”

Cuvântul „teologie” este folosit încă din antichitate şi se referea la ştiinţa despre zei sau despre divinitate. Provine din grecescul theos, Dumnezeu şi logos, cuvânt, ştiinţă, cunoaştere, raţiune. Îl descoperim folosit în Metafizica lui Aristotel, referindu-se la conceptul păgân de cunoaştere a voii zeilor.

Primul scriitor creştin care-l foloseşte cu înţeles creştin este Fericitul Augustin care defineşte teologia drept „ştiinţa sau vorbirea despre Dumnezeu” (“de divinitate ratione sive sermonem”). Încă de la început, deci, teologia a fost cultivată de şi în Biserică, în sensul de comunitate a celor credincio i, pe ș temeiul revelaţiei, în slujba membrilor pe care îi conduce spre mântuire. Teologia subsumează întregul tezaur de învăţături ale Bisericii cu privire la Dumnezeu şi lucrările Sale în lume. Este nu numai o ştiinţă a religiei, pentru Dumnezeu, ci depăşeşte acest nivel pentru că presupune credinţa personală în adevărurile revelate. (Papadopoulou, 2007, p. 74)

Ca disciplină teologia este ştiinţa care studiază adevărurile de credinţă, pe temeiul revelaţiei divine, cu privire la Dumnezeu şi lumea creată în raport cu El. Orice studiu al lucrărilor lui Dumnezeu în lume este o problemă teologică. Ca preocupare personală, teologia este şi gnoză, respectiv cunoaştere a realităţilor dumnezeieşti prin experienţă, în mod nemijlocit. Citeşte în continuare »

Creaţionism şi evoluţionism

 Pr.prof.univ.dr. Valer BEL

În acest context trebuie arătat că evoluţionismul, ca şi creaţionismul sunt două teorii care se bazează pe autonomia lumii naturale faţă de cea supranaturală şi încearcă să explice existenţa omului şi a lumii fără să ia în consideraţie Logosul divin şi ordinea raţională şi unitară a întregii creaţii prin care toate au fost create (Ioan 1,1-2). Datorită acestui fapt, ambele teorii consideră că lumea naturală sau văzută apare şi se dezvoltă în două direcţii contradictorii. În opoziţie cu evoluţionismul, creaţionismul consideră că lumea naturală, creată de Dumnezeu în chip desăvârşit la început, a fost profund afectată de păcat şi cunoaşte un proces de degradare din ce în ce mai accentuat, dominat de legea entropiei, care sfârşeşte cu distrugerea ei finală41. (mai mult…)

PREDICA ÎN VECHIUL TESTAMENT. CÂTEVA REPERE

Preot lector dr. Vasile GORDON

Una dintre carentele predicii zilelor noastre este ca foloseste extrem de putin Vechiul Testament, ignorând totodata pe cei care, prin râvna exemplara, pot fi numiti pe drept cuvânt propovaduitori ai voii Domnului. În conditiile în care astazi oficiul Amvonului are o responsabilitate crescânda, deodata cu a celorlalte slujiri, desigur, propovaduitorii trebuie sa reconsidere cu atentie maxima toate izvoarele autentice ale demersului omiletic. În acest scop, nu trebuie ignorata nici o sursa care poate servi slujirii învatatoresti, între care Vechiul Testament ocupa, fara îndoiala, un loc prioritar. Nu trebuie sa uitam, de asemenea, ca Biserica Ortodoxa se confrunta astazi într-o masura din ce în ce mai îngrijoratoare cu „propovaduitori” sectari tot mai numerosi, între care foarte multi exploateaza scrierile vetero-testamentare cu un zel cantitativ apreciabil. „Cantitativ” doar, pentru ca, asa cum se cunoaste, sub aspectul calitatii si al corectitudinii ermineutice propovaduirea lor este, de fapt, un act anti-omiletic. (mai mult…)

WhatsApp chat