Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Dorim să fim

Dorim să fim

Sărbătoarea îngerilor

La Parada Victoriei din marea Piaţă a Capitalei Victorioase sunt prezenţi toţi slujitorii şi toţi oamenii apropiaţi ai Împăratului. Acolo, în tribuna oficială, toţi acei colaboratori ai marelui Împărat învingător au cinstea cea mare de a asista la defilarea marilor unităţi victorioase şi a marilor eroi care au săvârşit cele mai glorioase fapte de arme.

Un crainic fericit al împăratului anunţă, în auzul lumii întregi, Numele fiecărei unităţi care trece prin faţa tribunei, locul unde a luptat, faptele de vitejie pe care le a săvârşit. Numărul vrăjmaşilor doborâţi şi însemnele gloriilor câştigate…

Din tribuna împărătească se strigă urale, se aruncă flori, se flutură eşarfe, se fac semnele celei mai fericite bucurii… Însuşi Împăratul, cu gura Lui, află câte un cuvânt fericit pentru fiecare. (mai mult…)

Ce operaţie grea este naşterea din nou!

Un popor nu se înnoieşte dintr o dată, cum ai semăna un lan de grâu, să iasă tot în aceeaşi zi şi să crească tot în acelaşi fel.
Un popor se altoieşte om cu om, ca pom cu pom într o livadă. Dacă ai grădinari pricepuţi, altoiuri bune şi vreme prielnică.

Nu poţi zice: Să facem oameni noi cum ai face pe bandă un stoc de încălţăminte, o mie de perechi de cizme într o oră! Căci atunci ies cizme, nu ies oameni!
Omul nou se altoieşte ca o mlădiţă nobilă într un butuc sălbatic. Cu o mână fină, cu o metodă fină, cu o pricepere şi o răbdare părintească.
În această operaţie fină, omul are partea sa, iar Dumnezeu Îşi are partea Lui. (mai mult…)

INDIVIDUAL ŞI GENERAL

1. În Lucrarea lui Dumnezeu, fiecare suflet trebuie să se realizeze separat, până la cel mai înalt nivel posibil lui.

2. Fiecare suflet însă, ajungând în Domnul până la cea mai înaltă stare atinsă de el, trebuie să fie şi mai convins de marele adevăr că Hristos vrea ca noi să de-păşim acest nivel individual, ca să ajungem la stadiul superior, care este conştiinţa de grup.

3. Dumnezeu vrea nu să ne formeze pe noi nişte indivizi separaţi, ci să ne facă să ne integrăm fiecare în acel specific al grupării din care facem parte, pentru că, având un scop comun cu care trebuie să ne identificăm, – trebuie să avem şi un specific în care să ne contopim. (mai mult…)

Bunul-simţ ( II )

11. Bunul-simţ este un sentiment care este pus din naşterea sa în fiecare suflet şi este frumos totdeauna când face parte din acea stare delicată, smerită, sensibilă a unui credincios, nu numai când este tânăr, – ci toată viaţa sa.
Dar sunt şi stări când acest bun-simţ să nu fie me-reu în retragere, în tăcere, în defensivă faţă chiar de toate. Sunt situaţii când chiar bunul-simţ ne obligă să ne ridicăm, să ne împotrivim, să apărăm binele de rău, dreptatea de nedreptate, nevinovăţia de silnicie.

12. În cazul adevărului asuprit de minciună, – nu trebuie să ne ascundem. În cazul săracului asuprit de bogat – nu trebuie să ne ascundem. În cazul curăţiei ameninţată de ticăloşie, nu trebuie să stăm nepăsători.
În toate aceste cazuri deosebite, este o crimă şi o ruşine să nu ne ridicăm hotărâţi şi curajoşi în apărarea celui nevinovat şi în osândirea celui nelegiuit. (mai mult…)

BUNUL-SIMŢ

1. Bunul-simţ, măsura înţeleaptă, judecata echilibrată şi atentă ne sunt necesare tuturor şi fiecare avem nevoie să fim înzestraţi cu ele, – aşa cum ai nevoie de o busolă, spre a te orienta bine în orice situaţie. Aşa cum o vietate are nevoie de antenele cu care îşi presimte drumul. Sau o pasăre călătoare, de instinctul orientării sale în zbor.

2. Suntem ca nişte păsări migratoare şi noi… Zburând spre Patria Caldă unde trebuie să ajungem pe totdeauna, noi trecem în zbor ori ne târâm, ori vâslim printre multe primejdii ori întunecimi, ori amăgiri, ori ispite.
Ceva înţelept trebuie să avem instinctiv pus în noi, spre a ne şti comporta bine faţă de oricare dintre acestea.

3. Acest ceva pus de Dumnezeu în noi, care ne este ca un pipăit duhovnicesc, putem, folosindu l bine, să ni l creştem, să ni l lărgim, să ni l sensibilizăm până la un înalt punct binecuvântat.
Sau putem, neglijându l, să l pierdem până la de tot.

4. Ce bucurie este să ai de a face cu un om de bun-simţ! Cu un astfel de suflet totdeauna te poţi înţelege şi când trebuie să i dai, şi când trebuie să ţi dea.
Şi când trebuie să munceşti cu el – şi când trebuie să stai.

5. Un bun-simţ duhovnicesc trebuie să avem nu numai faţă de umblarea noastră cu semenii – ci mai ales în umblarea cu Dumnezeu.
Când munca noastră va fi plină de bun-simţ, nu-i vom nedreptăţi niciodată, prin calitatea şi nici prin preţul ei, pe oameni – şi nici nu-L vom înşela pe Dum-nezeu.

6. Când rugăciunea noastră va fi plină de bunul-simţ, nu ne vom aşeza niciodată necuviincios. Nu vom striga ţipător, nici nu ne vom linguşi prefăcut. Nu vom lungi prea mult şi nu vom scurta prea grăbit… Nu ne vom înghesui prea în faţa altora, nici nu i vom strâm-tora…
Ce necesar ne este bunul-simţ, mai ales în rugăciunea noastră!

7. Când iubirea noastră este înzestrată cu bunul-simţ, – ce curată este comportarea ei oriunde! Cu cele mai curate gânduri ne apropiem de toţi semenii noştri. Cu cea mai frumoasă cinstire ne apropiem faţă de părinţi, cu cea mai alipită părtăşie, faţă de soţ. Cu cea mai caldă încredere, faţă de fraţi. Cu cea mai prudentă grijă, faţă de vrăjmaşi. Cu cea mai înţelegătoare cuprindere, faţă de străini. Cu cea mai sfântă frică, faţă de ispite.
Ce necesar ne este într adevăr fiecăruia dintre noi bunul-simţ mai ales în iubire! El singur ne dă măsura în care ştim bine şi cum s o dăm, şi cum s o primim.

8. Când suferinţa noastră va fi pătrunsă de bunul-simţ, în primul rând, nu vom îngreuia cu ea pe nimeni. Nici nu vom arunca-o pe nedrept asupra nimănui, ci ne o vom lua în întregime asupra noastră, recunoscându-ne cinstit partea răspunderii noastre pentru ea. Şi scopul pentru care am primit o. Sau vina pentru care o merităm.
Nu vom ţipa şi nu ne vom văicări, ca să trezim exagerat compătimirea altora pentru starea noastră. Şi nici să împovărăm mila celor ce ne iubesc, făcându i să sufere şi ei, lucru care şi aşa nu ne ar folosi nouă cu nimic, dar i ar chinui şi pe ei în plus.

9. Ce necesar ne este, într adevăr, nouă tuturor bunul-simţ în toate lucrurile noastre! Niciodată nu ne va strica atunci când îl vom avea prea mult, dar totdeauna ne va păgubi când îl vom avea prea puţin.

10. Dar nici bunul-simţ nu trebuie înţeles rău, folosindu l prea exagerat acolo unde nu este cazul, –pentru că şi aceasta poate fi nepotrivit… „Nu fi prea neprihănit – spune Eclesiastul – de ce să te pierzi singur?” (Ecl 7, 16).

va urma

Traian Dorz din ”Dorim să fim”

Ce operaţie grea este naşterea din nou!

Un popor nu se înnoieşte dintr‑o dată, cum ai semăna un lan de grâu, să iasă tot în aceeaşi zi şi să crească tot în acelaşi fel.

Un popor se altoieşte om cu om, ca pom cu pom într‑o livadă. Dacă ai grădinari pricepuţi, altoiuri bune şi vreme prielnică.

 

Nu poţi zice: Să facem oameni noi cum ai face pe bandă un stoc de încălţăminte, o mie de perechi de cizme într‑o oră! Căci atunci ies cizme, nu ies oameni!

Omul nou se altoieşte ca o mlădiţă nobilă într‑un butuc sălbatic. Cu o mână fină, cu o metodă fină, cu o pricepere şi o răbdare părintească.

În această operaţie fină, omul are partea sa, iar Dumnezeu Îşi are partea Lui. (mai mult…)

Sã mulțumim înainte de orice rugãciune

Traian Dorz - rugaciune

Sã mulțumim înainte de orice rugãciune, pentru rãspunsul care ni se va da la ea.

Fiindcã rãspunsul care îl vom primi de la Dumnezeu este cel mai fericit, pentru noi, fie cã va fi acela pe care îl așteptãm – fie cã va fi cu totul altul.

Sã mulțumim în fiecare searã pentru ziua care am trãit-o și pentru tot ce am primit în ea.
Aceasta ne va da un duh liniștit și o noapte cu pace. (mai mult…)

Un popor se altoieşte om cu om, ca pom cu pom într‑o livadă

Un popor nu se înnoieşte dintr‑o dată, cum ai semăna un lan de grâu, să iasă tot în aceeaşi zi şi să crească tot în acelaşi fel.

Un popor se altoieşte om cu om, ca pom cu pom într‑o livadă. Dacă ai grădinari pricepuţi, altoiuri bune şi vreme prielnică.

Nu poţi zice: Să facem oameni noi cum ai face pe bandă un stoc de încălţăminte, o mie de perechi de cizme într‑o oră! Căci atunci ies cizme, nu ies oameni!

Omul nou se altoieşte ca o mlădiţă nobilă într‑un butuc sălbatic. Cu o mână fină, cu o metodă fină, cu o pricepere şi o răbdare părintească.

În această operaţie fină, omul are partea sa, iar Dumnezeu Îşi are partea Lui. (mai mult…)

Oricare suflet la care ne trimite Dumnezeu poate deveni un purtător de Hristos.

Serile noastre de colinde şi bucuriile noastre din Noaptea Naşterii Domnului sunt ca ale cetelor îngereşti care îl însoţeau pe măreţul arhanghel Gavril, purtătorul Veştii Bune la Buna-Vestire, spre Sfânta Maria, iar acum, cu împlinirea ei, spre păstori. Asemenea îngerilor trebuie să-i însoţim şi noi de fiecare dată pe cei ce duc Vestea cea Bună celor ce-L aşteaptă pe Mântuitorul.

Vouă, care sunteţi treji, vouă, care vreţi să auziţi cea mai Bună Veste ce s a dus vreodată cuiva, ascultaţi şi primiţi bucuria, că şi pentru voi S a născut Iisus, Singurul, dar Desăvârşitul Mântuitor al fiecăruia şi al tuturor. (mai mult…)

WhatsApp chat