Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editoriale

Editoriale

FOTOGRAFUL ȘI MAREA UNIRE

De la istorici, aflăm că singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor de la 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns „fotograful Unirii” din întâmplare. În dimineaţa de 1 Decembrie, a pornit şi el spre Alba Iulia, după ce a făcut trei fotografii cu sătenii care mergeau la Marea Adunare Naţională. Fotograful şi-a cărat aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă pe bicicletă, pe distanţa de aproape 11 kilometri dintre Galtiu, de unde era, şi Alba Iulia. În ultimii ani ai vieţii, Samoilă Mârza a trăit în sărăcie. El a murit în anul 1967. Despre acest fotograf al Unirii, potrivit unor surse, aflăm că el, mai târziu, auzind de Oastea Domnului, a participat la unele adunări ale Oastei, având o oarecare legătură cu această Mişcare de renaştere spirituală.

* * *

Dacă de la Marea Unire teritorială a Neamului nostru sărbătorim un veac, de la Marea Unire Spirituală sărbătorim două milenii. Această Unire s-a făcut, pentru toate neamurile, pe Crucea Golgotei, de către Fiul lui Dumnezeu. (mai mult…)

Spre asemãnarea cu Hristos – Scurtă reflexie la Sf. Mare Mucenic Dimitrie

Nu ştiu de ce la vremea toamnei – poate pentru că toamna se numără „bobocii” – suntem mult mai aplecaţi către sfinţi şi sfinţenie. Pe lângă sărbătorile din calendar însemnate cu roşu şi, mai nou, cu albastru, nu este zi în care, chiar dacă e însemnată cu negru, să nu găsim minunate vieţi de sfinţi, zugrăvite cu măiestria martorului ocular aşezate în cartea dedicată lor – Vieţile Sfinţilor. Parcurgând numai săptămâna ce se încheie cu viaţa şi mucenicia Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, găseşti un întreg buchet de minunaţi sfinţi martiri, cuvioşi, sihaştri, dar şi evlavioşi mireni, curajoşi ostaşi ai lui Hristos. Imaginea este completă: de la Apostoli ai lui Hristos (Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului, pe 23 octombrie) sau întocmai cu Apostolii (Sf. Ierarh Averchie, pe 22 octombrie) la înalţi ofiţeri în armata romană (Sf. M. Mc. Dimitrie) şi cuvioşi apărători ai Ortodoxiei pe pământ românesc (Sfinţii ardeleni, pe 21 oct.) etc. (mai mult…)

Oastea Domnului, copilul viu al Bisercii

O mamă adevărată este doar aceea care înţelege să pună, mai presus de drepturile sale, dreptul la viaţă al copilului său. Că uneori, pentru a salva integritatea copilului, e nevoită să şi-o sacrifice pe a sa. Aşa cum reiese şi din judecata pe care înţeleptul Solomon o face în cazul celor două femei venite să-şi revendice fiecare dreptul de mamă a unui prunc nou-născut: „Apoi a zis Solomon: Daţi-mi o sabie; şi i s-a adus regelui o sabie. Şi a zis regele: Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi o jumătate din el uneia şi o jumătate din el celeilalte! Şi a răspuns femeia, al cărei fiu era viu, regelui – căci i se rupea inima de milă pentru fiul ei: Rogu-mă, domnul meu, daţi-i ei acest prunc viu şi nu-l omorâţi! Iar cealaltă a zis: Ca să nu fie nici al meu, nici al ei, tăiaţi-l! Şi regele a zis: Daţi-i acesteia copilul cel viu, că aceasta este mama lui!” (III Regi 3, 24-27). (mai mult…)

Zile și adevãruri

Nimic nu este întâmplător în această viaţă. Nimic din ce se întâmplă ori din ce ni se întâmplă nu este întâmplare. Totul are un scop şi nimic nu se petrece fără o cauză. Nici un fir de păr nu piere şi nici un ac de brad nu părăseşte o ramură fără ştirea lui Dumnezeu.

Pentru cel care nu crede şi nu se încrede în Dumnezeu există întâmplare, mister, soartă, destin ori neprevăzut sau chiar surpriză… Însă pentru cel ce s-a întâlnit cu Dumnezeu, cu Fiul Său, Mântuitorul Iisus Hristos – precum Sfântul Apostol Pavel pe drumul Damascului – s-a îndepărtat zidul despărţitor ce împiedica lumina, închidea orizontul, încătuşa mintea. Pentru un astfel de om „…există numai o luminoasă şi cutremurător de clară înlănţuire logică şi înţeleaptă de urmări şi răsplătiri normale ale faptelor şi căilor văzute ori nevăzute, pentru noi – dar văzute şi ştiute în totul, pentru El” (Traian Dorz – Zile şi adevăruri istorice). (mai mult…)

Darul deosebirii

În acest important an aniversar al Oastei, se cuvine să privim în urmă, cu mulţumire adâncă adusă Domnului pentru biruinţele de până acum şi cu recunoştinţă şi evlavie adevărată faţă de marii înaintaşi şi faţă de jertfele lor atât de bogat roditoare. Şi numai pe temelia solidă a unei astfel de retrospective, realizată cu cea mai bună ştiinţă şi conştiinţă, să ne gândim drumul şi responsabilităţile pe mai departe. (mai mult…)

Sf. prooroc Ilie și proorocii mincinoși

Istoria biblică este generoasă cu multe fapte din viaţa Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, povestite cu lux de amănunte, tocmai pentru măreţia acestor minuni săvârşite în numele Dumnezeului celui Viu. Cea mai cunoscută dintre ele este aceea când, după seceta de trei ani şi jumătate, Sf. Ilie a poruncit o confruntare directă, în numele Domnului, cu regele idolatru şi proorocii săi. În urma arătării adevăratului Dumnezeu, Care a pogorât foc din cer asupra jertfelnicului ridicat de marele Prooroc „şi a mistuit arderea de tot şi lemnele, şi pietrele, şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ” (III Rg 18, 38), a poruncit poporului să-i prindă pe cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal şi pe cei patru sute de prooroci ai Aşerei, pe care, după cei i-au prins pe toţi, „s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo” (III Rg 18, 40).

Şi în zilele noastre, în viaţa de credinţă, soarta proorocului mincinos trebuie să fie, la modul duhovnicesc, aceea a proorocilor lui Baal şi ai Aşerei. Tot cel ce învaţă altfel decât dreapta învăţătură a Bisericii, trebuie să fie „prins”, adică dat pe faţă întregului popor, şi învăţătura lui ucisă din minte şi din conştiinţă –, astfel încât, în mijlocul poporului să răsune un singur adevăr, o singură sentinţă: „Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (III Rg 18, 39), adică să triumfe Adevărul. (mai mult…)

Pãrtaşi rãdãcinii şi grãsimii Mãslinului

Fascinantul capitol 11 al Epistolei scrisă romanilor de Sfântul Apostol Pavel ascunde în altoirea măslinului filantropia lui Dumnezeu prin care toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire, dar şi con- ştiinţa miluirii neamurilor, pe fondul necredinţei trecătoare a lui Israel, acestea fiind părtaşe „rădăcinii şi grăsimii măslinului” celui ales şi nobil. Pe scurt, Apostolul neamurilor atrage atenţia convertiţilor la Hristos dintre păgâni asupra oportunităţii poporului evreu de a se regăsi cu mult mai puternic legaţi de tulpina măslinului bun, din care provin, decât ei, care sunt sălbatici din fire. (mai mult…)

ADEVÃRUL LUI HRISTOS…

De puţin timp, am sărbătorit, ca-n fiecare an, de două milenii, Înălţarea Domnului la cer. Este un adevăr incontestabil această înălţare, pe care, aşa cum am citit de curând într-un reportaj, şi musulmanii îl recunosc. În capela de pe Muntele Măslinilor, locul Înălţării Domnului la cer, se păstrează o piatră ce are imprimată o urmă de picior despre care Tradiţia spune că aparţine Domnului Iisus. Aflând aceste mărturii, te cuprinde un fior sfânt şi ochii ţi se umplu de lacrimi mulţumitoare că avem o credinţă curată şi adevărată. Fratele Traian Dorz – care am putea spune că a plecat în ceruri oarecum în preajma Înălţării Domnului – ne spune, clar şi limpede, în rândurile versificate: Hristos este Adevărul… / Numai cunoştinţa Sa / te ajută, adevărul, / să-l poţi crede şi urma, / căci nu poţi s-ajungi a crede / adevărul până când / vei ajunge ca să-i afli / cunoştinţa-n primul rând. (mai mult…)

Cum ne întrebuințăm timpul?

„Răscumpărați vremea căci zilele sunt rele”  Efs. 5:16.

Timpul, dacă ar fi să dăm o definiție, este acel interval sau acea perioadă de la naștere până la moarte sau trecere in veșnicie. El ne este de folos pentru mântuirea noastră și pentru a ajuta și pe semenii noștrii să se poată mântui.

Părintele Dumitru Stăniloaie spune despre Timp că: “Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata așteptarii între bătaia Sa la poartă si fapta noastră de a deschide“. În viața spirituală nu există mâine, există azi. Timpul este marea noastră șansa în relația cu Dumnezeu. Mulți văd timpul ca pe un inamic. Oare chiar  așa să fie? Oare cu ar fi sa-l vedem ca pe un prieten? (mai mult…)

Libertatea – dar de la Dumnezeu

“Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire.” Galateni 5, 13

                Libertatea a fost starea după care am tânjit zeci de ani de zile, într-un regim ateu, este cuvântul pe care-l murmuram pe buze zilnic, era ceva ce doream cu ardoare, şi bunul Dumnezeu ne-a dat-o într-o bună zi. Ne doream să fim liberi pentru a ne putea întâlni la adunări, fără a fi urmăriţi, amendaţi, iar unii chiar închişi şi prigoniţi; era o dorinţă arzătoare a celor care au trăit acele vremuri, dorinţă de a te întâlni cu Domnul şi cu fraţii, cu orice prilej şi în orice moment. Erau vremuri când, cu emoţie, ne plecam genunchii la rugăciune, iar din lacrimile fierbinţi de pocăinţă izvora puterea şi binecuvântarea lui Dumnezeu, eram mişcaţi şi răscoliţi până-n adâncul sufletului de momentul întâlnirii noastre cu Domnul, de dragul căruia nu conta nici cheltuiala, nici primejdia, nici boala, nici oboseala, absolut nimic. Au trecut acele vremuri de har şi binecuvântări cu adevărat cereşti şi iată-ne liberi. (mai mult…)

WhatsApp chat