Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Eterna Iubire

Eterna Iubire

Ochii vinovaţi ori se ascund, ori se obrăznicesc

5. Vai, cât de puţini mai pot întoarce când lăcomia a intrat mai dinainte în inima lor!
Când ambiţia şi trufia le-au cuprins toată fiinţa. Şi când un duh de prefăcătorie şi de false încredinţări le-a orbit orice vedere duhovnicească.
Când mincinoasele încredinţări îi îmbărbătează în rătăcire şi când ura contra nevinovăţiei îi împinge la cruzimi şi la orice act satanic,
aceştia nu se mai întorc niciodată.

6. Pe binefăcătorii tăi sau ai altora e bine să-i cauţi întotdeauna. Pentru ca să-i cunoşti şi să le poţi arăta preţuirea şi recunoştinţa ta.
De aceştia întrebi mereu pe oricine şi oriunde, ca să-i cunoşti şi să-i ştii.
Să-i afli şi să-i binecuvântezi. (mai mult…)

IUBIREA ÎMPLINITOARE

1. Nu zice niciodată: „Mai bine să cad în mâinile lui Dumnezeu decât în mâinile oamenilor”…
Ci teme-te de păcat şi fie-ţi groază de rău, ca să nu cazi nici în unele.
Teme-te de păcatul fiecărei neascultări de voia lui Dumnezeu
sau de a fraţilor tăi,
căci amândouă duc la pedeapsă.

2. Fie-ţi groază de orice uşurătate în umblarea faţă de sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu sau a Lucrării Sale.
Căci oricine face cu nebăgare de seamă lucrarea lui Dumnezeu este şi va fi blestemat,
atât în faţa lui Dumnezeu, cât şi a alor lui.

3. Dintre puţinele lucruri trupeşti pe care le are omul în viaţa asta, nici unul nu rămâne statornic în ini¬ma lui.
Nici unul nu-l însoţeşte până la moarte.
Pe nici unul nu-l ţine cu el în veşnicie.
Numai bucuria părtăşiei lui Hristos este singura care poate rămâne inimii omului pe totdeauna. (mai mult…)

TINERETUL ȘI ÎNDRUMAREA LUI

1. Nu ne lăsa, Doamne, să ne îngrijim pentru tinerii noştri, mai întâi, de nimic altceva decât de îndrumarea lor în cunoaşterea Ta
şi nu-i lăsa nici pe ei să caute mai întâi altceva decât Cuvântul Tău şi curăţia cărărilor Tale.
Căci fără Tine, toate le vor fi spre nefericire şi blestem,
dar prin Tine, toate le vor fi spre binecuvântare – şi lor, şi nouă.

2. Ochii sănătoşi sunt cel mai mare dar de la Dumnezeu pentru orice fiinţă.
Vederea sănătoasă este cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu.
Deschiderea ochilor este cea mai mare minune şi fericire,
după cum întunecarea luminii ochilor este nefericirea cea mai grea.
Şi ochii sănătoşi sunt cei mai necesari pentru îndrumarea tinerilor noştri. (mai mult…)

Cum se va putea ţine curată cărarea neamului nostru spre un viitor fericit?

8. Problema educaţiei tineretului este o problemă foarte însemnată şi de aceea fiecare familie, fiecare Biserică şi fiecare popor şi-o pune – sau ar trebui să şi-o pună – cu foarte multă grijă.
Pentru că de această educaţie depinde, în cea mai mare măsură, nu numai fericirea sau nefericirea celor care au
sau nu au tineret,
ci întreg viitorul lor.
Ce fel de educaţie le dăm? Şi unde duce educaţia asta?

9. Nu este totuna a nu avea copii sau a-i avea;
nici a-i avea buni – sau a-i avea răi.
De aceea orice părinţi, orice Biserică şi orice neam trebuie să pună problema îndrumării tineretului pe calea curăţiei, pe calea cinstei şi a credinţei mai presus chiar de problema pâinii pentru ei. (mai mult…)

Aveţi grijă ce pildă de viaţă le daţi copiilor voştri

14. Creşterea pe care le-au dat-o părinţii copiilor lor în cei şapte ani de acasă şi pilda de viaţă pe care copiii o văd mai ales în aceşti ani la părinţii lor începe să le formeze sufletul lor cum va avea să fie.
Vai de părinţii care nu pot sau nu ştiu, sau nu vor să formeze bine sufletul copiilor lor în cei şapte ani!

15. O, câtă răspundere au totuşi părinţii pentru felul de viaţă pe care îl vor duce
şi pentru urmele şi urmările faptelor pe care le vor săvârşi copiii lor cât vor fi ei!
Ba, chiar şi pentru ale urmaşilor acestora.
Fiindcă şi fiii mei, în cele mai multe cazuri, vor căuta să-i crească pe fiii lor tot aşa cum şi ei au fost crescuţi de către mine cândva.

16. Aveţi multă grijă şi băgaţi bine de seamă cum vă creşteţi fiul sau fiii!
Şi, mai ales, aveţi grijă ce pildă de viaţă le daţi copiilor voştri prin ceea ce văd că faceţi voi!
Aveţi grijă acum, fiindcă peste puţină vreme copilul vostru vă va scăpa din mâini.
Iar după aceea în zadar veţi plânge. (mai mult…)

INIMA ŞI MINTEA (II)

11. Cele mai grele şi mai blestemate gânduri, diavolul nu le pune în mintea omului, ci le pune în inima lui.
Că dacă le-ar pune în minte, omul, oricât ar fi de rău şi oricât ar fi mintea lui de întunecată, totuşi, gândind la ele, tot s-ar îngrozi. Fiindcă n-ar putea să nu vadă şi urmarea lor.
Dar dacă le pune în inimă, inima nu gândeşte niciodată la urmări.

12. Inima este gata să sară să-şi împlinească îndată orice pornire ce vine în ea.
Căci inima n-are ochi.
Dar mintea are.
13. Satana totdeauna atacă mântuirea omului mai întâi prin partea inimii.
Fiindcă prin partea aceasta omul este totdeauna cel mai slab.
Şi aici cedează cel mai uşor. (mai mult…)

INIMA ŞI MINTEA

1. Să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră şi cu tot cugetul nostru.
Cu toată iubirea inimii – şi cu tot cugetul minţii noastre.
O, cât de mult spun aceste cuvinte!
Pentru că nimic nu-i mai necesar decât Dumnezeu şi apoi iubirea cea adevărată şi statornică până la capăt.

2. Iubirea este în stare să facă singură cât toate celelalte împreună. Pentru că ea le cuprinde în sine şi pe toate celelalte.
Fiecare iubire curată este binecuvântată pentru tim-pul cât ţine această iubire.
Dar iubirea care ţine până la capăt este binecuvân-tată veşnic şi veşnic.

3. Iubirea care ţine numai o vreme poate avea un preţ mărginit sau poate să nu aibă nici unul.
Dar cea care ţine până la capăt, aceea are un preţ nepreţuit.
Pentru că iubiri vremelnice pot fi oricâte. Dar iu¬bire până la capăt nu este decât una. (mai mult…)

MICIMEA NOASTRĂ OMENEASCĂ ( II )

12. În zadar este pregătită calea şi arătat adevărul, dacă noi, cu viaţa, nu-l dorim.
În zadar este bună calea şi drept adevărul, dacă noi, cu viaţa, nu le urmăm.
În zadar este făcut drumul şi pregătită căruţa, dacă eu nu mă sui, să merg cu ea.
În zadar cunosc Evanghelia şi am harurile, dacă eu nu le folosesc în chip mântuitor. (mai mult…)

MICIMEA NOASTRĂ OMENEASCĂ

1. Cercetăm de atâta timp Viaţa, Universul, Dimensiunea, Timpul, Cosmosul…
şi ce ştim din toate acestea oare, cu adevărat şi sigur?
Iar din ceea ce ştim, ce am ajuns să putem?
Doamne, ce este omul, ca să iei aminte la el? Ai milă de micimea noastră, căci numai prostia o avem mare. (mai mult…)

Purtãtorul Cuvântului

16 – Credem noi cã puțin Îi pasã Domnului Dumnezeu cã noi nesocotim Cuvântul Lui?
Cã lepãdãm Sângele Fiului Sãu?
Cã batjocorim pe Duhul Harului prin care am fost pecetluiți?
Cã disprețuim mustrãrile frãțești?

17 – Oare ni se pare nouã cã nu-i tocmai atât de mare vina noastrã?
Dar cine poate fi judecãtor în propria lui cauzã?
Nu noi o vedem, cât e de mare vina noastrã, ci alții o vãd.
De aceea nici judecata dreaptã n-o putem face noi, ci alții.

18 – Dacã au pãcãtuit, sã nu disprețuim pe frați, ci chiar sã dãruim mustrarea și pedeapsa lor.
Cãci oricât vor fi de mari, tot vor fi mai mici decât vina noastrã.
Mai mici decât bucuria iertãrii.
Mai mici decît pedeapsa lui Dumnezeu.
Ce plãtesc oamenii, nu mai plãtește El.
Ce judecã oamenii (frații) nu mai judecã Domnul.
Dar ce nu vrem sã plãtim la timp, – vom plãti mai greu și mai scump mai târziu.

19 – Noi putem sã cerem orice vrem, în rugãciunile noastre cãtre Dumnezeu, dar condiția pe care o pune El spre a ne asculta, – este: dacã rãmânem în Hristos și dacã rãmân în noi Cuvintele Lui.

20 – Dacã rãmânem în Hristos, atunci vom cere totdeauna numai ceea ce voiește El.
Iar dacã rãmân în noi Cuvintele Lui, atunci vom întrebuința întotdeauna ceea ce ne dã, numai dupã cum va plãcea Duhului Sãu din noi.
O Doamne Duhule Sfinte, ajutã-ne așa.

Traian Dorz, din ”Eterna Iubire”

  • 1
  • 2
WhatsApp chat