Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Familia creștină

Familia creștină

IISUS ŞI NICODIM

E noapte. Pe uliţele cetăţii pustii, un om singuratic, un bătrân, se strecoară grăbit de-a lungul zidurilor. Ajungând la o casă, bate la uşă. Cineva vine şi deschide. Şi iată-l deodată, în odaia cu lumină potolită, faţă în faţă cu Acela pe care dorea să-L vadă, să-L audă, să-L cunoască, pe Iisus, despre Care el spune că este un „Învăţător venit de la Dumnezeu”.

Fiind un om cinstit, nu se mulţumeşte cu ce şoptesc duşmanii sau cu ce spun prietenii despre Iisus, ci merge el însuşi, pentru ca să afle chiar din gura Lui adevărul. Şi n-a făcut degeaba acel drum. Nu i-a fost zadarnică petrecerea din noaptea aceea, în starea de vorbă cu Iisus. Căci lucruri mari şi adevăruri mari au auzit urechile sale. I s-a descoperit taina minunată a fericirii şi a mântuirii oricărui suflet: taina naşterii din nou, taina lucrării minunate a Duhului Sfânt, taina dragostei lui Dumnezeu, Care atât de mult a iubit lumea, încât şi pe Singurul Său Fiu L-a dat, pentru ca oricine crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (mai mult…)

Pentru Familia Creştină

Familia Creştină ! — Iată un nume care se aude aşa de rar, iată ceva care se vede aşa de rar, iată ceva care se trăieşte aşa de rar.

Ne gândim la familia cea mare a popoarelor „creștine” cari se mândresc cu numele Domnului Hristos şi cari ar trebui să trăiască într’o adâncă înfrăţire şi dragoste : – ce-a ajuns azi această familie” ?

O, e atât de adâncă prăpastia de ură care desparte popor de popor azi, că dragostea parcă nu mai are nici o punte să treacă peste ea, . .

Cu cât mai dureroasă apoi desbinarea, lupta și ura de moarte, care se petrece între cei ce ar trebui să fie Familia Domnului Hristos ! Oameni cari mărturisec acelaş Crez, se laudă cu aceiaş Evanghelie şi Acelaş Domn — au între ei ură de moarte . . . (mai mult…)

PORUNCĂ AVEM SĂ NU TĂCEM!

Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri care nu vor tăcea niciodată, nici zi nici noapte. Voi care aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți deloc. Și nu-i dați răgaz, până nu va așeza din nou Ierusalimul și-l va face o bucurie pe pământ.  (Isaia 62, 6-7)

Bolnavii și îndrăciții vindecați de Mântuitorul, adeseori, îi cereau drept recunoștință și mulțumire, să-i lase să meargă după El. Dar Domnul Iisus spunea fiecăruia: Du-te la ai tăi și spune-le tot ce ți-a făcut ție Dumnezeu. Astfel, fiecare tămăduit, fiecare păcătos iertat, devenea, prin porunca celui ce-l vindecase și-i dăduse iertarea păcatelor, un vestitor al Domnului și un propovăduitor al vieții celei noi, pe care a aflat-o în Mântuitorul. (mai mult…)

Iar naşterea din nou este O LUCRARE A LUI DUMNEZEU

Domnul Iisus a asemănat lucrarea naşterii din nou cu lucrarea vântului. „Vântul unde voieşte suflă şi glasul lui îl auzi; dar nu ştii de unde vine şi unde merge. Aşa este cu oricine este născut din Duhul” (In 3, 8).

În Cuvântul lui Dumnezeu scrie în multe locuri despre lucrarea cea tainică a naşterii din nou.

1. Amintim, în primul rând, locul de la Ioan 1, 12: „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”.

Deci, potrivit acestui cuvânt, naşterea din nou este o lucrare curat dumnezeiască; a fi născut din nou e tot una cu a fi născut din Dumnezeu – şi aceasta, prin primirea în inimă, prin credinţă, a Domnului Iisus. (mai mult…)

Aceasta e taina naşterii din nou.

Pe o stradă întunecoasă, locuieşte un om nenorocit; un beţiv. Dacă vrei să ştii ce este iadul, intră numai o clipă la el în casă. Este ceva îngrozitor. În toate părţile se vede numai nenorocire, strâmtorare, sărăcie lucie. Dar, tăcere! Se aud paşi pe scară; îndată copiii aleargă să se ascundă după pat. Sărmana femeie, zdrobită şi răbdătoare, stă gata să-l primească. Acest om i-a pricinuit mult zbucium şi multă durere. Ea a purtat săptămâni întregi semnele pumnilor primiţi de la el. Şi acum ea îl aşteaptă sigură că va auzi din nou înjurături şi, înfiorată, stă gata să primească iarăşi loviturile sale. El intră. Dar, spre mirarea celor din casă, se aşează pe scaun liniştit, îşi pune capul între mâini, apoi se ridică şi vorbeşte. Vorbeşte cum n-a mai vorbit niciodată. Glasul îi tremură, ochii îi joacă în lacrimi: „Dragii mei, iertaţi-mă! V-am făcut mult rău şi v‑am pricinuit multe dureri. Dar de-acum nu va mai fi aşa. Vin de la o adunare unde mi s-a spus că trebuie să mă întorc la Dumnezeu. Eu cred că Domnul Iisus a murit şi pentru mine. Dumnezeu poate să mă scape şi să mă mântuiască şi pe mine”. (mai mult…)

CE DOBÂNDIM PRIN NAŞTEREA DIN NOU

„Omul cel nou, omul cel duhovnicesc este ultima perfecţiune, ultima desăvârşire pe care o poate atinge un suflet ce locuieşte într-un vas de lut.” Prin naşterea din nou primim dreptul de copii ai lui Dumnezeu (In 1, 12), suntem făcuţi părtaşi cu Hristos (Evr 3, 14); părtaşi ai Duhului Sfânt (Evr 6, 4), părtaşi firii dumnezeieşti (II Ptr 1, 4). Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă (II Cor 5, 17). Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă (Gal 6, 15). Acest „om nou” e omul făcut după chipul lui Dumnezeu (Ef 4, 24); este „casa lui Dumnezeu” (I Cor 3, 16) şi „lăcaş al Duhului Sfânt” (I Cor 6, 19).

Ce vorbe mari sunt acestea! Aceasta e desăvârşirea care numai prin lucrarea „vântului”, a Duhului Sfânt, se poate face. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Dom­nului nostru Iisus Hristos, Care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, la o moştenire nestricăcioasă şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi” (I Ptr 1, 3-4). (mai mult…)

DACĂ UN OM NEÎNTORS LA DUMNEZEU AR AJUNGE ÎN CER

O poveste indiană istoriseşte că într-o zi un cocostârc bătrân se plimba de-a lungul unei gârle, căutând melci. Soseşte acolo o frumoasă lebădă. Întinzându-şi gâtul, cocostârcul o întrebă de unde vine.

– Vin din cer.

– Cerul? Despre cer n-am mai auzit niciodată. E departe? (mai mult…)

CE ESTE NAŞTEREA DIN NOU şi cum se poate naşte cineva din nou?

Biblia ne învaţă că, prin păcat, omul a pierdut frumuseţea sufletului, asemănarea cu Dumnezeu şi legătura cu El. Domnul Hristos ne arată că inima omului este o adevărată peşteră de tâlhari. „Din inimă ies gândurile rele, uciderile, prea­curviile, curviile, furtişagurile, măr­turiile mincinoase, hulele” (Mt 15, 19). Mulţi se laudă că au o inimă bună. Dar inima din care pot ieşi asemenea lucruri rele numai bună nu poate fi. Cum ar fi cu putinţă să capeţi apă curată, viaţă curată, când izvorul este spurcat? Curăţă întâi izvorul, curăţă întâi fântâna, curăţă inima şi atunci vei avea apă bună şi curată. Această lucrare de curăţire, de spălare, de înnoire – pe limba Evangheliei – se numeşte naştere din nou. (mai mult…)

ÎNTRE LEGE ŞI HAR

„Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (In 1, 17).

Printre tunete şi fulgere, la Muntele Sinai, poporul lui Israel a primit Legea. Focul de pe Muntele Sinai era un foc înfricoşat. Şi Israel nu trebuia să uite tunetele şi fulgerele Legii şi dreptăţii dumnezeieşti, ca să nu păcătuiască. În amintirea lui trebuia să rămână mereu vie şi trează icoana focului mistuitor şi pedepsitor al păcatului.

Şi sub muntele în flăcări poporul se îngrozeşte, făgăduind ascultare; dar n-au trecut decât puţine zile şi căderea ruşinoasă în idolatrie a arătat cât de slab, neputincios şi nestatornic este omul în firea sa.

La început omul a crezut că poate face binele şi i s-a dat Legea, pe care însă n-a putut să o ţină. Şi istoria omului de sub Lege sfârşeşte dureros cu plângerea: „Vreau să fac binele, dar nu pot să-l fac, căci răul este lipit de mine… Ah! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”. (mai mult…)

În sulul Cărţii este scris despre Mine

Întreagă Biblia Îl vesteşte şi Îl mărturiseşte pe Domnul Iisus. Vechiul Testament Îl arată pe El că va veni, iar noul Testament ni-L descoperă pe Dumnezeu venit în trup.

A citi Biblia înseamnă a-L căuta pe El, lucrarea Lui, mântui­rea, voia lui Dumnezeu şi făgăduinţele Lui minunate făcute celor ce cred în El.

De aceea, să ne alipim de Biblie în duhul de rugăciune al Psalmului 119, cerând împreună cu omul lui Dumnezeu ca să ni se descopere acest cuvânt pentru inimile noastre: „Deschi­de-mi ochii, să văd lucrurile minunate ale legii Tale” (Ps 119). Da, Doamne, ia-mi vălul de pe ochi, să văd lucrurile minunate as­cunse de cei învăţaţi şi pricepuţi ai lumii şi descoperite prunci­lor, celor săraci cu duhul, celor smeriţi şi umili, cărora Dum­nezeu le dă har. Da, deschide-mi ochii să Te pot cunoaşte, aşa cum Te-au cunoscut atunci, seara, cei dintâi ucenici, la Emaus. Ia orice văl de pe ochii mei, pentru a vedea frumuseţea şi strălucirea măreaţă în care eşti îmbrăcat Tu, cel mai frumos dintre oameni (Ps 49). Deschide-mi ochii, Doamne, pentru a vedea urmele paşilor Tăi în viaţa poporului ales, în mijlocul căruia Te-ai descoperit apoi când „Cuvântul s-a făcut trup, locuind printre noi plin de har şi de adevăr”. (mai mult…)

WhatsApp chat