Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Fericiţii noştri înaintaşi

Fericiţii noştri înaintaşi

Aduceri aminte: 4 ianuarie 1949 – s-a stins din viaţă curajosul arhimandrit Scriban din Bucureşti

Curajosul arhimandrit Scriban din Bucureşti …s-a stins din viaţă în ziua de 4 ianuarie 1949, în vârstă de 70 de ani, după ce toată această viaţă şi-o închinase Domnului, călugărindu-se.

Printre primii cei mai curajoşi apărători ai Oastei Domnului a fost şi arhimandritul Iuliu Scriban din Bucureşti. Acest om sincer şi înţelept era adânc încredinţat de Duhul Sfânt că Părintele Iosif Trifa şi minunata Lucrare duhovnicească începută prin el erau de la Dumnezeu. Şi, fiind con­vins deplin de acest adevăr, n-a mai putut fi clintit de pe temelia acesta de nici o putere. În clipa când a­ceastă Lucrare a început să se afirme puternic ca o nădejde de însănătoşire a Bisericii şi de înviere a neamului, acest om, care era însufleţit numai de aces­te nobile idealuri şi săritor în a apăra tot ce este bun, s-a ataşat total de ideea Oastei şi de iniţiatorul ei. (mai mult…)

Aduceri aminte: 4 ianuarie 1937 – A trecut la Domnul fratele Gheorghe Munteanu din Batiz

fr. Gheorghe Munteanu din Batiz

S-a născut în anul 1895, în satul Batiz şi a fost singurul fiu al părinţilor săi, Gheorghe şi Firuţa.

Fratele Gheorghe Munteanu a fost printre primii ostaşi ai Domnului din Hunedoara, care a devenit în curând judeţul Oastei. Din primele zi­le când i-a căzut în mână foaia «Lumina Satelor» scrisă de Părintele Iosif, inima lui s-a ataşat total faţă de părintele şi de Lucrarea Oastei Domnului.

Mama sa, Firuţa, a fost o femeie evlavioasă şi şi-a crescut pe singurul ei fiu în frica şi ascultarea lui Dumnezeu, aşa că întoarcerea lui la Domnul a fost ca o urmare normală a creşterii primite din copilăria sa. S-a înscris în Oastea Domnului încă din primii ani ai Oastei, printre cei dintâi ostaşi hunedoreni.

Încă din primele zile după hotărârea sa, a început o puternică lucrare pentru răspândirea Cuvântului Sfânt şi întoarcerea la Dumnezeu, atât în satul natal, cât şi în toate satele din jur şi până departe, vestind Lucrarea Oastei Domnului şi chemând sufletele să se întoarcă la Dumnezeu. Chemările lui la Domnul erau pline de pilde şi întâmplări din viaţa sa, toate având un puternic înţeles duhovnicesc şi fiind ascultate cu multă luare aminte şi dragoste de către toţi. În multe din aceste cuvântări vorbea cu recunoştinţă despre mama lui credincioasă, despre grija cu care l-a îndemnat ea către Dumnezeu, despre asprimea cu care îl ferea ea de orice obicei rău şi despre felul duios în care îl învăţa să se roage şi să împlinească voia lui Dumnezeu. (mai mult…)

Fratele Cornel SILAGHI – Lupta cea bună a credinţei

Cuvânt la Adunarea Oastei Domnului, Sibiu, Rusalii, 2008

 

Preaiubiţi părinţi slujitori de altar şi păstori,

Preaiubit şi scump Părinte Iosif,

 

Mulţumim lui Dumnezeu, jertfei cu care S-a jertfit Mântuitorul Hristos pe­n­tru ca şi noi să putem ajunge în starea aceasta binecuvântată! Domnul să ne întărească, să ne facă o inimă şi un gând, ca să unim cu credinţa fap­ta, cu fapta cu­noştinţa, cu cu­noş­tin­ţa înfrânarea, cu în­frâ­na­rea răbdarea, cu răbda­rea evla­via, cu evlavia dra­gos­tea de fraţi, cu dragostea de fraţi iubirea de toţi oamenii. Când le avem pe acestea din bel­şug, ele nu ne vor lăsa nici leneşi, nici nero­ditori în ce priveşte de­plina cu­noş­tinţă a lui Dum­nezeu. (mai mult…)

Şi cartea rămâne deschisă

Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu scrie: „…şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Său…

Ei vor fi ai Mei, zice Domnul Oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în Ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are un om de fiul său care îl slujeşte. Şi veţi vedea atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte…” (Mal 3, 16-18).

„Tu numeri paşii vieţii mele… îmi pui lacrimile în vasul Tău… şi ele sunt scrise în Cartea Ta…” (Ps 56, 8).

„Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el… Pământul şi Cerul au fugit dinaintea Lui – şi nu s-a mai găsit loc pentru ele…

Şi am văzut pe morţii mari şi mici stând în picioare în faţa Tronului. (mai mult…)

Ana Matei din Lugoj

Ana Matei din Lugoj

Sora Ana Matei din Lugoj, judeţul Timiş, a fost şi ea una dintre primele surori care au ostenit cel mai mult pentru Domnul în vre­murile începutului Oas­tei prin părţile Banatului.

A intrat în Oastea Domnului prin anul 1926 şi mulţi ani la rând a luptat în primele linii duhovniceşti, atât în mijlocul adunării din oraşul ei, Lugoj, cât şi în multe părţi ale Banatului, răspândind Biblia şi cărţile Oastei Dom­nului cu multă râv­nă şi cu multe jertfe. Ea a fost de mare folos fraţilor lucrători din Lugoj, care erau pe vremea aceea într-un număr foarte frumos. Printre ei erau: fratele Vasile Mircu, un suflet foarte devotat pentru Hristos; Trandafir Munteanu, un misionar înflăcărat al Oastei; Petru Daba; Ion şi Dumitru Lugojan, fraţi de mamă şi fraţi în Domnul. Şi fratele Sântescu Nicolae, ostaş din 1928. Astăzi toţi sunt trecuţi în Împărăţia cea Veşnică a Domnului Iisus.

În toată vremea vieţii ei pământeşti, sora Ana Matei a fost un suflet curajos în mărturisirea şi apărarea adevărului şi a dreptăţii. Ea lupta cu îndrăzneală împotriva oricui făcea nedreptate şi spunea neadevăr. Fără frică şi fără reţinere înfrunta pe loc şi în faţă pe cel nedrept sau necinstit. Din cauza aceasta şi-a atras multe duşmănii, dar şi mult respect. În felul acesta ea a rămas hotărâtă şi statornică pe calea Oastei Domnului până la sfârşit. (mai mult…)

Maria Brăiloiu din Bucureşti

Între fraţii şi surorile de la începutul Oastei din Bucureşti, un nume smerit, dar minunat, a fost al surorii noastre Maria Brăiloiu din Săruleşti. Fiind dintr-o familie mai înstărită, ea şi-a pus de la început în slujba Domnului – o dată cu inima ei – şi tot ce avea ea. În casa ei aveau loc cele mai frumoase şi calde adunări frăţeşti. La masa ei ospătau zilnic multe suflete care, pe lângă hrana cea trupească, aflau totdeauna şi o dulce şi gustoasă hrană sufletească.

Fiind un suflet cu o aleasă educaţie pământească, sora Maria s-a ocupat şi cu scrierea şi traducerea unor lucrări de o mare şi frumoasă valoare evanghelică şi educativă.

A tradus în româneşte nişte frumoase lucrări din limbile engleză şi germană, printre care Copiii noştri, o minunată şi folositoare lucrare duhovnicească pentru mame şi copii. Şi, de asemenea, Gruparea din Oxford, cuprinzând largi descrieri despre această mişcare duhovnicească din Anglia, care are o puternică asemănare cu Oastea Domnului prin felul cum crede şi lucrează. Aceste lucrări scrise de ea s-au răspândit şi printre fraţii din Oastea Domnului, făcând o puternică şi luminoasă lucrare duhovnicească în inimile celor ce le-au citit. (mai mult…)

Ana Munteanu din Călăraşi

Ana Munteanu

Sora Ana Munteanu s-a născut şi a trăit în oraşul Călăraşi din judeţul Ialomiţa, dar a lucrat pentru Domnul şi a ostenit mult pentru El nu numai a­colo, ci până departe, prin multe alte sate şi localităţi ale judeţului ei şi ale altor judeţe.

Încă de prin anii 1930-1932, sora Ana era cunoscută ca răspânditoare de Biblii şi cărţi ale Oastei Domnu­lui. Le comanda la Sibiu, iar după primirea lor făcea totul pentru a le duce şi îmbia peste tot, îndemnându-i pe toţi cei pe care îi întâlnea să citească şi să se întoarcă la Dumnezeu.

În felul acesta a umplut ea oraşul Călăraşi de vestea mântuirii, ajutând la înfiinţarea unei puternice grupări a Oastei Domnului acolo. Ani de zile ea a întreţinut focul sfânt din acele părţi cu râvna şi jertfa ei, cerce­tându-i pe fraţi, îndemnând şi îmbărbătând la muncă şi la luptă pentru Domnul pe toţi fraţii şi surorile pe la care mergea neobosită, pe orice vreme şi prin orice greutăţi, până la anii bătrâneţii ei. Toţi cei care o cunoşteau îi spuneau cu respect şi cu dragoste „mama Ana”. Şi aşa i-a rămas numele şi după ce ea a trecut la Domnul. (mai mult…)

LUCRAREA ARE NEVOIE DE GARD

Vorbirea fratelui Leon Andronic de la nunta de la Goioasa – 25 septembrie 1976

În Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubiţi fraţi şi scumpe surori, aşa cum antevorbitorii mei toţi au spus şi au mărturisit, sunteţi scumpi şi dragi. [Despre] acest cuvânt nu mai încape îndoială, căci, unii cu alţii simţind la fel, nu ştiu de ce, aproape nu-mi explic nici eu, dar inima noastră, numai când vedem feţele cunoscute, saltă de bucurie şi te umpli de o stare sufletească înaltă pe care n-o putem explica, n-o putem mărturisi, n-o putem numi cu un nume. Numai inima care simte reciproc, a unuia şi altuia, poate să înţeleagă acest gest de salut, de îmbrăţişare şi de sărut duhovnicesc cu cei cu care ne revedem în asemenea împrejurări.

Dragii mei fraţi, Cuvântul lui Dumnezeu, de la ora opt, de aseară – şi-i zece şi jumătate –, s-a tot vorbit, s-a tot spus, s-a tot mărturisit. Pe cei care staţi în picioare, care aţi venit mai la urmă, regretând că nu vă putem [pune la dispoziţie] la toţi bănci pe care să staţi, ca să nu fiţi aşa de obosiţi, totuşi vă rugăm în Numele Domnului să mai aveţi puţină răbdare şi să-i ascultaţi şi pe fraţii care vor mai urma la cuvânt, că fiecare a strâns în tolba inimii câteva mărgăritare din Cuvântul lui Dumnezeu, pe care vor să le împrăştie şi să le prindeţi şi frăţiile voastre; căci Cuvântul lui Dumnezeu este într-adevăr un mărgăritar. (mai mult…)

Candit Antonica din Lăloaia

La o adunare lângă Târnăveni (sora Antonica, în stânga, jos)

Sora Antonica s-a născut în 26 martie 1813, în comuna Preluci, judeţul Bacău, unde a trăit până la vârsta de 19 ani, când s-a căsătorit în Co­mă­neşti cu Toma Can­dit. N-a avut, trupeşte, nici un copil, dar sufleteşte, Domnul i-a dat şi ei mulţi fii şi fiice, pe care i-a ajutat cu tot ce a ştiut şi a putut.

Când Domnul a făcut ca sămânţa Cuvântului Sfânt al Oas­tei Domnului să fie se­mă­nată cu putere şi prin părţile Comăneş­tilor, una dintre cele mai frumoase seminţe a căzut şi în pământul cel bun al inimii surorii Antonica, iar lacrimile şi căldura inimii ei iubitoare şi milostive au făcut să rodească atât de frumos şi de mult! (mai mult…)

Lenuţa Baltă de la Buşteni

Lenuta Balta

S-a născut în 1919, în judeţul Iaşi. De fetiţă mică a avut parte de o viaţă grea, rămânând orfană de tată de la 7 ani. A crescut cu greu, slujind în case străine şi trecând prin mari încercări şi suferinţe…

În ziua de 15 august 1946 s-a predat Domnului într-un chip zguduitor şi pentru totdeauna.

A avut un grav ac­cident de tramvai, rămânând cu o gravă infirmitate pe toată viaţa. După aceea a avut o mare tragedie în familia ei, rămânând bolnavă pe drumuri, din 1964… De atunci s-a devotat total Domnului, luând calea cercetărilor frăţeşti. Cu toate mijloacele pe care Domnul i le dă la îndemână, călătoreşte mereu pe trenuri, prin gări, prin autobuze, pe la spitale, aziluri sau bolnavi; ea merge mereu propovădu­indu-L pe Domnul Iisus şi chemând suflete la El. Pe multe zeci şi sute de astfel de suflete pierdute le-a ajutat sora noastră să vină la Domnul.

Cu toate încercările prin care a trebuit să treacă mereu, cu toate poverile suferinţelor trupeşti, sora noastră Le­nuţa nu a încetat nici azi să cutreiere toate drumurile şi locurile fraţilor şi ale Domnului, căutând să facă o bucurie, să mângâie o durere, să umple un gol, făcând un bine oricui poate, în Numele Domnului. Domnul Iisus să-i umple inima de bucuria Lui şi să-i dăruiască în viaţa veşnică tot ce i s-a răpit în viaţa aceasta şi mult mai mult decât atât. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi

WhatsApp chat