Filocalie

Tăcerea nechibzuită şi fără rost este mai rea decât multa vorbărie, iar cea cu măsură nu face niciun rău, ci smereşte încă şi dă putere pentru săvârşirea nevoinţelor şi a ostenelilor.Însă lipsa de măsură şi în una şi în alta face foarte mult rău.(Cuviosul Macarie,24,Vol.3, pp.96-97)

Să te înveţi cât poţi de mult să taci şi să spui tot timpul în gând: ,, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este cu tine…’’ ( până la sfârşit) şi în acest fel te vei păzi de multe păcate. Sfinţii Părinţi ne învaţă aşa: oricine te-ar tulbura, tu să nu zici nimic. Mai bine să te rogi pentru sora ta decât s-o înveţi ceva şi să te socoteşti pe tine mai netrebnică şi mai rea decât toată lumea. Pe nimeni, niciodată, pentru nimic, să nu osândeşti şi pe toţi să-i ierţi şi fără osteneală te vei mântui. Căci cei ce osândesc, şi cei ce pomenesc răul, şi cei mândri, chiar dacă se roagă, chiar dacă postesc, chiar dacă dau bani de pomană, totuşi, dacă nu se îndreaptă, nu au şi nu vor avea loc în cer, ci vor merge în iad, la diavoli, să se chinuie pe veci.(Cuviosul Iosif,11, p.280) (mai mult…)

Orice plãcere trupeascã vine dintr-o lenevire de mai înainte. Iar lenevirea se naste din necredintã (Sf. Marcu Ascetul).

De nimeni nu se apropie diavolul asa de lesne ca de cel ce trãieste în trândãvie si lene (Sf. Tihon).

Odihna si trândãvia sunt pierzarea sufletului si pot sã-i facã rãu mai mult decât demonii (Sf. Ioan Scãrarul).

Dacã vrei sã birui lenea, fã orice lucru, cât de mic, sau învatã si roagã-te fãrã încetare (Sf. Efrem Sirul).

Lenea este nãscãtoare de viclenie (Sf. Vasile cel Mare).

Fãrã lucru sã nu fie nimenea, cãci lenea povãtuieste la tot rãul (Cuviosul Paisie Velicicivski). (mai mult…)

Sã plângem pe mãsura fãrãdelegii; pentru o ranã adâncã sã fie o tãmãduire adâncã si îndelungatã; pocãinta nu trebuie sã fie mai micã decât nelegiuirea (Sf. Ciprian).

Nu numai cã nu plângem faptele sãvârsite de noi, ci mai si înmultim ceea ce ar trebui sã plângem (Sf. Grigorie Teologul).

Plânsul tãu sã corespundã cu pãcatele tale. Dacã a ta cãdere nu este mare, îti sunt de ajuns lacrimile; dacã însã este mare, trebuie sã fie un râu de lacrimi. Dacã esti curat, atunci îmtrumutã-ti lacrimile altuia si plânge împreunã cu fratele pentru pãcatele lui. Dar, o!, de-am plânge noi numai pentru pãcatele noastre! (Sf. Ioan Pustnicul).

Rugãciunea împuternicitã de lacrimi scoate afarã din suflet toate gândurile care o dusmãnesc (Avva Ilie Ecdicul). (mai mult…)

Precum focul nu poate zãbovi în apã, tot asa nici gândul urât în inima iubitoare de Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul).
De vin asupra noastrã gânduri fãrã voie, sã fim siguri cã iubim cauzele lor; iar de vin gânduri cu voie, iubim si lucrurile spre care se îndreaptã (Sf. Marcu Ascetul).
Cugetul bun se pãstreazã prin rugãciune, iar rugãciunea curatã prin cugetul bun (Sf. Marcu Ascetul).
Nimic nu tulburã ochiul atât de mult ca un cuget rãu (Sf. Ioan Hrisostom).
Mustrarea cugetului este o doctorie a dragostei lui Dumnzeu pentru vindecarea sufletului nostru (Clement Alexandrinul).
Constiinta curatã ridicã sufletul, iar gândul murdar îl doboarã la pãmânt (Sf. Talasie Libianul).
Dupã cum gerul îngheatã trupul, tot asa si un cuget rãu îngheatã sufletul (Sf. Ioan Hrisostom).
Rãdãcinile gândurilor sunt pãcatele vãzute, pe care le sãvârsim cu mâinile, cu picioarele si cu gura (Sf. Marcu Ascetul). (mai mult…)

A şasea luptă o avem împotriva trândăviei, care e înjugată cu duhul întristării şi lucrează împreună. Cumplit şi apăsător e acest drac şi neîncetat războieşte pe monahi. El cade pe la al şaselea ceas peste monah, pricinuindu-i moleşeală, întristare şi scârbă chiar şi faţă de locul unde se află, şi de fraţii cu care petrece, ba şi faţă de orice lucrare şi de însăşi citirea dumnezeieştilor Scripturi. (mai mult…)