Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Fricoşii

Fricoşii

Izvorul fricii a fost şi este păcatul

FRICOSII-500x500Şi s-a temut Adam (Facere 3, 9)

Tot ce a creat bunul Dumnezeu a fost bun şi desăvârşit. Aşa a fost şi omul. Dumnezeu a creat un om desăvârşit; o creatură desăvârşită. Frica n-a fost nici ea în firea omului. Nici frica, nici alte scăderi n-au fost în firea omului.

Dar îndată ce ispita l-a biruit pe Adam, urmările păcatului au început a se arata în toată puterea lor. Păcătuind, Adam a simţit că a ieşit din ascultarea lui Dumnezeu, şi acest simţ a trezit în el frica. „Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i‑a zis: «Adame, unde eşti?» El a răspuns: «Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost fric㻓 (Facere 3, 9-10).

Frica este aşadar fiica păcatului; este urmarea firească a păcatului. Păcatul a născut frica şi păcatul o ţine în viaţă. Frica s-a născut în grădina Edenului şi o vedem călătorind împreună cu omul prin VechiulTestament. Ovedem mai ales în Vechiul Testament. De ce? Pentru că Vechiul Testament avea Legea, iar Legea avea în sine şi călcarea Legii şi păcatul. Iar frica se ţinea de păcat, pentru că unde este păcatul, acolo este şi frica. (mai mult…)

O pildă de vitejie din fronturile Oastei

Slăvit să fie Domnul! Fronturile Oastei sunt pline de luptători din care a pierit frica. Sunt pline de ostaşi care îndrăznesc în Numele Domnului şi biruiesc. Ne-ar trebui o carte întreagă să dăm astfel de pilde frumoase. Vom da o seamă din ele în Cartea Biruinţelor. Aici amintim, pe scurt, numai una.

În foaia noastră «Isus Biruitorul», s-a publicat mult-grăitorul raport de mai jos:

„Suntem în Sărbătorile Crăciunului, atât de dulci şi scumpe sufletului nostru.

Dar satul vuieşte de zgomote. El ţine să petreacă aşa «după cum a apucat», cu jocuri şi beţii. Şi mai ales tineretul, care nu cunoaşte pe Iisus… (mai mult…)

Înainte, cu Iisus Biruitorul!

Fraţi ostaşi, pornim la luptă
Cu nădejdea-n Cel din cer.
Înaintea noastră merge
Cel ce vina lumii şterge,
Deci priviţi cu toţii Sus!
Calea lui Satan e ruptă,
Înainte, fraţi, la luptă,
Înainte, cu Iisus!…

Trecem azi prin grele clipe,
Vom avea de suferit.
Dar ostaşul e să lupte
Şi să meargă înainte,
Cu privirea la Iisus.
Moartea cade, iadul plânge,
Satan mâinile îşi frânge,
Dar: nainte, cu Iisus!

Nu ne-nspăimântează moartea,
Frica a pierit din noi.
Înainte, tot poporul,
Cu Iisus Biruitorul,
Înainte, cu Iisus!
Cine vrea să lupte: vie!
Iar fricoşii să rămâie.
Noi, nainte, cu Iisus!

Lipsa nu ne înspăimântă,
Suferinţa nici atât.
Cine e ostaş să vie,
Trădătorii să rămâie,
Noi luptăm pentru Iisus.
Ţelul nostru şi tot dorul
E Iisus Biruitorul.
Înainte, cu Iisus!…

Lupta noastră grea-i de-acuma,
Vom avea de dus nevoi,
Însă cât trăi-va unul,
Nu ne-om da nicicând napoi,
Ci vom merge cu Iisus.
Cine e ostaş să vie,
Trădătorii să rămâie,
Noi, nainte, cu Iisus!

Părintele Iosif Trifa din “FRICOŞII de la Apocalipsa 21, 8

Ediţia a IV, Editiura Oastea Domnului, Sibiu, 2006

„Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea!“

FRICOSII-500x500Sus pe dealul Golgotei, Iisus Mântuitorul câş­tigase o biruinţă definitivă asupra diavolului, asupra lumii, asupra păcatului. Crucea Golgotei dăduse lumii pe Marele Biruitor… Pe cel mai mare Biruitor din câţi a cunoscut vreodată acest pământ trecător.

Şi totuşi, lumea a crezut că poate să-L învingă pe acest Biruitor. Lumea a crezut că Îl poate ţine închis într-un mormânt, păzit de suliţe, de străji.

Dar El a biruit. A prăvălit piatra, a deschis mor­mântul şi biruinţa Lui a strălucit în toată puterea ei.

El a biruit definitiv şi a asigurat biruinţa tuturor celor care păşesc pe urmele Lui, trăiesc în Nu­mele Lui şi luptă în Numele Lui.

„Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea“ (Ioan 16, 33). (mai mult…)

„Nu vă temeţi!“ – în Noul Testament

FRICOSII-500x500Solia cea scumpă a scumpului nostru Mântuitor

Domnul Iisus a venit în lume să strice lucrurile diavolului (I Ioan 3, 8). Între aceste lucruri ce trebuia stricate, era şi frica. Pentru că şi frica este un lucru al lui Satana. Prin frică, Satana fură credinţa şi încrederea omului în Dumnezeu. Şi, pe urmă, îl duce şi la lepădarea de Dumnezeu.

De aceea şi Mântuitorul a venit în lume cu solia: „Nu vă temeţi!“. Începând de la acel „nu te teme, Iosife!“ din începutul Evangheliei de la Matei (Matei 1, 20), toate evangheliile sunt pline cu acest preadulce „nu te teme!“.

Cu toate prilejurile, Mântuitorul le spunea învăţăceilor că Satana va răscula în capul lor toată lumea şi toate prigoanele, să-i facă să se teamă şi să piardă mântuirea. „Din pricina Mea – le zicea Iisus – veţi fi daţi în judecata soboarelor… şi veţi fi duşi în faţa dregătorilor… vă vor da în mâinile lor… veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar voi să nu vă temeţi de ei! Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul, ci temeţi-vă mai degrab de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă! (Matei 10, 17-28). (mai mult…)

„Nu vă temeţi!“ – în Vechiul Testament

FRICOSII-500x500Un erou al lui „nu mă tem!“: Psalmistul David

În Vechiul Testament, David a atins o culme a lui „nu mă tem!“. Psalmistul David este un erou al lui „nu mă tem!“.
Prin toată Psaltirea trece acel minunat răspuns pe care David ştia să-l dea la făgăduinţa lui Dumnezeu: „Nu te teme, căci Eu cu tine sunt!“. Trece acel minunat „nu mă tem!“. Trece cel mai minunat răspuns pe care vreun muritor l-a dat cândva la făgăduinţa lui Dumnezeu: „Nu te teme!“.

„Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă mie nişte oameni?“ (Ps. 56, 11). „Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? Domnul este mântuirea mea, de cine mă voi înfricoşa?“ (Ps. 27, 1).
„Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar un război de s ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi“ (Ps. 27, 3). (mai mult…)

  • 1
  • 2