Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Garanția veșnică

Garanția veșnică

Dumnezeul meu, iată-mă

2. „Fericit este sufletul acela care, în orice dimineaţă şi seară din viaţa lui,
la orice miez de noapte sau miez de zi,
la orice vreme de bucurie sau de primejdie,
– poate să-şi ridice privirile lui şi mâinile lui, şi inima lui, cu toată dragostea şi încrederea, în Sus, spre cer, spunând din tot sufletul lui şi cu tot glasul lui: Dumnezeul meu, iată-mă, vin la Tine, fericit şi înlăcrimat,
cu toate mulţumirile şi temerile mele,
încredinţat că sunt auzit şi iubit! (mai mult…)

Vino chiar în clipa aceasta şi fă pasul mântuirii.

Şi dacă până astăzi n-ai aflat încă o biserică sau o adunare sfântă
în care cineva şi ceva să te cuprindă puternic,
trăgându-te cutremurat în faţa Dumnezeului TĂU,
cu Care să te întâlneşti faţă în faţă…
şi a Cărui privire să te biruie,
să te dărâme,
să te învie,
să te renască,
să te înalţe…
– atunci, dragul meu, dacă până astăzi tu nu L-ai aflat pe Hristos, să ştii că ai fost foarte nenorocit!
Vino chiar în clipa aceasta şi fă pasul mântuirii.
Încă mai poţi! Şi nu vei mai avea nici o dezvinovăţire dacă nu-l faci, pentru că acum, iată, ai cum! (mai mult…)

Privegheaţi şi rugaţi-vă

Sufletul înţelept trebuie totdeauna să se pregătească mai din timp pentru ceasul grelei încercări, cu priveghere, cu rugăciune (Mt 26, 41; I Ptr 4, 7 şi 5, 8). Să se pregătească mai din vreme, până nu vine clipa aceea grea şi nimicitoare în care nu mai poate face nimic.

Când vine clipa nenorocită, sufletul nici nu se poate ruga şi nu mai poate nici priveghea, spre a se feri… De aceea, privegheaţi şi rugaţi-vă înainte de a veni, pentru ca atunci când va veni să vă afle pregătiţi şi să nu cădeţi, trecând prin ea!

Întotdeauna când Biserica Domnului a trecut, în lupta ei pe pământ, prin vremuri de secetă duhovnicească sau de prigoniri şi de piedici pentru mărturisirea Cuvântului lui Hristos, – privegherile au fost slabe şi rugăciunile puţine, de aceea, în strâmtorările şi în opreliştile din lucrarea de vestire a adevărului Evangheliei, mulţi au căzut. O, de am învăţa şi noi ceva din asta, ca să nu păţim la fel! (mai mult…)

Cel Cuprins și Necuprins

1. Cu cât ne dăm mai bine seama cum ar fi trebuit să vorbim și să scriem despre Dumnezeu, cu atâta suntem mai nemulțumiți de ceea ce am realizat.
Chiar daca ne-am fi pus în aceste opintiri toată puterea, tot talentul și toată sudoarea noastră, abia de pe muntele până unde ai putut urca, poți să vezi nu numai cât de înalți sunt alți munți, ci și cât de mult mai este dincolo de până unde ai putut cuprinde tu!

2. Sfărșim miile de pagini cu Hristos, fără a putea pune punctul final.
Sfârșim miile de mări călătorite cu El, fără a putea spune: iată marginile!
Și sfârșesc miile de mulțumiri, fără a putea simți: de-ajuns!
Ce nemarginit ești Tu, Marele și Veșnicul nostru Dumnezeu! (mai mult…)

Din faţa şi din Casa Domnului

garantia-vesnica_139097Când suntem în biserica şi în adunarea Domnului Dumnezeu, noi stăm în faţa Lui şi în Casa Lui, unde auzim Cuvântul Lui cel Sfânt. Oare cum te întorci tu de acolo? Tot aşa gol şi fără folos, cum te-ai şi dus de ani şi ani – sau vii plin de Cuvântul şi de Duhul Domnului?
Priveşti tu oare la Crucea lui Iisus şi la Jertfa Lui, la slujba şi la altarul Lui cu uşurătate, cu obişnuinţă şi cu neascultare sau, şi mai rău: cu râs, cu critică, cu necredinţă, cu batjocură şi cu răceală? Te întorci tu de acolo mai rău, mai păcătos şi mai vinovat de cum te-ai dus – sau mai bun?
Priveşti tu în Casa Domnului cu cutremur la Hristos şi cu lacrimi, cu pocăinţă, cu smerenie, cu recunoştinţă, ca să te întorci fericit din faţa Lui – ori cum priveşti la El? Cum priveşti acolo la fraţii tăi, la semenii tăi, la mai-marii poporului tău? (Fapte 23, 5; 2 Petru 2, 10-11; Iuda 8). O, ce mare însemnătate au aceste întrebări pentru sufletul tău, dar şi mai mare au răspunsurile tale la ele! (mai mult…)

După coajă ştii cum se preţuieşte miezul şi după faptele din afară cunoşti credința care este înlăuntrul cuiva…

14. „De multe ori după coajă ştii cum se preţuieşte miezul şi după faptele din afară cunoşti credința care este înlăuntrul cuiva, în inima lui.
După învățătură și după roade cunoștu duhul cuiva. Şi după felul cum spune ceva preţuieşti şi ce spune el.

15. Poate că multe dintre cele cuprinse în cartea aceasta ar fi fost mai bine şi mai frumos spuse sau scrise de către altă mână şi de către altă gură, sau chiar şi de către astea, dacă ar fi să înceapă totul iarăşi şi din nou. Dar acum, vremea s-a dus şi totul rămâne aşa cum le-a inspirat Duhul Domnului pe fiecare la timpul său, în forma aceasta grăbită şi săracă în care sunt.
Totuşi, în ele este Cuvântul lui Dumnezeu și acesta este miezul şi conţinutul care, sub orice etichetă, are aceeaşi valoare. (mai mult…)

WhatsApp chat