Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Glasul dreptăţii

Glasul dreptăţii

Domnul Iisus Hristos Se află la uşa inimii tale

Privesc mereu la chipul de alături. Întâi am rămas nedumerit. Ce este? O uşă? Da! De la o casă oarecare? Nu, de la o inimă! Dar privesc oarecum întristat la chipul acestei „porţi” încuiate. Lacătul de la intrare spune: „Stăpânul nu este aici. El nu este „acasă”. Vrei să intri în casa aceasta?… te-asigur că nu-ţi va plăcea înăuntrul ei!… În casa aceasta nu vei găsi decât păianjeni, gunoi şi necurăţii. Căci aşa este orice casă, orice inimă de unde lipseşte Stăpânul ei cel adevărat. (mai mult…)

Să-L avem pe El la cârma corăbiei şi totul va fi bine.

Am intrat într-un nou an. Cum a fi şi ce vom petrece în noul an nu putem şti. Toate semnele arată însă că nu vom fi scutiţi de furtună.
Cine este înţelept nu aşteaptă până vine strâmtorarea, ci din bună vreme îşi caută un adăpost bun şi sigur.

Cine călătoreşte pe mare caută să se asigure cât mai bine pentru vreme de furtună.
Şi oare viaţa noastră nu este şi ea o călătorie pe o mare atât de neliniştită şi periculoasă adeseori.

Dar pentru a fi asigurat şi ferit de primejdie, n-ai decât să faci ceea ce au făcut altă dată ucenicii Domnului la lacul (marea) Ghenezaretului: după ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat pe Iisus în corabia în care se aflau. Şi aceasta spre mulţumirea şi mântuirea lor, căci la puţin timp după aceea „s-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie”, aşa că se aflau în mare primejdie. Domnul Iisus i-a scăpat însă îndată de orice pericol.

Întrebarea cea mai însemnată pentru noi este nu ce ni se va întâmpla în acest an, ci cum ne vom afla noi în faţa celor ce vor veni peste noi.
Să fim împreună cu Domnul. Să-L avem pe El la cârma corăbiei şi totul va fi bine.
Să-L rugăm, deci să vină în corăbioara noastră, să ne încredinţăm Lui şi să trăim în aşa fel încât să nu-L îndepărtăm de la noi. Şi El ne va conduce sigur spre limanul ceresc.

Ioan Marini
„Glasul dreptăţi”, nr.1 / 1938

„Cerul şi pământul, în cîntec răsună: îngeri şi oameni cîntă împreună”

70757_ingeriBucuria sfânta a unui suflet, de a cânta Domnului

Lângă ieslea Mântuitorului, au răsunat cele dintâi cântări de îngeri, unite cu ale oamenilor în cinstea şi spre lauda Împăratului ceresc.

Lângă leagănul Mântuitorului s-au înfrăţit Cerul cu pământul pentru prima dată, în laudele Celui ce venea să pecetluiască cu sângele Său pe Cruce, înfrăţirea aceasta veşnică.

Un suflet care îl are şi îl poartă pe Dumnezeu în adâncul lui, acela simte un îndemn, mai mult decât un îndemn, un fel de trebuinţă ca să arate lumii că el are o bucurie şi o fericire mare. Şi trebuinţa aceasta o au numai sufletele curate. Sufletele neîntinate, care sunt încălzite până la fierbinţeală, de un gând care dă naştere la izbucniri de bucurii. Cum e izvorul aşa e şi apa. Dacă izvorul e necurăţit, plin cu noroi şi cu murdării şi apa va fi urâtă, respingătoare şi murdară.

Când însă izvorul e curat şi limpede sigur că şi apa lui va fi tot aşa.

Aşa e şi cu cântarea. Ce ai în suflet (mai mult…)

„Oaia săracului“

Maşina de tipar a Părintelui Iosif Trifa, aşa numita "Mireasa Vântului"

Cu numai trei zile înaintea trecerii sale la Domnul, Părintele Iosif a scris articolul: „Oaia săracului“, inspirat de la II Samuel cap. 12, care va fi publicat în foaia «Glasul Dreptăţii», nr. 7Maşina de tipar a Părintelui Iosif Trifa, aşa numita "Mireasa Vântului" / 12 febr. 1938, pag. 4, acesta fiind ultima tâlcuire a Părintelui Iosif.

Reproducem aici şi acest articol, spre a se vedea, încă o dată, nedreptatea ce i s-a făcut şi felul în care protestează el împotriva acestei nedreptăţi.

Dar de unde să poţi bănui că cel vizat ar lua poziţia biblicului David?

O, nu, bogatul de azi nu are lacrimi de căinţă, nici cuvinte de îndreptare, el are numai puterea să strivească pe proorocul care-l avertizează.

Iată articolul cel mai de pe urmă, scris de slăbuţa mână care ne-a hrănit cu cele mai cereşti bunătăţi, pe noi, această mare mulţime adunată în pustia unde, ca printr-o minune cerească, i-a fost rânduit de Dumnezeu să ne sature şi să mai şi rămână pentru urmaşii noştri. (mai mult…)

WhatsApp chat