Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Hristos – Dumnezeul nostru

Hristos – Dumnezeul nostru

Eu nu sunt vrednic…

El este Acela care vine dupã mine, – și care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic sã-I dezleg cureaua încãlțãmintelor Lui.

Cu cât un martor al lui Hristos va purta o solie mai aleasã și mai strãlucitã, cu atât el însuși își va recunoaște și își va mãrturisi mai mult nevrednicia sa. Și chiar prin asta, se va arãta vrednic. Dupã cum unul care se pretinde a fi un vestitor al lui Hristos, închipuindu-se prea vrednic, cu atâta își va dovedi nevrednicia. Cu cât cineva poartã un conținut mai de valoare, cu atâta va fi mai modest și mai tãcut.

Dupã cum cu cât poartã cineva un mai mare gol lãuntric, va face mai mult zgomot în jurul sãu, ca butoiul gol sau cãruța goalã… Cel care duce aur, merge tãcut. Cel cu adevãrat vrednic, nu se va lãuda cu aceasta, niciodatã. Cine se laudã, acela nu este, iar cine este, acela nu se laudã.

Ioan Botezãtorul a fost totdeauna mare, dar niciodatã ca atunci când a spus: nu sunt vrednic. (mai mult…)

Tu cine eşti?…

Iatã mãrturisirea fãcutã de Ioan cînd iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi sã-l întrebe: Tu cine eşti?

Când Fiul şi Trimesul Tatãlui a venit sã aducã oamenilor Vestea cea Bunã, adicã Evanghelia, grabnic a fost luat la întrebare de cãtre oameni: – Tu cine eşti? (Ioan 8, 25), fiindcã nu-L cunoşteau!
Când Ioan Botezãtorul, primul mãrturisitor desluşit al lui Hristos s-a ridicat sã spunã cu tãrie adevãrul, aceşti oameni s-au grãbit la fel sã-l întrebe şi pe el: – tu cine eşti?

De atunci şi pânã azi şi pânã la sfârşitul mãrturisirii Evangheliei pe pãmântul acesta, oriunde în lume se va ridica un trimis al lui Hristos, îndatã se vor ivi destui care sã se ridice împotriva lui şi sã se creadã în drept sã-i cearã legitimaţia: – Tu cine eşti? (mai mult…)

El a venit ca martor

Sf_Ioan_Botezatorul11

„El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.“ (Ioan 1, 7)

Ioan Botezătorul n-a fost numai un propovăduitor al voii lui Dumnezeu, ci a fost un martor! Un martor al lui Dumnezeu înaintea oamenilor, adeverind dreptatea şi bunătatea Lui.

În Ziua Judecăţii el va fi martorul lui Dumnezeu împotriva oamenilor care n-au primit această mărturie trimisă prin el.

La fel au fost şi vor fi sfinţii apostoli, martori ai Martorului Celui Credincios şi Adevărat, adică ai lui Iisus Hristos (Apoc. 3, 14). Şi la fel au fost şi vor fi până la sfârşitul veacurilor toţi cei trimişi de Dumnezeu la oameni pentru a le mărturisi voia Lui, pentru a le aduce aminte de poruncile Sale, pentru a le întoarce inimile spre El.

Ei au primit solia cea grea a mărturiei lui Hristos, a mărturiei Luminii, a mărturiei că Iisus Hristos este Dumnezeu Adevărat, exteriorizat din Dumnezeu, nu creat, de o Fiinţă cu Tatăl, Unul şi Una cu El…

Că prin El s-au făcut toate, că pentru noi, oamenii, şi a noastră mântuire S-a pogorât din cer, întrupându-Se de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi, ca om, S-a răstignit pentru mântuirea noastră, a oame-nilor, pătimind şi fiind îngropat, dar a treia zi a înviat, după cum era profeţit în Sfintele Scripturi despre El.

Şi după ce S-a arătat la ai Săi, încredinţându-i de Învierea Sa, i-a trimis să fie martori despre toate cele ce au văzut şi auzit (Luca 24, 48; F. Ap. 1, 8), până la marginile pământului.

Până la marginile geografice şi limitele istorice ale lumii.

Că apoi S-a înălţat la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru noi şi pregăteşte locul fericit Bisericii Sale şi fiecăruia din noi, care credem şi trăim în El.

Că va veni din nou să judece viii şi morţii şi va aduce îm-părăţia fără de sfârşit a Adevărului, a Iubirii şi a Slavei lui Dumnezeu.

O Doamne Iisuse, fă-ne, Te rugăm, şi pe noi toţi cei care credem în Tine, adevăraţi martori ai Dumnezeirii Tale, ai Adevărului Tău, ai vieţii şi veşniciei Tale, ca să ne învrednicim cu adevărat de slava Ta în fericita împărăţie a Adevărului şi Iubirii veşnice. Amin.

Traian Dorz, Hristos – Dumnezeul nostru 

Pentru cã te-am vãzut crezi?

Drept rãspuns Iisus i-a zis: Pentru cã ţi-am spus cã te-am vãzut sub smochin, crezi?
Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.

Dacã cunoaştem adevãrul trebuie sã-l mãrturisim, trecând de partea lui cu orice preţ:
Dumnezeu Cel Veşnic Prezent vede conştiinţa noastrã. Ştie cât oprim. Şi vede cât mãrturisim.
Când cunoaştem pe Hristos trebuie sã avem curajul mãrturisirii şi susţinerii Lui. Indiferent de pãrerea unei majoritãţi neştiutoare sau rãtãcitoare. Indiferent de sentinţa nedreaptã a unor judecãtori necinstiţi sau slugarnici.

La omorârea Domnului Iisus, toţi s-au arãtat a fi sau ticãloşi sau laşi.
Recunoscând cu toţii cã El este un nevinovat, L-au osândit cu toţii, fie strigând, fie tãcând. (mai mult…)

Şi ai Săi nu L-au primit

„A venit la ai Săi şi
ai Săi nu L-au primit”

Vestea mântuirii s-a îndreptat în primul rând spre ai Domnului, spre neamul şi familia Sa după trup, spre cei care Îi erau mai apropiaţi.

Dar aceştia nu L-au primit. S-au lepădat de El, alegând calea decăderii şi rătăcirii, iar în locul Lui au ales un tâlhar şi ucigaş.

Ce alegere nefericită! De atunci tâlharii şi ucigaşii i-au făcut să ispăşească mereu şi să plătească cumplit şi neîncetat cu sânge şi cu aur păcatul de care s-au făcut vinovaţi!

Iar dacă cei la care Fiul lui Dumnezeu a fost trimis întâi n-au vrut să primească harul lui Dumnezeu care aduce mântuirea pentru toţi (Tit 2, 11), – drept pedeapsă, solia mântuirii pe care ei n-au vrut-o s-a îndepărtat de la ei către alţii (Rom. 11, 11).

Cei apropiaţi ai noştri sunt cei pe care îi dorim şi îi chemăm mai întâi şi mai stăruitor să vină la Hristos. (mai mult…)