Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Hristos – Împăratul nostru

Hristos – Împăratul nostru

NU NUMAI PENTRU IISUS, CI ŞI PENTRU LAZĂR

„O mare mulţime de iudei au aflat că Iisus este în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Iisus, ci ca să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.“

În Betania, după învierea lui Lazăr, trebuie să fi fost atunci un pelerinaj necontenit,

un fluviu de oameni care curgeau, mergând şi venind din toate părţile, aşa cum se întâmplă totdeauna acolo unde se petrece o minune ca asta.

Desigur, mulţi veneau să-L vadă pe Iisus, Hristosul lui Dumnezeu, Care face astfel de minuni pe care nimeni altul nu le-a mai făcut. Şi Care vorbeşte cuvinte pe care nimeni altul nu le-a mai spus.

Va fi fost ceva cam ca la Maglavit pe vremea minunii de acolo…

Dar cei mai mulţi vor fi venit şi pentru a-l vedea pe Lazăr cel care a fost mort de patru zile şi a înviat. Aşa ceva era într-adevăr nemaipomenit… (mai mult…)

PE MINE NU MĂ AVEŢI TOTDEAUNA

„Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.“

O, dacă Iuda Iscarioteanul ar fi putut înţelege atunci dureroasa înştiinţare din acest cuvânt al Mântuitorului!

Cât de puţin preţuim noi pe oamenii mari şi ocaziile mari pe care le avem, unice, în viaţă!

Cât de puţini dintre noi au ştiut să se folosească bine de prilejurile pe care le-au avut!

Eram copil… Dumnezeu mi-a făcut harul să mă cheme la El de la vârsta de 15 ani.

De la 18 ani l-am cunoscut pe Părintele Iosif, iar apoi am stat împreună, lucrând şi umblând cu el până la sfârşitul zilelor sale pământeşti…

Am învăţat atât de mult şi am primit atât de mult de la acest mare om al lui Dumnezeu…

Dar când îmi aduc aminte, cu amar acum, cât de multe am uitat, mi se umple inima de durere şi de învinuiri. (mai mult…)

EA L-A PĂSTRAT PENTRU… MINE

„Dar Iisus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele“.

Oricine are o inimă de om, acela are şi pe cineva om lângă inima lui.

Un părinte îl are pe un fiu,

un soţ îl are pe soţul său,

un frate, pe fratele lui,

un ucenic, pe învăţătorul său,

un salvat, pe salvatorul lui

şi inima care iubeşte păstrează tot ce are mai scump pentru preaiubitul său.

O inimă care iubeşte simte fericirea cea mai mare nu atunci când ea primeşte, ci atunci când ea dă celui iubit.

Nefericit este acela care, iubind, nu are ce dărui nimic celui preaiubit al său. (mai mult…)

ZICEA ASTFEL PENTRU CĂ ERA UN HOŢ

„Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul ce ţinea punga, lua el ce se punea în ea.“

Hoţul este totdeauna altfel de cum gândeşte, ca să nu se arate pe faţă.

Iar cel care zice totdeauna altfel de cum gândeşte, acela este în inima lui un hoţ,

chiar dacă umblă încă în aceeaşi casă cu Hristos şi trece încă drept un om evlavios, un ucenic dintre ai lui Iisus.

N-ar trebui să ne păzim mai cu grijă nimic pe lume ca inima noastră de acest satanic păcat al iudei.

Şi n-ar trebui să ne temem de nimic mai mult gândurile noastre decât de vicleşugul acesta.

Căci nimeni pe lume nu ne poate face un rău mai mare decât acela pe care ni-l putem face noi înşine, dacă lăsăm în inima noastră un astfel de păcat. (mai mult…)

DE CE NU S-A VÂNDUT?

„De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?“

Lăcomia de bani este rădăcina tuturor relelor. Acesta este un adevăr atât de amar, dovedit mereu şi mereu.

Cei care au umblat după bani au rătăcit de la credinţă, s-au lepădat de Dumnezeu, s-au robit diavolului

şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri (I Tim 6, 10).

Aceştia au ajuns vânzători de fraţi, obraznici cu Hristos, îngâmfaţi cu semenii, doritori de plăceri lumeşti şi blestemaţi de Dumnezeu,

dar având totuşi o formă de evlavie, ca la adăpostul ei să-şi poată urmări scopurile lor drăceşti.

Ce primejdioşi sunt oamenii aceştia (II Tim 3, 4-5)! O, cât de mulţi lesne-crezători cad în cursele lor, apoi în aceeaşi osândă! (mai mult…)

UNUL DINTRE UCENICII SĂI, IUDA ISCARIOTEANUL

„Unul dintre ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:“

Numai în ceasurile marilor încercări ies la iveală gândurile ascunse ale inimilor omeneşti.
Numai când cei iubitori de Hristos trebuie să-I arate Domnului în chipul cel mai înalt devotamentul lor, numai atunci pot fi cunoscuţi cu adevărat şi ceilalţi, care par ucenici, dar nu sunt.
Numai atunci pot fi cunoscuţi cei care stau printre apostoli, dar nu mai au în ei nimic din duhul ascultării şi al slujirii lui Dumnezeu, care părea totuşi că-l au cândva. (mai mult…)

MARIA A LUAT UN LITRU DE MIR

„Maria a luat un litru de mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.“

Ce frumos îi arată Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu pe cei trei din Betania în mereu aceeaşi sfântă slujbă pentru Hristos!
Lazăr, în adâncă şi chibzuită consfătuire cu Dom-nul;
Marta, în harnică şi atentă slujire pentru El;
iar Maria, în evlavioasă şi profundă împărtăşire cu Hristos.

Prezenţa Domnului Iisus Hristos în casa lor şi în mijlocul lor era pentru ei un prilej de o totală dăruire în slujirea şi bucuria lui Dumnezeu; nu numai a unuia, ci a tuturor celor din casa prietenoasei Betanii.
Când Hristos intra în casa lor era o sărbătoare dulce şi orice alte preocupări încetau de a mai fi pentru ei.
Atunci nu mai exista nimic altceva şi nimeni altcineva decât Domnul Iisus – şi El umplea totul. (mai mult…)

MARTA SLUJEA

„Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu El.“

Fii binecuvântată, soră primitoare, soră slujitoare, soră jertfitoare!
Fie binecuvântate mâinile tale binefăcătoare,
fie binecuvântată dragostea ta cea adevărată,
scumpă şi credincioasă… soră Marta!
Fii binecuvântată, inimă smerită şi râvnitoare, mi-lostivă şi darnică, binefăcătoare şi harnică,
tu, care, dacă ai ajuns să ai o căsuţă a ta, nu ţi-ai lipit inima de ea şi nu ţi-a fost silă de Domnul şi de ai Lui, ci i-ai primit oricând şi pe oricâţi;
ţie nu ţi-a fost greu să te scoli noaptea, să-i primeşti cu dragoste pe cei ce veneau de pe drumuri prăfuiţi, obosiţi, transpiraţi şi flămânzi, căutând căsuţa ta, primirea ta, bunăvoinţa ta. (mai mult…)

ÎN BETANIA, UNDE ERA LAZĂR

„Cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr care fusese mort şi pe care-l înviase din morţi.“

Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat o pildă în toate privinţele.
În oricare dintre virtuţi am dori noi să înaintăm, El ne va sta înainte nu numai cu învăţătura şi cu îndemnarea Sa, ci mai ales cu pilda celei mai desăvârşite împliniri a acestei virtuţi, căci El nu numai că ne-a spus urechilor şi minţii, ci ne-a şi arătat ochilor şi inimii.
Cu însăşi viaţa Sa, Domnul Iisus ne-a dat o pildă strălucită – cât a umblat şi a trăit printre oameni –
nu numai de iubirea Sa faţă de toţi oamenii – care s-a arătat în faptele celei mai neobosite bunătăţi,
sau în răbdarea celei mai înţelegătoare blândeţi,
sau în mila celei mai desăvârşite iertări pe care le-a putut adăposti vreodată lumea –
ci mai ales de frumuseţea şi duioşia celei mai dulci prietenii pe care a cunoscut-o vreodată dragostea de fraţi pe pământ. (mai mult…)

Dacã nu moare, rãmâne singur

Adevãrat, adevãrat, vã spun,
cã dacã grãuntele de grâu,
care a cãzut pe pãmînt,
nu moare, rãmâne singur;
dar dacã moare, aduce multã roadã.

Domnul Iisus a spus: Adevãrat, adevãrat vã spun cã dacã grãuntele de grâu, ajuns în pãmânt nu moare, rãmâne singur, dar dacã moare, aduce multã roadã.
Arãtând prin aceasta mai întâi cã dacã El nu ar fi primit sã moarã pentru mântuirea noastrã, ar fi rãmas pentru totdeauna în Slavã, dar pe totdeauna fãrã noi Acolo.
Ar fi rãmas fãrã Cruce, dar şi fãrã Bisericã.
Ar fi rãmas fãrã pãtimire, dar şi fãrã urmaşi. (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat