Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Hristos – Pâinea noastră zilnică

Hristos – Pâinea noastră zilnică

30 noiembrie – Mi-ai răpit inima

Ce frumoase le vede Domnul pe toate sufletele din Biserica Sa!  Cele dintâi mădulare frumoase sunt ochii miresei. Mădularele din fruntea ei. Ei sunt ca ochii de porumbiţă: curaţi, limpezi, pătrunzători şi sănătoşi. Aşa trebuie să fie conducătorii şi îndrumătorii Bisericii Domnului. Aşa trebuie să fie mădularele din fruntea adunării Domnului.

Aşa trebuie să fie învăţătura şi mintea, felul de a vedea şi de a judeca al oricărui credincios adevărat. Şi, după aceea, la rând, în jos, toate celelalte mădulare sunt descrise cu frumuseţea lor fiecare. Căci dacă ochii care îndrumă, care arată, care observă, care veghează cu dragoste sunt curaţi, tot trupul va fi plin de lumină (Matei 6, 22). (mai mult…)

29 noiembrie – Şi n-ai nici un cusur

Dacă ne-am iubi frăţietatea noastră mai mult ca pe oricare alta, cât am vedea-o de frumoasă, de înzestrată, de fără cusur! Şi cum n-am părăsi‑o niciodată! Ci ne-am strădui neîncetat să o împodobim cu şi mai multe piere scumpe, să fie ea şi mai frumoasă.

Toată taina păcii, a armoniei şi a fericirii stă în dragoste. Unde este dragoste, acolo este totul frumos. Numai unde este ea. Şi numai cât ţine ea. De ce oare putea spune Sfântul Apostol Pavel fraţilor săi: Vă laud că în toate privinţele ţineţi toate învăţăturile întocmai cum vi le-am spus (I Cor. 11, 2)?

Pentru că îi iubea atât de mult, încât era gata să fie turnat ca o jertfă pentru ei (Filip. 2, 17) şi le uitase orice cusur pe care îl văzuse şi îl judecase la ei. Şi pentru ce oare Ionatan n-a văzut nici un rău şi nici o nelegiuire în David, cum vedea tatăl său, Saul? Pentru că Ionatan îl iubea pe David ca pe sufletul din el (I Sam. 18, 3) . (mai mult…)

28 noiembrie – Ce frumoasă eşti

Dragostea Domnului Iisus nu rămâne niciodată datoare dragostei celui ce-L iubeşte pe El. Ori de câte ori noi Îi spunem Domnului: Te iubesc – ne spune şi El nouă aceste dulci cuvinte.

Şi ori de câte ori noi Îi spunem Lui: O, ce frumos eşti Tu – ne spune şi El nouă: Şi tu eşti aşa frumos.
Nu este o mai mare bucurie decât să ştii că în ochii celui pe care îl iubeşti tu eşti frumos, iar el îţi spune aceasta cu cele mai frumoase cuvinte şi în cele mai frumoase clipe .

Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti!
Ochii tăi sunt ca ochii de porumbiţă sub marama ta.
Părul tău este ca o turmă de capre poposită pe coama muntelui Galaad…

Numai dragostea vede totul frumos. Numai dragostea nu găseşte nici un cusur (I Cor. 13, 7). Numai fiinţei iubite îi găseşti doar virtuţi şi nici un defect. (mai mult…)

27 noiembrie – Am găsit pe iubitul inimii mele

Suflete drag care L-ai aflat pe Preaiubitul inimii tale şi care trăieşti negrăita şi strălucita minune a părtăşiei cu El, tu ştii că aceste lucruri sunt adevărate, căci şi tu ai străbătut aceste dureroase stări până ce ai ajuns unde eşti.

Adu-ţi totuşi aminte de ele, ca să nu uiţi niciodată că drumul acesta trebuie să fie pentru tine pe totdeauna fără întoarcere, căci, luând-o înapoi spre pieţe, spre uliţe, în cetate, vei ajunge din nou la aşternutul tău întunecat, păcătos şi murdar în care zăceai ca un mort, fără credinţă, fără Dumnezeu şi fără nădejde (Efes 2, 12).

Ţi se cutremură de spaimă, de scârbă şi de întuneric toată amintirea ta. Şi îţi întorci grăbit faţa spre Hristos, Mântuitorul tău Fericit… Te cuprinzi mai strâns de El. Şi întreagă dragostea ta se preface recunoştinţă şi rugăciune. (mai mult…)

26 noiembrie – Abia trecusem de ei

Îmi voi aminti veşnic de căutările mele după Domnul meu şi de cum a venit bucuria aflării Lui… Tânjeam după iubirea care să fericească inima mea, dar cum era s-o dobândesc în starea în care mă aflam?

Când îndemnul Duhului Sfânt a devenit mai limpede şi mai stăruitor, ridicându-mă să pornesc în căutarea lui Dumnezeu, singurul care mai poate potoli setea inimii neliniştite, eu m-am sculat.. . M-am sculat să-L caut pe Hristos, Preaiubitul şi Doritul inimii mele, după Care tânjea toată fiinţa mea… cutreierând toată cetatea, uliţele şi pieţele.

Cetatea, unde sunt pietrele. Uliţele, unde sunt gunoaiele. Şi pieţele, unde este numai negustoria.
Între pietre aflam numai nesimţire, asprime, lovituri şi răceală. Între gunoaie, numai târâtoare, infecţie şi întinăciuni. În negustorie, numai prefăcătorie, vicleşug şi pierderi. (mai mult…)

25 noienbrie – Am cutreierat cetatea

Cutreierarea cetăţii ne aduce şi nouă aminte cu amar de toate alergările noastre pe uliţele lumii, căutând mântuirea şi bucuria adevărată, prietenia adevărată, dragostea adevărată. Dar, vai, cât de în zadar au fost toate ostenelile şi căutările acestea! Când ne amintim de alergările şi cutreierările noastre zadarnice căutând pe Domnul acolo unde nu era, ne gândim cu milă la toate aceste nefericite suflete care fac şi ele azi cum făceam noi atunci. O, cum am dori să le chemăm să vină şi ele aici unde noi L-am aflat acum atât de fericiţi pe dulcele nostru Iisus…  Am căutat noaptea în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimi mele, l‑am căutat, dar nu l-am găsit… M-am sculat atunci şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele, şi am căutat pe iubitul inimii mele… L-am căutat, dar nu l-am găsit… Să nu uităm niciodată amintirile noastre! Căci amintirile sunt un tezaur din care ne putem îmbogăţi mereu. (mai mult…)

24 noiembrie – Sfârşit e tot ce-a fost durere

Sfârşit e tot ce-a fost durere,

sfârşit pe veci e-al tău suspin,

spre veşnicii de mângâiere,

o, vino, Ceru-ntreg te cere,

Iubito, scoală-te şi vin’!

 

Trecute-s ploile duşmane,

se face-acum pe veci senin,

trecută-i iarna de prigoane,

o, vin să-ţi vindec orice rane,

Iubito, scoală-te şi vin’! (mai mult…)

23 noiembrie – Porumbiţa din crăpăturile stâncii

Şi spinii, şi copacii pădurii, şi crăpăturile stâncii vorbesc despre starea de suferinţă, de singurătate şi înstrăinare prin care trăiesc şi luptă sufletele preaiubite ale Domnului Iisus. Dar vorbesc şi despre cât de mângâietor este gândul că Domnul nostru ştie de fiecare dintre ai Lui! Rând pe rând, ai Lui rămân tot între spini, tot smeriţi, tot săraci, tot străini, numai cu Hristos, Mirele lor Care ştie că din dragostea pentru El ei sunt aşa printre acestea (II Cor. 2, 4). Şi rămân fericiţi după oricâte părăsiri. Pentru că îmbrăţişarea lui Hristos îi despăgubeşte pentru orice despărţiri, oricât de dureroase şi nedrepte ar fi despărţirile acestea aici în lumea asta. Scump suflet unit cu Hristos, răscumpărat de Hristos, preaiubit lui Hristos, găseşte în dragostea pe care I-o dai, în dragostea pe care ţi-o dă, destulă putere şi despăgubire de toate cele pe care le înduri în mijlocul alor tăi sau alor Lui.

(mai mult…)

22 noiembrie – CA UN MĂR ÎNTR-O PĂDURE…

Cântarea Cântărilor 2, 3

Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este Biserica vie între celelalte „biserici“.

Ca un măr în mijlocul pădurii, aşa era Iosif între fraţii săi (Facere 37, 4).

Ca un crin în mijlocul spinilor a fost Mântuitorul între ai Săi (Ioan 1, 11).

Şi ca un crin în mijlocul spinilor este şi sufletul acela care vrea să se alipească în totul totului tot de Domnul Dumnezeul lui (Deut. 18, 13). Chiar între fraţii săi credincioşi, adeseori .

Şi tot ca un crin în mijlocul spinilor este şi adevărata Mireasă a lui Hristos, care vrea să trăiască cu toată curăţia de conştiinţă în dragostea voii Lui între celelalte „mirese“, mai mult ale lumii decât ale Lui. (mai mult…)

Ca un crin în mijlocul spinilor

Domnul nostru Iisus Hristos, Care este Preaiubitul Tatălui Ceresc şi Preaiubitului Scump al sufletelor noastre, a fost El Însuşi Crinul cel mai alb şi mai sfânt în mijlocul celor mai răi spini de tot felul, aici pe pământ.

Şi tot aşa a fost şi este şi Biserica Lui cea vie, preaiubita Lui Mireasă Cerească. Şi tot aşa trebuie să fie şi orice suflet curat, care vrea să poarte sfânta dragoste a lui Dumnezeu statornică şi fierbinte până la moarte.

Despre fiecare astfel de suflet se poate spune versetul dulce şi amar:

Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete…

În tot acest sfânt poem al dragostei lui Hristos, Mirele este numai El (Matei 25, 6).

Dar cuvintele referitoare la Mireasă au acelaşi înţeles fie că este vorba de întreagă Biserica lui Hristos, care este Trupul Său (Rom. 12, 5; I Cor. 12, 27) şi Mireasa Lui (II Cor. 11, 2; Apoc. 22, 17), fie că este vorba numai despre sufletul care I se predă Lui şi se uneşte cu Hristos spre a alcătui un singur duh cu El (I Cor. 6, 17). (mai mult…)

WhatsApp chat