Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Hristos – puterea apostoliei

Hristos – puterea apostoliei

Avem felurite daruri

„Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.“ (Efeseni 4, 7)

De la începutul lucrării de mântuire adusă de Dragostea lui Dumnezeu-Tatăl, prin Jertfa lui Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos, lucrarea făcută de Dumnezeu-Duhul Sfânt a dat în slujba Bisericii Sale felurite daruri duhovniceşti.Toate aceste daruri erau date Bisericii. Adică pentru toate sufletele chemate şi alese a face parte din Trupul Său duhovnicesc, spre zidirea lor, spre mângâierea, creşterea şi desăvârşirea lor în credinţă şi vieţuire spre mântuirea finală.În trei locuri din Sfânta Scriptură se vorbeşte deosebit de limpede despre aceste daruri date unora dintre fiii Bisericii, dar pentru folosul tuturor celorlalţi.
Aici – în locul de la Romani 12, 6-8 – sunt arătate numai şapte astfel de daruri şi anume: darul profeţiei, al slujirii, al învăţării altora, al îmbărbătării, al binefacerii, al cârmuirii şi al milosteniei.La I Corinteni 12, 4-11, sunt enumerate nouă daruri duhovniceşti şi anume: al înţelepciunii, al cunoştinţei, al credinţei, al vindecărilor, al minunilor, al profeţiei, al deosebirii duhurilor, al feluritelor limbi şi al tălmăcirii limbilor. La Efeseni 4, 7-15, sunt enumerate alte daruri date oamenilor, fiecăruia însă după măsura darului lui Hristos… toate pentru desăvârşirea sfinţilor în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos. (mai mult…)

Meditaţii la Apostolul din Duminica a VII-a după Paşti

Cei care mai au amintirile mai trăiesc din ele. Dar cei care n-au apucat să aibă amintiri din ce să mai trăiască?

Primejdia pierderii continuităţii, primejdia ruperii lanţului de aur, primejdia dezrădăcinării noastre duhovniceşti este mortală. Să luptăm, cu toate lacrimile noastre, cu toate rugăciunile noastre, cu toate sfâşierile noastre, să mai salvăm ceea ce încă n-am pierdut, ceea ce încă n-a murit din noi, spre a nu ne prăbuşi în vârtejul fără fund, din care nu mai este revenire niciodată la viaţă.

Bătrânilor, povestiţi celor tineri!… Părinţilor, spuneţi copiilor voştri!… Voi, cei care ştiţi, învăţaţi pe cei care nu ştiu şi voi, cei care vă duceţi, împărtăşiţi celor care vin ceea ce nu trebuie să se uite, spre a păstra ceea ce nu trebuie să pierdem, fiindcă istoria noastră suntem noi. Iar dacă ne rupem noi de istoria noastră, ne rupem de înaintaşii noştri, de rădăcinile noastre, de numele nostru, ne rupem de noi înşine… Şi cine se rupe de sine însuşi este pierdut.

Până când un străin te rupe de casa ta, de fraţii tăi, de locul tău, dar nu te poate rupe de tine însuţi, trăieşti oriunde şi birui orice. Dar când tu însuţi te-ai rupt de tine însuţi, atunci eşti pierdut pe vecii vecilor… (mai mult…)

Ocara lui Hristos

El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie
decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii aţintiţi
spre răsplătire. (Evrei 11, 26)

Ceea ce vă spun acum nu este o taină şi totuşi este una dintre cele mai adânci şi mai minunate taine ale lui Dumnezeu. Această taină, cu putinţă a fi văzută, cunoscută şi ştiută de toţi, este marea putere transformatoare a Jertfei lui Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru. Această taină este asemenea tainei naşterii din nou, dar este mai mare decât ea, fiindcă taina naşterii din nou tot prin taina puterii transformatoare a Jertfei lui Hristos se poate face. Este mai mare şi decât taina învierii morţilor, pentru că şi aceasta tot prin taina puterii transformatoare a Jertfei lui Hristos se va putea împlini. Este mai mare decât toate celelalte taine care se petrec în viaţa creştinului, în viaţa Bisericii şi în viaţa omenirii, căci şi acestea toate numai şi numai prin lucrarea tainei puterii transformatoare a Jertfei lui Hristos se pot împlini.

Una din aceste taine minunate, care din durere face bucurie, din slăbiciune face biruinţă şi din ruşine face slavă, este taina transformării minunate a ocării lui Hristos într-o bogăţie mai mare decât toate comorile lumii. După cum a fost pentru Moise, după cum a fost pentru Sfântul Apostol Pavel când zicea: În adevăr în toată curtea împăratului şi pretutindeni aiurea, se ştie că sunt pus în lanţuri din pricina lui Hristos… şi nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă (Fil 1, 13; II Cor 11, 10). Şi tot aşa a fost şi pentru părintele nostru în Hristos, care, când a fost dispreţuit, a zis: Mi s-au luat numele şi haina de preot… Aceasta este o ocară a lui Hristos pentru mine, dar slăvit să fie Domnul că mie aceste lucruri mi se întâmplă nu pentru că aş fi săvârşit vreun lucru nevrednic sau păcătos, ci numai şi numai pentru că am mărturisit şi am căutat să-L mărturisesc pe Iisus cel Răstignit cu toată puterea sufletului meu Bisericii mele, ţării mele şi neamului meu. Singură aceasta este vina pentru care sufăr eu acum ocara lui Hristos, dar încă o dată slăvit să fie Domnul pentru această ocară. Mă închin până la pământ înaintea Domnului meu Iisus Hristos Care mă învredniceşte astfel şi pe mine de o parte din ocara Lui. El să mă ajute să o port până la sfârşit, ca să mă pot bucura apoi şi de împărăţirea cu El, după cum este scris: Dacă răbdăm împreună cu El (şi pentru El), vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El şi El Se leapădă de noi (II Tim 2, 12).

Moartea răstignit pe cruce era o ocară înainte de răstignirea lui Iisus pe o Cruce. Dar prin puterea Jertfei lui Hristos cel Răstignit, Crucea, care mai înainte era un semn de ocară şi de slăbiciune, s-a transformat dintr-o dată şi pe veşnicie într-un semn de cea mai mare cinste şi biruinţă.

Lanţurile şi suferinţele celor necredincioşi şi vinovaţi erau un semn de ocară şi de chinuire. Dar lanţurile şi suferinţele celor credincioşi şi nevinovaţi au fost transformate de Hristos în pricină de slavă şi bucurie.

Închisorile şi condamnările celor vinovaţi de furturi, de crime, de spargeri şi de alte fărădelegi sunt, desigur, o ruşine şi o înjosire pentru toată viaţa. Dar închisorile şi condamnările celor nevinovaţi de nici o nelegiuire, ci numai pentru iubirea şi lucrarea lor pentru Hristos, puterea Lui le transformă în cele mai strălucite titluri de glorie. Un osândit al lumii trebuie să umble totdeauna cu capul aplecat printre oameni, pe când un osândit al lui Hristos trebuie să umble mereu cu fruntea sus, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu îl numeşte fericit (Iac 5, 11).

Aşa lucrează puterea transformatoare a Jertfei lui Hristos chiar şi în momentul martiriului pentru cel credincios în El. Cum faţa celor trei tineri din cuptorul de foc strălucea (Dan 3, 25). Sau cum Sfântul Ştefan, în momentul martiriului său, strălucea (Fapte 6, 15). Aşa a făcut El şi va face să se transforme în strălucire tot ce este acum întuneric şi în slavă tot ce este acum ocară şi pentru noi. Fiţi plini de credinţă, fraţii mei care suferiţi sau veţi mai avea de suferit pentru Hristos! Credeţi puternic şi veţi vedea în clipa cea grea cum tot ce vă îngrozea se va transforma în bucurie şi biruinţă!

Traian Dorz, din “Hristos – puterea apostoliei”

 

Am murit… ca să trăiesc

Orice viaţă se naşte dintr-o moarte, şi fără o moarte nu există nici o viaţă.

Grăuntele de grâu dacă nu moare rămâne singur, dar dacă moare aduce multă roadă.

Până nu moare noaptea, nu se poate naşte ziua.
Până nu moare iarna, nu se naşte primăvara.
Până nu moare firea veche, nu se naşte firea cea nouă. (mai mult…)

Vrednic eşti Tu

Cântarea bătrânilor – Apocalipsa 5, 9

Cele mai slăvite făpturi din cer alcătuiesc mereu cântări noi pentru a cânta şi a înălţa veşnic şi veşnic laude Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus, Mielul şi Leul… Robul şi Împăratul… Smeritul şi Înălţatul… Învinsul şi Biruitorul veşnic – Iisus Hristos.

Cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului… şi cântau o cântare nouă şi ziceau: Vrednic eşti Tu…
Căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu cu Sângele Tău oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

Ai făcut din ei o Împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru (Apoc. 5, 8-10). (mai mult…)