Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Ierarhi

Ierarhi

Credinţă şi îndoială

IPS Antonie de Suroj

Credinţa e adesea înţeleasă de oameni ca o capitulare a raţiunii, a inteligenţei. Cu alte cuvinte, credinţa începe în momentul în care nu mai pot gândi creativ, atunci când renunţ la orice încercare de a pricepe raţional pentru că problema e aşa de absurdă, încât singura cale de a o înfrunta e să spun “cred”. Ei bine, acesta poate fi un act de credulitate, un act de laşitate, sau un act preliminar, plin de înţelepciune, care ne învaţă să nu tragem concluzii până nu am înţeles despre ce este vorba. Dar aceasta nu e credinţă aşa cum au înţeles-o marii oameni din toate religiile şi, în mod special, aşa cum o înţelege creştinismul. (mai mult…)

Vindecarea slugii sutasului

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Imi place sa-mi reamintesc, de fiecare data cand Dumnezeu ne randuieste cate o mare bucurie, de un lucru care e mai presus de orice si care constituie pentru noi un criteriu de echilibru, si anume acela ca nimic nu este intamplator in lumea aceasta, de la cele mai marunte lucruri, pana la cele mai frumoase si mai incantatoare. Si aduc ca marturie un cuvant scripturistic.

Mantuitorul le spune ucenicilor: “Nici un fir de par din capul vostru nu se va ridica fara voia lui Dumnezeu.”Iata, prin randuiala Bunului Dumnezeu, ne aflam astazi, din nou, intr-o alta sarbatoare, intr-o noua Duminica a intalnirii cu Dumnezeu, de aceasta data pe drumul inspre Capernaum. Orice intalnire cu Dumnezeu este o sarbatoare, o inviere, un prilej de mare bucurie! In aceasta bucurie se inscrie si sarbatoarea de astazi, pentru ca ea nu este o simpla duminica, ci este o duminica pregatitoare si pilduitoare pentru viata noastra duhovniceasca, de crestini aflati pe calea spre Hristos. (mai mult…)

Duminica Sf. Ioan Scărarul: treaptă în urcuşul spre Înviere

✝ IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Sfântul Ioan Scărarul este cel care, din materialele deja existente de la Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Atanasie, Sfântul Grigore Teologul, Sfântul Ioan Gură de Aur, a creat trepte suitoare spre bucuria cunoşterii lui Dumnezeu. Autorul Scării este cel care precizează cel mai bine că la Dumnezeu nu se poate urca decât pe scara virtuţilor. Viaţa creştinului – mai ales cea ascetică –, în Biserica lui Hristos, este comparabilă cu o scară care urcă la cer. (mai mult…)

Legea Veche şi Legea Nouă

Înaltpreasfințitul Părinte † Andrei
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului
și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului

Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, şi-a început propovăduirea cu aceste cuvinte: “Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”. Exact cu aceleaşi cuvinte îşi începe propovăduirea şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos: “Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”.38

          Am stăruit asupra acestor cuvinte în capitolele trecute şi am înţeles că pocăinţa nu-i altceva decât o întoarcere, cu părere de rău şi cu lacrimi, @de la păcat la virtute şi de la diavolul la Dumnezeu”. E nevoie de o primenire sufletească pentru a fi capabili a intra în Împărăţia Cerurilor, Împărăţie pe care vine Mântuitorul Iisus Hristos să o deschidă. (mai mult…)

Rugăciunea

† Andrei Andreicuţ
Arhiepiscopul Alba Iuliei

1. Bătrânul Iacob zicea: “Nici o rugăciune nu-i pierdută, copiii mei! În ce mă priveşte, rugăciunea mă ţine de ani de zile”.

2. Adresându-se maicilor din mănăstirea sa Antim, Bătrânul din Chios, sublinia: “Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în acelaşi timp, de post şi de priveghere. Postul slăbeşte patimile, iar privegherea le omoară. Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să se urce spre ceruri şi-i dăruieşte harisme dumnezeieşti”. (mai mult…)

Dragostea

† Andrei Andreicuţ
Arhiepiscopul Alba Iuliei

1. Bătrânul Amfilohie dădea acest sfat: “Iubeşte-L pe Unicul ca toţi să te iubească. Nu numai oamenii te vor iubi, ci şi vieţuitoarele fără raţiune, căci, atunci când harul divin se manifestă, el atrage ca un iubitor tot ce este înaintea lui. Şi nu numai că te vor iubi, ci te vor şi respecta, căci pe chipul tău va străluci faţa curată şi feciorelnică a Celui pe care tu-L iubeşti şi adori”.

2. Bătrânul Iosif Isihastrul le zicea călugărilor săi: “Ceea ce nu-i dăm lui Dumnezeu spre a fi întrebuinţat de El, este întrebuinţat de diavol. De aceea Domnul ne-a dat porunca să-L iubim din tot sufletul şi din toată inima, pentru ca cel rău să nu găsească nici loc, nici odihnă pentru a locui în noi”. (mai mult…)

Hristos este totul

† Andrei Andreicuţ
Arhiepiscopul Alba Iuliei

1. Bătrânul Porfirie zicea: “Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele şi gândurile tale, tu trăieşti fără Hristos”.

2. Acelaşi Bătrân adăuga: “Hristos este prietenul nostru, fratele nostru El este tot binele şi toată frumuseţea. El este Totul. În Hristos nu este nici tristeţe, nici melancolie, nici introvertire, atunci când omul este copleşit de gândurile şi împrejurările care l-au apăsat şi l-au rănit. Hristos este Bucurie, Viaţă, Lumină, Lumină adevărată, care-l îmbucură pe om, îi dă aripi, îi descoperă toate lucrurile, îl fac să vadă toate creaturile, să sufere dimpreună cu toţi şi să le dorească tuturor să fie cu Hristos şi aproape de El.” (mai mult…)

Ar trebui să ne punem întrebarea: ce fel de fii suntem noi?

Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

„Iubiţi credincioşi şi noi suntem fii ai părinţilor noştri şi suntem fii ai Tatălui ceresc. Ar trebui să ne punem întrebarea: ce fel de fii suntem noi? Nu cumva şi noi am risipit averea părinţilor noştri? Poate unii ve-ţi spune că părinţii au fost săraci, nu mi-au dat nimic ca şi avere, nu am risipit nimic. Iubiţi credincioşi, prin părinţi Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi darul vieţii. De ce trăim noi astăzi? Τrăim pentru că o binecuvântată mamă ne-a purtat în pântecele ei, ne-a purtat apoi în braţele ei şi ne-a purtat şi ne poartă toată viaţa în rugăciunile ei. Pentru cine varsă o mamă o lacrimă? Pentru fii! Eu şi frăţiile voastre am fost crescuţi cu lacrimi de mamă, nu numai cu pâine. De aceea suntem astăzi în Biserică, pentru că am fost hrăniţi cu lapte de mamă. Cei ce nu umblăm pe cărările maicii noastre ne-am rătăcit, am risipit lacrimile maicii nostre, am risipit omenia, am risipit dragostea, am risipit bunăcuviinţa. Iată, câte am risipit noi în viaţa aceasta! Dar iubiţi credincioşi, nu am risipit doar lacrimile maicilor noastre, ci am mai risipit şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl, a Fiului şi a Sfântului Duh. Nu am risipit doar iubirea Preasfintei Treimi, ci am risipit sângele lui Hristos care s-a vărsat pe cruce pentru noi. De câte ori suntem noi mai risipitori decât fiul din parabola de astăzi? El a risipit câţiva dinari pe care i-a dat tatăl său, însă noi am risipit iubirea, am risipit sângele lui Hristos vărsat pe Crucea Golgotei pentru noi. Care suntem oare mai risipitori, cel din evanghelia de astăzi sau noi? Iată iubiţi credincioşi, însă ce am risipit în lume, Dumnezeu ne mai dă o şansă să culegem, să adunăm, ne mai dă şansa pocăinţei, aşa cum s-a pocăit fiul risipior de astăzi, venit să îi ceară iertare tatălui său. Iubiţi fraţi şi surori, cei ce ne simţim risipitori ai darului lui Dumnezeu, să învăţăm de la fiul risipitor de astăzi să ne cerem iertare din adâncul inimii şi a fiinţei noastre Tatălui Ceresc”

Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

sursa: http://mitropolia-banatului.ro

Bunătatea lui Iisus vindecă răutatea sufletului pătimaş

Preafericitul Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Evanghelia Duminicii a XXXII-a după Rusalii (a lui Zaheu) Luca 19, 1-10

„În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi, văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.” (mai mult…)