Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Ierom. Atanasie Paleu

Ierom. Atanasie Paleu

PÃRINTELE MEU – OM AL SUFERINȚEI, ȘI IERI ȘI AZI

„Adu-ţi mereu, adu-ţi aminte şi niciodată nu uita; ce preţ, ce jertfe şi ce lacrimi s-au dat spre fericirea ta!”

Noi nu putem să uităm. Noi, ostaşii Domnului, nu avem dreptul să uităm jertfa şi aportul nespus de mare pe care preabunul şi preaiubitul nostru Părinte Iosif le-au dat pentru noi, pentru devenirea noastră întru fiinţă; pentru propăşirea noastră pe-a binelui cărare şi nu în ultimul rând pentru fericirea noastră vremelnică şi veşnică. Ca lumina în sfeşnic a luminat şi s-a topit până la ultima fărâmă de sănătate şi de viaţă pentru a ne învăţa şi pentru a ne lăsa moştenire tot ceea ce primise el de la Domnul. (mai mult…)

Recurs la simplitate

         Fiind şi eu, ca şi dumneavoastră, un om care încearcă să tindă spre-mplinire în acest veac ce-mi pare a fi mai destrămat ca oricare altul, m-am întrebat ce aş putea să fac, cum ar fi bine să mă chivernisesc spre a evita această segmentare dureroasă pe care o trăiesc în fiecare zi şi care are ca principală caracteristică acută criza de timp. Simt cum pe măsură ce zilele se scurg îmi dezvolt o capacitate nouă, aceea de a rezolva mai multe probleme cotidiene deodată, dar, în ciuda acestei capacităţi, îmi pierd satisfacţia lucrului bine făcut şi nu mai reuşesc să am tocmai acea bucurie de a face. Ceva pare să mă paraziteze, o dorinţă de a le cuprinde pe toate, de a nu rata vreo noutate ce străbate spaţiul public, fie el al urbei mele sau al mediului virtual. Şi abia în rarele, poate din ce în ce mai rarele momente când mă întorc spre mine însumi, îngenunchind în faţa icoanei, luminată de făclia pâlpâindă a candelei, simt că mă recunosc, că privirea ce se deschide spre mine cu infinită iubire îmi spune că totuşi pot să exist. Şi, încercând să mă opresc din goana aceea cotropitoare, am înţeles că e atât de simplu să rămân întreg. (mai mult…)

DESPRE NOI ŞI CEI DE LÂNGÃ NOI

8Fiecare dintre noi – şi mă refer aici la cei pentru care credinţa este una din coordonatele majore ale existenţei, coordonata verticală ce ne direcţionează spre cer – ne dorim ca-n veşnicie să fim cu Domnul Hristos în Împărăţia Sa şi, desigur, să fie împreună cu noi toţi cei apropiaţi şi dragi nouă, toţi aceia pe care îi purtăm în suflet şi în gând. Apoi, adâncindu-ne în rugăciune, treptat simţim că sufletul nostru se deschide spre generozitate şi ne dorim ca toţi oamenii să fie în Rai, să ajungă la cunoaşterea Adevărului şi la Viaţa cea adevărată şi într-un astfel de elan ne rugăm (şi dea Domnul să fie cât mai des!) pentru întreaga lume. Dar aceste momente binecuvântate sunt înghiţite în rutina zilnică şi ne trezim că aruncăm priviri mustrătoare, vorbe care rănesc, gesturi de mânie, iar lumea, pe care aproape că avusesem certitudinea că o iubim, ne devine de nesuferit, plină de indivizi josnici şi bădărani, lipsiţi de respect, de credinţă, de bun-simţ… şi ne umplem de amărăciune şi resentiment, îi ocolim pe cei care ne jenează cu comportamentul lor, ne construim cercul nostru de prieteni cu care suntem în armonie. Dar, pe măsură ce timpul trece, şi în micul nostru cerc apar disensiuni, se evidenţiază egoismul şi cercul îşi restrânge diametrul treptat-treptat, până rămânem singuri sau aproape singuri. (mai mult…)

DESPRE RÃBDARE

48Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus că doar prin răbdare ne vom mântui, zicând: „Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre” (Lc 21, 19). De mare trebuinţă este răbdarea în viaţa noastră de zi cu zi.

Răbdarea este una dintre virtuţile de căpetenie din viaţa creştinului. Cel care o practică va avea câştig atât în această viaţă trecătoare, dobândind pace, linişte sufletească şi stabilitate duhovnicească, dar mai ales, în viaţa de veci, mântuirea sufletului.

Dintotdeauna virtutea răbdării a fost pusă la loc de mare cinste. Iată-l pe Solomon, cel preaînţelept, care socoteşte că „Bărbatul îndelung-răbdător este mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte mânia este mai preţuit decât cuceritorul unei cetăţi.” (Pilde, 16, 32) Vedeţi cinstea omului îndelung-răbdător? El este socotit mai valoros şi mai de trebuinţă, în viaţa societăţii, decât cel care cucereşte cetăţi. (mai mult…)

WhatsApp chat