Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Interviuri

Interviuri

Mărturii: Fratele Alexandru Pop (Cluj)

„Nu mai avem ce face. Ori îl omorâm, ori renunţăm…”

Am poposit în casa primitoare a fratelui Alexandru Pop de la Cluj într-o seară de geroasă iarnă, rugându-l să ne istorisească măcar câteva frânturi din împreună lucrarea sa cu fraţii, pentru Dumnezeu, în Oastea Domnului. Cu toţii ştim, din vremurile grele de prigoană, despre faptul că cineva, undeva, prin jertfe nepreţuite, reuşea să facă posibil ca, pe masa fraţilor, să ajungă din când în când câte o Sfântă Scriptură sau câte un volum de Cântări Nemuritoare, Osana, Osana sau Cântările Domnului. Însă prea puţini dintre noi şi prea puţin cunoaştem din modul în care fraţii noştri găseau soluţii să facă posibile aceste minuni, spre bucuria fronturilor şi spre slava lui Dumnezeu.

Fratele Sandu Pop este unul dintre acei puţini fraţi ostaşi care fuseseră cooptaţi într-o veritabilă reţea internaţională, coordonată nu se ştie de cine, şi pus în legătură cu anumiţi oameni (unii dintre ei inclusiv atei ori membri de partid), pentru a prelua pachetele cu cărţi de la graniţă sau din diferite locuri de pe traseu, şi a le plasa apoi mai departe, spre fraţi. Depozite în cimitire, transbordări între morminte ori în ape, sub privirile grănicerilor de coastă, sunt doar câteva dintre elementele unei mărturisiri tulburătoare, impresionante. (mai mult…)

La revedere, Majestate!

Un interviu de excepție

„Eu sunt puțin îngrijorat cu Uniunea Europeană, că ei fac cum fac pentru ei acolo, dar neglijează multe lucruri locale și un lucru care mă deranjează și mai mult este chestiunea religioasă. Chiar în Constituția Uniunii Europene care, când o fi să fie, chestiunea religioasă nu e pusă, e scoasă de acolo. Noi suntem creștini sau suntem păgâni? Chiar și la americani, pe moneda lor scrie În Dumnezeu ne încredem și în școli spun că e anticonstituțional să-ți faci rugăciunea. Păi cum vine asta?

Eu știu că dacă nu erau credința mea în Dumnezeu și ceea ce mi-a inspirat mama mea, prin tot ce am trecut noi, până la urmă innebuneam… Dacă n-ai cu ce spera în sufletul tău, fiindcă ai învățat ceva, e mare bucluc acolo”

Dumnezeu să te odihnească în pace, Majestate!

Mărturii – Fr. Costică Pânzariu

Fratele Costică Pânzariu despre fratele Traian Dorz:

 

„Mi-a fost frică întotdeauna să mă apropii de astfel de suflete…“

 

 

Pitit undeva la doar 12 kilometri depărtare de cetatea Botoşanilor, sătucul Teişoara (com. Roma) îşi păstrează încă acel inefabil al unei bune cuviinţe şi al unei bune rânduiri care au stăpânit cândva natura, sănătatea sufletească a satului românesc. Aici, fiecare atom de linişte cheamă la meditaţie, la rugăciune. De fiecare dată când poposesc aici, ca prin minune, ritmurile bezmetice ale lumii parcă încetează, timpul se resemnifică, se umple de pace şi de fericită împlinire. Poate şi pentru că aici, în streaşina de lumină a satului, s-au ţesut monadele unor frumoase stări, s-au statornicit destine de lucrare ale Oastei Domnului, s-au vărsat lacrimi şi s-au trasat coordonate de pilduitoare vieţuire.

Am nimerit, de câteva ori, în mijlocul fraţilor de aici. O adunare de har şi suflet, alcătuită din 10-15 surori şi 3-4 fraţi, dintre care doar doi-trei cunoscători de carte. Cu siguranţă însă, suflete cunoscătoare de Dumnezeu. Oastea Domnului s-a înfiripat aici în jurul unuia dintre fraţii bătrâni care n-au înşelat niciodată aşteptările, fratele Costică (în buletin, Constantin) Pânzariu. Unul din fraţii pe care nu i-au ocolit niciodată grelele încercări, focurile încinse ale ispitelor. Despre fratele s-ar putea spune multe. Ne vom opri însă doar la câteva momente deosebite ale vieţii sale şi, în special, la acelea axate pe scopul rubricii noastre: cum l-a cunoscut pe fratele Traian Dorz şi ce a însemnat, pentru frăţia sa, această întâlnire cu neperechele psalmist. (mai mult…)

„Nu mai este suficient să fii bun sau foarte bun. Trebuie să fii neapărat excelent“


Interviu cu Î. P. S. Bartolomeu Anania

Î. P. S. Sa Bartolomeu Anania este arhiereul în care fraţii ostaşi au avut întotdeauna sprijin şi îmbărbătare. În repetate rânduri, vocea sa părintească, puternică şi impunătoare s-a făcut auzită cu folos pentru mersul înainte al Lucrării Oastei Domnului.

„ Sunt un sprijinitor al Oastei Domnului şi, în sensul creştin al cuvântului, sunt mândru că am intervenit de mai multe ori în favoarea ei“

Î. P. S. Părinte, ce ne puteţi spune, din înalta treaptă a slujirii arhiereşti, despre Mişcarea duhovnicească a Oastei Domnului ?

Eu am cunoscut Oastea Domnului nu atât ca organizaţie, ci mai mult prin intermediul unor oameni reprezentativi. Eram proaspăt intrat în Patriarhie, în toamna anului 1948, deci se instalase regimul comunist. Nu ştiu dacă la acea vreme Oastea Domnului era sau nu formal interzisă, dar ştiu că l-am cunoscut la Bucureşti pe Lascarov Moldovanu, care a fost un mare intelectual şi un mare animator al Oastei Domnului şi care, cu îngăduinţa Patriarhului Iustinian, mergea în Biserica Sf. Spiridon şi vorbea credincioşilor la anumite ore, în afara spaţiului liturgic. Aşa am luat cunoştinţă, mai mult, cu Oastea Domnului. Înainte de a o cunoaşte din literatură şi din mărturii directe.

Am stat în închisoare cu oameni care făceau parte din Oastea Domnului şi care, realmente, sufereau pentru credinţă. Nu le mai ţin minte numele. În închisoare, de multe ori, stai doar câteva ceasuri cu cineva într-o celulă şi se fac schimbările. (mai mult…)

WhatsApp chat