Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Ioan Opris

Ioan Opris

„A ÎNVĂŢAT SĂ ASCULTE”

Vorbirea fratelui Opriş Ioan (Batiz) la nunta de la Comăneşti – ianuarie 1982

„El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evrei 5, 7-8).

„…Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit”.

Auziţi, fraţii mei? Păi nu ne crapă nouă obrazul de ruşine când nu vrem să ascultăm de Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu? Când Însuşi Fiul lui Dumnezeu a învăţat să asculte. De la cine a învăţat? De la Părintele Ceresc. Nu făcea nimic fără voia Lui, absolut nimic. Şi în fiecare zi învăţa şi în fiecare zi Se retrăgea şi plângea… De acest plâns vorbeşte aici: „El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi…”.

Ce aducea Domnul Iisus? Rugăciuni şi cereri.

Pentru cine? Pentru mine şi pentru tine. Cum îi spune lui Petru, ucenicului drag: „Petre, satana v-a cerut ca să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine”. Domnul Iisus S-a rugat pentru noi. De-acum 2000 de ani şi până astăzi S-a făcut Mijlocitorul Sfânt şi acolo, în Cer, Se roagă Părintelui: „Părinte, mai iartă şi de data asta. Părinte, mai trece-i cu vederea”. (mai mult…)

Dumnezeu aşa înlătură toate cioatele din faţa copiilor Săi

Pe câţi am dus noi la adunare, cum a făcut Filip când a zis: „Natanail, noi L-am aflat pe Domnul, Cel despre care se vorbeşte în Lege şi în Scripturi”. „Din Nazaret poate fi ceva bun?” „Vino şi vezi!” Doar atât, doar atât i-a zis Filip. Nu arată Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu că ar fi zis mai mult decât atât: „Vino şi vezi!”. Şi Natanail, sincer în inima lui, l-a ascultat pe Filip şi a păşit după el şi s-a dus. Şi când s-a apropiat de Domnul Iisus – poate mai aveau cinci, zece paşi –, Domnul, când îl vede de la distanţă, zice: „Iată un israelit în care cu adevărat nu este vicleşug”. „Rabi, de unde mă cunoşti?” „Înainte de a vorbi tu cu Filip, când erai sub smochin, te-am văzut eu pe tine.” „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” „Că ţi-am spus aceste lucruri crezi? Mai mari decât acestea vei vedea!” Adică el a rămas pe urmă lângă Domnului Iisus şi a devenit apostol. Apostolul Bartolomeu, dacă nu mă înşel, i s-a spus mai târziu. „Da, zice, Eu te-am văzut pe tine când erai sub smochin”.

Sfinţii Părinţi împart în două cazul acesta, cu el sub smochin. Unii zic că Natanail avea obiceiul ca, sub smochinii pletoşi şi cu frunze late din grădină, să stea şi să se roage acolo… Undeva sub nişte smochini deşi, unde nu-l vedea nimeni, acolo avea el locul de rugăciune, de refugiu, acolo era „cămara” lui unde intra el, [cum spune Domnul]: „Intră în cămara ta şi roagă-te Domnului Dumnezeului tău în ascuns… Părintelui tău în ascuns”. Şi el acolo se ducea. Şi Domnul îl cunoştea pe el acolo. Era locul tainic pe care numai el şi-l ştia. El se ducea acolo. Acolo, departe de zgomotul lumii, de zgomotul familiei. (mai mult…)

Verifică-te singur! Ai tu Duhul lui Hristos în tine?

Sfântul Apostol Pavel, în Galateni, capitolul 4, începând cu versetul 4 (apos­tolul şi din ziua de Paşti, şi din ziua de Crăciun – este acelaşi apostol), zice: „Iar la plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere”. Şi în continuare spune: „Dacă suntem fii, suntem şi moştenitori împreună cu Dumnezeu”. Şi spune aşa: „Dumnezeu mi-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său”. Ne-a dat în inimă. Cine? Dumnezeu ne-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său, Care strigă: „Avva!”, adică „Tată”. Iată, dacă tu ai în tine, cum zice Sfântul Pavel iarăşi, în Romani, capitolul 8, versetul 9: „Cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui”. „Ne-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său.” Cine ne-a aşezat? Dumnezeu! Ce ne-a dat? Pe Duhul Fiului Său! Unde ni L-a aşezat? În inimă!

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Scumpilor fraţi (zic aşa pentru că-mi sunteţi scumpi), iubite surori (zic aşa pentru că îmi sunteţi iubite)! Dacă voi sunteţi surori cu Domnul Iisus, cu Fiul lui Dumnezeu, cu Mântuitorul meu personal, cum să nu-mi fiţi iubite? Când cineva îi spune Domnului Iisus: „Afară Te aşteaptă Mama Ta şi fraţii Tăi, surorile Tale…”, El ce a răspuns? Putea să zică: „Da, ştiu! Fecioara Maria (aşa cum îi spunem noi) şi fraţii Mei (adică veri dulci, veri primari, fiindcă El fraţi nu a mai avut) Mă aşteaptă afară”. Dar El nu a răspuns aşa (…), ci a spus: „Tot cel ce face voia Tatălui Meu Care este în ceruri Îmi este mumă soră şi frate”. Ei, deci, de aceea ne sunteţi dragi şi scumpi.

Şi nouă să ne intre bine în cap lucrul acesta, că suntem fraţi şi surori cu Fiul lui Dumnezeu. Nu e tocmai uşor. Nu e tocmai puţin. E mult de tot. Mai mult nici nu se poate.

Şi acum îmi aduc aminte de un cuvânt al bătrânului Apostol Pavel, căruia, măcar că i-au spus bătrân, nu tocmai bătrân a fost când a plecat la cele veşnice tăindu-i-se capul (…) la Roma, fiindcă a cutezat să intre în curtea împărătească, să străbată chiar şi-n familia împărătească şi să vorbească despre Numele cel dulce şi scump de Care el era vrăjit. Şi de Care voia să-i facă pe toţi să fie vrăjiţi. Şi, fratele meu şi tu, soră scumpă, dacă nu vei fi vrăjită de acest Nume, tu nu vei vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Spune Sfântul Apostol Pavel înainte cu puţin, cu foarte puţin timp înainte de plecarea lui de pe acest pământ: „Lupta cea bună m‑am luptat; călătoria am săvârşit; credinţa am păzit. De acum mă aşteaptă cununa cea neveştejită pe care îmi va da-o Domnul, Judecătorul cel drept, nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. Deci, fratele meu şi sora mea, şi ţie personal, Judecătorul cel Drept vrea să-ţi dea coroana, cununa cea neveştejită, şi te aşteaptă cu ea. (mai mult…)

„Daţi voie Duhului Sfânt să vă frământe viaţa!”.

Citim în Evanghelia Sfântului Luca, cel care era şi el doctor şi evanghelist, şi apostol. Cel care l-a însoţit pe Cleopa spre Emaus. Şi zice aşa la capitolul 21 cu versetul 34: „«Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia şi astfel ziua aceea să vină peste voi fără veste, ca un laţ. Căci aşa va veni peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului.»

Ziua, Iisus învăţa pe norod în templu, iar noaptea ieşea şi mânea în muntele care se cheamă muntele Măslinilor. Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte”.

Iubiţilor, primele cuvinte spun aşa: „Luaţi seama la voi înşivă”. Şi, din nefericire, nu vorbim de cei din afară, din lume. Vorbim de fraţii noştri şi de surorile noastre. Că unii, în loc să ia seama la ei înşişi, iau seama la altul: ce face altul, cum se comportă altul, cum vorbeşte altul. Aproape că ar vrea să ştie şi ce gândeşte semenul său; ca să-l vorbească, eventual, de rău. Aici spune: „Luaţi seama la voi înşivă”; nu la vecinul tău, nu la semenul tău, nu la aproapele tău, nu la colegul tău, nu la însoţitorul tău. Ci la tine însuţi ia seama. La tine! „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se-ngreuieze inimile cu-mbuibare de mâncare…” Să se-ngreuieze inimile… (mai mult…)

Fratele meu, dacă primeşti pâinea ca în somn, de ce e frământată mintea ta mereu …

din prima vorbire a fratelui Ioan Opriş
de la nunta de la Goioasa – 25 septembrie 1976

Fratele meu, dacă primeşti pâinea ca în somn, de ce e frământată mintea ta mereu tot cu „Marta” şi cu grijile acestea pământeşti? De ce, dacă El spune că „preaiubiţilor Lui le dă pâinea ca în somn”? De ce nu te duci cu încredere? De ce nu păşeşti pe punte cu încredere? De ce nu te uiţi din capul punţii dincolo, la ţintă? De ce te uiţi la straja de care trebuie să te ţii sau la puntea de pe care [s-ar putea] să cazi? De ce nu te uiţi cu ochii ţintă, cum zice Sfântul Pavel în Evrei 12, „cu ochii ţintă la Căpetenia desăvârşirii, la Domnul Iisus”? Atunci tu nu dai greş, atunci tu nu oboseşti pe cale, atunci pâinea ţi-o mănânci ca în somn şi e dulce şi bună.

„Lupta cea bună m-am luptat.” Fratele meu, tu te lupţi lupta cea bună? Fratele meu, Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola a doua către Timotei: „Fiule Timotei…, tu te luptă şi suferă… ca un bun ostaş al lui Hristos”. Iar tu te luptă! Şi o vorbă (chiar din lume) spune: „Fără luptă nu-i cunună”. Deci tu te luptă. Tu! Nu te gândi la altul. Tu personal, tu te luptă! Cu ochii la ţintă. Cu ochii la Domnul Iisus. Căci fără de luptă nu-i cunună. (mai mult…)

CHIPUL TRIMISULUI CERESC

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Vorbirea fratelui Opriş Ioan (Batiz)
la nunta de la Vălani – 20 mai 1978

Iubiţilor fraţi şi surori şi mult preţuiţi prieteni şi rude ce aţi venit în acest loc! În Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel spune aşa, în Epistola către Evrei 10, 37: „Încă puţină vreme, foarte puţină, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Dar cel ce dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el”.

În capitolul 13, Sfântul Pavel spune: „Iisus Hristos ieri, astăzi şi în veci”… Deci aceia care s-au legat de El, aceia care s-au predat Domnului, aceia nu s-au înşelat nici în veacul acesta şi cu atât mai puţin în veacurile veşniciei. (mai mult…)

Fratele meu, dacă primeşti pâinea ca în somn, de ce e frământată mintea ta mereu tot cu „Marta” şi cu grijile acestea pământeşti?

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Scumpilor fraţi (zic aşa pentru că-mi sunteţi scumpi), iubite surori (zic aşa pentru că îmi sunteţi iubite)! Dacă voi sunteţi surori cu Domnul Iisus, cu Fiul lui Dumnezeu, cu Mântuitorul meu personal, cum să nu-mi fiţi iubite? Când cineva îi spune Domnului Iisus: „Afară Te aşteaptă Mama Ta şi fraţii Tăi, surorile Tale…”, El ce a răspuns? Putea să zică: „Da, ştiu! Fecioara Maria (aşa cum îi spunem noi) şi fraţii Mei (adică veri dulci, veri primari, fiindcă El fraţi nu a mai avut) Mă aşteaptă afară”. Dar El nu a răspuns aşa (…), ci a spus: „Tot cel ce face voia Tatălui Meu Care este în ceruri Îmi este mumă soră şi frate”. Ei, deci, de aceea ne sunteţi dragi şi scumpi. (mai mult…)

„Toţi care, în viaţă, crucea ca jugul aţi purtat şi Mie Mi-aţi urmat cu credinţă”…

din vorbirea fratelui Ioan Opriş
la o adunare de revelion – 1972

Dragii mei, Dumnezeu a făcut minuni cu toţi omenii şi face cu fiecare… Şi a făcut şi cu mine. Numai de la închisoare, de şase ori m-a scăpat. Şi iată, sunt doisprezece ani de când am venit de la închisoare. Am mai fost hărţuit, dus ici-co­lea şi întrebat câte ceva. Dar încolo nu mi-au avut baiul. Şi când mă gândesc că atâţia oameni ca brazii îşi dorm somnul de veci acolo, unii chiar fără cruce la cap, cum era unul din Şard, din comuna vecină; şi cum era unul, preotul Tomescu din Orăştie, care era preot în Balşa. De când sunt acolo… Eu m-am întors de doisprezece ani… şi ei, înainte cu trei, patru ani de zile, au murit acolo. Unul pe Canal şi altul în altă parte. Şi din ăştia au fost cu miile… Douăzeci şi cinci de mii au rămas numai pe Canal, morţi acolo. (mai mult…)

Pentru că tu-ţi duci crucea ta singur, de aceea gemi şi te văicăreşti

din vorbirea fratelui Opriş
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

Pe cine iubeşte Domnul Iisus? Pe cei ce-L iubesc pe El şi Se lasă găsit de cei ce-L caută cu tot dinadinsul.

În Matei 11, 28 zice: „Veniţi la Mine voi, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu, că este bun, şi sarcina Mea, că este uşoară. Şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima. Şi veţi avea odihnă pentru sufletele voastre”.

E un cuvânt din două sau trei versete, care se aude foarte mult prin adunările noastre. Dar aceste versete trebuie bine ascultate, bine judecate, bine pătrunse, bine pronunţate, bine rumegate… Ele trebuie neapărat înţelese. După ce-l cheamă pe fiecare la Sine, după aceea le spune imediat tuturor: „Luaţi jugul Meu, că este bun, şi sarcina Mea, că este uşoară!…” (mai mult…)

„Iar la plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume…”

din vorbirea fratelui Ioan Opriş
de la nunta de la Goioasa
– 25 septembrie 1976

„Lupta cea bună m-am luptat.” Fratele meu, tu te lupţi lupta cea bună? Fratele meu, Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola a doua către Timotei: „Fiule Timotei…, tu te luptă şi suferă… ca un bun ostaş al lui Hristos”. Iar tu te luptă! Şi o vorbă (chiar din lume) spune: „Fără luptă nu-i cunună”. Deci tu te luptă. Tu! Nu te gândi la altul. Tu personal, tu te luptă! Cu ochii la ţintă. Cu ochii la Domnul Iisus. Căci fără de luptă nu-i cunună.

Lucrarea aceasta a lui Dumnezeu prin care ne cunoaştem, ce lucru minunat… ce lucru minunat a făcut pentru noi! Ca, o ţară, de la un capăt la altul, să fie străbătută de fraţi şi de surori care să se iubească, să se îndrăgească, să se caute, să se respecte, să îşi scrie, să se mângâie, să se ajute din toate punctele de vedere. Aceasta e o minune a lui Dumnezeu – şi aşa şi cerem mereu: „…precum în cer, aşa şi pe pământ”. „Fie voia Ta, vie împărăţia Ta precum în cer, aşa şi pe pământ”. Precum acolo e această sfântă armonie, El aşa vrea şi aci, şi pe pământ, [între] aceia care-I zic lui „Tată”. (mai mult…)

WhatsApp chat